ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4769/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 296 din 4 decembrie

2002 a Tribunalului Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea

juridică din infracțiunea de introducere în țară, fără drept, de droguri de

mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 în tentativă la infracțiunea de introducere în țară, fără drept,

de droguri de mare risc, faptă prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și

art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A. la 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de introducere în

țară, fără drept, de droguri de mare risc.

Inculpatul execută pedeapsa în regim

de detenție.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive, de la 18 august 2002, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium, ce se

află depus la Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, pendinte de

I.G.P.R., conform dovezii.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 2.900.000 lei cheltuieli judiciare, din care

1.500.000 lei reprezintă onorariul de translator.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, pe baza probelor administrate că, la data de

17 august 2002, în urma controlului corporal efectuat de organele vamale asupra

inculpatului R.A. a fost descoperită într-o cutie din material plastic un număr

de 52 casete ce conțineau 52 biluțe de culoare maron închis de consistența

plastilinei, biluțe care, în urma verificării cu trusa narcotext au reacționat

pozitiv la opium, fapt confirmat și de raportul întocmit de Laboratorul de

analize fizico-chimice din cadrul I.G.P., opium, care figurează în tabelul II,

anexă la Legea nr. 143/2000, republicată și constituie, potrivit art. 1 lit. c)

din lege, drog de mare risc.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală, persoana infractorului, dar și

urmarea ce s-ar fi putut produce, precum și împrejurările comiterii faptei.

Având în vedere pericolul social

extrem de ridicat al faptei comisă de inculpat, pericol care rezidă din aceea

că, prin săvârșirea infracțiunii se pune în pericol sănătatea publică,

tribunalul a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului nu poate fi atins decât prin executarea în regim de

detenție.

Întrucât inculpatul este infractor

primar, fiind la primul contact cu legea penală, a avut o comportare sinceră pe

tot parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea și regretarea

faptei comise, are 5 minori în întreținere, iar starea sănătății sale nu este

prea bună, după cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, tribunalul

apreciind că, în cauză, pot fi reținute în sarcina inculpatului circumstanțe

atenuante, sub efectul cărora pedeapsa a fost coborâtă sub minimul prevăzut de

lege, un cuantum al acesteia de 2 ani și 6 luni închisoare, fiind în măsură să

contribuie la reeducarea acestuia, la stabilirea acestui cuantum al pedepsei,

instanța având în vedere și cantitatea mică de drog găsită asupra sa, care era

de 8,050 gr.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și inculpatul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpat,

deoarece acesta, în momentul efectuării controlului vamal se afla pe teritoriul

țării, astfel că, în acest moment, s-a consumat și infracțiunea de introduce în

țară de droguri de mare risc și pentru care inculpatul trebuie condamnat, iar

în baza art. 117 C. pen., trebuie să se dispună și expulzarea acestuia, care

este cetățean străin.

Inculpatul critică și el sentința

pentru nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei prin

rechizitoriu, motivând că a deținut drogurile pentru consum personal și nu

pentru comercializare, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 și pentru care a solicitat aplicarea unei pedepse sub

minimul special, invocând circumstanțele sale personale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 344/ A din 12 iunie 2002 a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței atacate, pe

care a desființat-o și, rejudecând, în fond, în baza art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b)

C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art.

71 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 18 august 2002, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 8,050 gr. opium.

Inculpatul a fost obligat la 4.900.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus expulzarea inculpatului

din țară.

A fost respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Instanța de control judiciar a

reținut:

La data de 17 august 2002,

referenții vamali P.C. și C.M. din cadrul echipei de control special al

B.V.C.V. Giurgiu au efectuat controlul autovehiculului Volvo, pilotat de

inculpat, prin introducerea vehiculului în hala de control special și, după

efectuarea și a unui control sumar, prin palpare, asupra inculpatului, s-au

găsit 52 de casete ce conțineau opium, motiv pentru care, inculpatul și

casetele, au fost predate organului de poliție cu procesul verbal de predare

primire nr. 20.265 din 17 august 2002.

