ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4769/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 296 din 4 decembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în tentativă la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.

la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de mare risc. Inculpatul execută pedeapsa în regim de detenție. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la 18 august 2002, la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium, ce se află depus la Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, pendinte de I.G.P.R., conform dovezii. Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.900.000 lei cheltuieli judiciare, din care 1.500.000 lei reprezintă onorariul de translator.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, pe baza probelor administrate că, la data de 17 august 2002, în urma controlului corporal efectuat de organele vamale asupra inculpatului R.A. a fost descoperită într-o cutie din material plastic un număr de 52 casete ce conțineau 52 biluțe de culoare maron închis de consistența plastilinei, biluțe care, în urma verificării cu trusa narcotext au reacționat pozitiv la opium, fapt confirmat și de raportul întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice din cadrul I.G.P., opium, care figurează în tabelul II, anexă la Legea nr. 143/2000, republicată și constituie, potrivit art. 1 lit. c) din lege, drog de mare risc.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana infractorului, dar și urmarea ce s-ar fi putut produce, precum și împrejurările comiterii faptei. Având în vedere pericolul social extrem de ridicat al faptei comisă de inculpat, pericol care rezidă din aceea că, prin săvârșirea infracțiunii se pune în pericol sănătatea publică, tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce s-a aplicat inculpatului nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție.

Întrucât inculpatul este infractor primar, fiind la primul contact cu legea penală, a avut o comportare sinceră pe tot parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea faptei comise, are 5 minori în întreținere, iar starea sănătății sale nu este prea bună, după cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, tribunalul apreciind că, în cauză, pot fi reținute în sarcina inculpatului circumstanțe atenuante, sub efectul cărora pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prevăzut de lege, un cuantum al acesteia de 2 ani și 6 luni închisoare, fiind în măsură să contribuie la reeducarea acestuia, la stabilirea acestui cuantum al pedepsei, instanța având în vedere și cantitatea mică de drog găsită asupra sa, care era de 8,050 gr.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Parchetul a criticat hotărârea pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpat, deoarece acesta, în momentul efectuării controlului vamal se afla pe teritoriul țării, astfel că, în acest moment, s-a consumat și infracțiunea de introduce în țară de droguri de mare risc și pentru care inculpatul trebuie condamnat, iar în baza art. 117 C. pen., trebuie să se dispună și expulzarea acestuia, care este cetățean străin.

Inculpatul critică și el sentința pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei prin rechizitoriu, motivând că a deținut drogurile pentru consum personal și nu pentru comercializare, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse sub minimul special, invocând circumstanțele sale personale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 344/ A din 12 iunie 2002 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței atacate, pe care a desființat-o și, rejudecând, în fond, în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 18 august 2002, la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium. Inculpatul a fost obligat la 4.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus expulzarea inculpatului din țară. A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Instanța de control judiciar a reținut: La data de 17 august 2002, referenții vamali P.C. și C.M. din cadrul echipei de control special al B.V.C.V.

Giurgiu au efectuat controlul autovehiculului Volvo, pilotat de inculpat, prin introducerea vehiculului în hala de control special și, după efectuarea și a unui control sumar, prin palpare, asupra inculpatului, s-au găsit 52 de casete ce conțineau opium, motiv pentru care, inculpatul și casetele, au fost predate organului de poliție cu procesul verbal de predare primire nr. 20.265 din 17 august 2002. Se constată astfel că, în momentul efectuării controlului vamal, inculpatul se afla pe teritoriul țării, iar fapta acestuia de a introduce în țară droguri de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în formă consumată și nu de tentativă și nu are relevanță dacă drogurile erau pentru consum propriu, așa cum a susținut inculpatul.

Sub acest aspect, încadrarea juridică a faptei comisă de către inculpat, cea reținută și prin actul de inculpare și pentru care acesta urmează a fi condamnat, prin reținerea în cauză și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii și o comportare sinceră pe parcursul procesului penal. Și cea de-a doua critică formulată de către parchet este întemeiată; inculpatul este cetățean străin și față de condamnarea acestuia, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. pen. Pentru aceste considerente, apelul parchetului a fost admis desființându-se sentința atacată și, pronunțându-se, în rejudecare, soluția, pronunțată.

Aceleași considerente, au stat la baza respingerii apelului inculpatului, ca nefondat. Împotriva deciziei pronunțate în apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că, în mod greșit, a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1)și (2) din Legea nr. 143/2000, în realitate, el fiind consumator. A cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu constatarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. De asemenea, a solicitat înlăturarea expulzării, menținerea acesteia fiind de natură a-i atrage opresiunea politică în țara căreia îi aparține. În dovedirea necesității consumului de opium, inculpatul a depus un document semnat de un medic psihiatru, a cărui semnătură este certificată, din care rezultă că inculpatul suferă de tulburări depresive și dureri cronice, necesitând banadon tablete și, în lipsă, opium.

Documentul este venit prin M.A.E. din R.I. Iran al cărei sigiliu și semnătură, sunt legalizate de Ambasada României în Iran. Analizând ansamblul probelor și actelor aflate în dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de inculpat, se constată că recursul declarat de acesta este nefondat. Procesul verbal nr. 20.265 din 17 august 2002 atestă fără dubiu, găsirea asupra inculpatului, la intrarea în țară, a unui număr de 52 de casete de opium, cântărind 8,050 gr. nedeclarate. În aceste condiții, în mod corect, inculpatul a fost condamnat, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat subzistă, chiar în condițiile în care inculpatul ar fi, din motive medicale, consumator de opium, atât timp cât introducerea în țară s-a făcut în mod ocult, fără o aprobare prealabilă și fără declararea la vamă, a drogului, pretins folosit, pe post de medicament. De altfel, chiar actul medical invocat de inculpat, permite consumul de opium al acestuia numai în cazul imposibilității procurării de banadon tablete, imposibilitate, neprobată în nici un fel de inculpat. Condamnându-l, în mod corect, pe inculpat, pentru infracțiunea comisă, în mod firesc, instanța a dispus și expulzarea inculpatului, cetățean străin, pentru înlăturarea stării de pericol, rezultate din existența inculpatului pe teritoriul țării și preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte, prevăzute de legea penală.

În susținerea motivului de recurs, vizând înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării, recurentul n-a făcut dovada existenței unor motive serioase de a se crede că riscă a fi supus la tortură în statul în care va fi expulzat. Față cu cele arătate, Curtea va trebui să observe că recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei atacate apare ca nefondat și a-l respinge ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi. Văzând și reglementările plăților cheltuielilor judiciare către stat și către interpreți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 12 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2002, la 24 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Onorariul pentru interpretul de limbă persană se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție. Pronunțată în ședință publică, azi 24 octombrie 2003.