ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2366/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 229 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.M.Y. din infracțiunea de introducere în țară de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la această infracțiune și a dispus condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., dispunând totodată, potrivit prevederilor art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a pedepsei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt, că, la data de 21 august 2002, inculpatul a încercat să introducă în țară 3 fiole de methadonă și 10,77 grame de opium, substanțe care, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, sunt droguri de mare risc.

În motivarea schimbării încadrării juridice a infracțiunii comise de inculpat, instanța a reținut că fapta a fost descoperită de organele vamale la Vama Giurgiu, înainte ca inculpatul să intre pe teritoriul țării și că, deci, infracțiunea nu a fost consumată ci a rămas în faza de tentativă. Prin decizia penală nr. 229 din 22 aprilie 2003, Curtea de apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței primei instanțe. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru următoarele motive: - greșita schimbare a încadrării a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000; - aplicarea greșită a prevederilor art. 118 lit. e) C. pen.

Recursul este fondat. Din probele administrate în cauză rezultă că la data de 21 august 2002, inculpatul H.M.Y. a intrat în țară prin punctul de frontieră Giurgiu, cu un autotren și s-a prezentat la oficiul vamal pentru efectuarea operațiunilor vamale, ocazie cu care s-au găsit asupra sa cantitățile de droguri menționate mai sus. Instanțele au reținut fără temei că inculpatul nu a introdus droguri în țară, fapta sa rămânând în fază de tentativă. În realitate, inculpatul a fost depistat ca deținând droguri, potrivit procesului-verbal încheiat de organul vamal, în biroul vamal, deci după intrarea în țară. Biroul vamal este situat pe teritoriul țării.

În consecință, inculpatul a săvârșit o infracțiune consumată, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, faptă pentru care urmează a fi condamnat cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., precum și cu menținerea suspendării executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., având în vedere situația sa personală, în sensul că este bolnav, nu are antecedente penale și a dat dovadă de sinceritate în cursul procesului. Totodată, se va dispune confiscarea cantității de 10,12 gr. opium de la inculpatul în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, iar nu în baza art. 118 lit. e) C. pen., cum au reținut greșit instanțele. Se va admite deci, recursul parchetului și se vor casa hotărârile pronunțate în sensul de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 22 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe intimatul inculpat H.M.Y. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 229 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu cu privire la încadrarea juridică a faptei și temeiul juridic al măsurii confiscării speciale. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., texte de lege în baza cărora îl condamnă pe inculpatul H.M.Y.

la 3 ani închisoare. Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea cantității de 10,12 gr. opium. Menține celelalte dispoziții. Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2004.