Se constată astfel că, în momentul

efectuării controlului vamal, inculpatul se afla pe teritoriul țării, iar fapta

acestuia de a introduce în țară droguri de mare risc, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 în formă consumată și nu de tentativă și nu are relevanță dacă

drogurile erau pentru consum propriu, așa cum a susținut inculpatul.

Sub acest aspect, încadrarea

juridică a faptei comisă de către inculpat, cea reținută și prin actul de

inculpare și pentru care acesta urmează a fi condamnat, prin reținerea în cauză

și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

inculpatul a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii și o

comportare sinceră pe parcursul procesului penal.

Și cea de-a doua critică formulată

de către parchet este întemeiată; inculpatul este cetățean străin și față de

condamnarea acestuia, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. pen.

Pentru aceste considerente, apelul

parchetului a fost admis desființându-se sentința atacată și, pronunțându-se,

în rejudecare, soluția, pronunțată.

Aceleași considerente, au stat la

baza respingerii apelului inculpatului, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate în

apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, susținând că, în mod

greșit, a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1)și

(2) din Legea nr. 143/2000, în realitate, el fiind consumator.

A cerut schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu constatarea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

De asemenea, a solicitat înlăturarea

expulzării, menținerea acesteia fiind de natură a-i atrage opresiunea politică

în țara căreia îi aparține.

În dovedirea necesității consumului

de opium, inculpatul a depus un document semnat de un medic psihiatru, a cărui

semnătură este certificată, din care rezultă că inculpatul suferă de tulburări

depresive și dureri cronice, necesitând banadon tablete și, în lipsă, opium.

Documentul este venit prin M.A.E.

din R.I. Iran al cărei sigiliu și semnătură, sunt legalizate de Ambasada

României în Iran.

Analizând ansamblul probelor și

actelor aflate în dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate de inculpat,

se constată că recursul declarat de acesta este nefondat.

Procesul verbal nr. 20.265 din 17

august 2002 atestă fără dubiu, găsirea asupra inculpatului, la intrarea în

țară, a unui număr de 52 de casete de opium, cântărind 8,050 gr. nedeclarate.

În aceste condiții, în mod corect, inculpatul a fost condamnat, pentru

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Infracțiunea pentru care inculpatul

a fost condamnat subzistă, chiar în condițiile în care inculpatul ar fi, din

motive medicale, consumator de opium, atât timp cât introducerea în țară s-a

făcut în mod ocult, fără o aprobare prealabilă și fără declararea la vamă, a

drogului, pretins folosit, pe post de medicament.

De altfel, chiar actul medical

invocat de inculpat, permite consumul de opium al acestuia numai în cazul

imposibilității procurării de banadon tablete, imposibilitate, neprobată în

nici un fel de inculpat.

Condamnându-l, în mod corect, pe

inculpat, pentru infracțiunea comisă, în mod firesc, instanța a dispus și

expulzarea inculpatului, cetățean străin, pentru înlăturarea stării de pericol,

rezultate din existența inculpatului pe teritoriul țării și preîntâmpinarea

săvârșirii de noi fapte, prevăzute de legea penală.

În susținerea motivului de recurs,

vizând înlăturarea măsurii de siguranță a expulzării, recurentul n-a făcut

dovada existenței unor motive serioase de a se crede că riscă a fi supus la

tortură în statul în care va fi expulzat.

Față cu cele arătate, Curtea va

trebui să observe că recursul declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei atacate

apare ca nefondat și a-l respinge ca atare, în baza art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementările plăților

cheltuielilor judiciare către stat și către interpreți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.A. împotriva deciziei penale nr. 344/ A din 12 iunie

2003 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 august 2002, la 24 octombrie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul pentru interpretul de

limbă persană se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 octombrie 2003.