ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1047/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1047/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 200 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul

nr. 10174/117/2011 a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice

din infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere fără drept de droguri de risc în

vederea consumului prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În

baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 74 alin. (2), art. 76 pct. 1 lit c) și art. 37 lit. a) C. pen. a fost

condamnat inculpatul S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de risc la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție.

În

baza art. 86

4

rap. la art. 83 C. pen. a fost revocată

suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată prin sentința

penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la data

de 22 februarie 2011 prin decizia penală nr. 13 din 01 februarie 2011 a Curții de

Apel Cluj și a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta,

inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada

executată începând cu data de 03 iunie 2008 și până la data de 08 octombrie 2008.

În

baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

specială a cantității de 343 grame cannabis rămasă în urma analizelor de laborator.

În

baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de

la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în

S.N.D.G.J.

S-a reținut că în data de 06

septembrie 2011, lucrători din cadrul B.C.C.O. Cluj s-au sesizat din oficiu despre

faptul că există indicii temeinice cu privire la comiterea de către numitul S.G.

a infracțiunii de deținere fără drept de droguri de risc prev. și ped. de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Din actele premergătoare și din investigațiile

efectuate de către lucrătorii de poliție judiciară a rezultat faptul că numitul

S.G., la data de 04 septembrie 2011 a fost depistat de către lucrători de politie

din cadrul Politiei Municipiului Cluj-Napoca, în timp ce deținea, fără drept, plante

de cannabis (inflorescențe, semințe și frunze) care conțineau cantitatea de 358,2

grame de cannabis. Lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. 1 a Poliției Municipiului

Cluj-Napoca au întocmit, la data de 04 septembrie 2011, procesul verbal de depistare

din care a rezultat faptul că, la data de 04 septembrie 2011, în jurul orelor 16:20,

au fost dirijați de către Dispecerul de serviciu pe str. G.B., pentru a soluționa

un eveniment. Ajunși la fața locului, lucrătorii de poliție

au

luat legătura cu martorul L.F., persoană care a relatat lucrătorilor de poliție

faptul că o persoană de sex masculin care se află în Parcul I. L. C., pe o bancă,

are asupra sa, în geantă frunze de cânepă verde.

Ca atare, în prezența martorului L.F.,

organele de poliție au procedat la legitimarea inculpatului S.G. iar, cu ocazia

controlului corporal sumar, au observat faptul că în geanta inculpatului se găseau

aproximativ 1 kg de frunze, afirmativ fiind cânepă verde. Bunurile găsite asupra

inculpatului au fost ridicate pe bază de dovadă și sigilate.

Ulterior s-a întocmit Raportul de Constatare

Tehnico-Științifică din data de 13 septembrie 2011 care, la capitolul „Concluzii"

specifică faptul că „proba înaintată în cauză privind pe S.G. este constituită din

358,2 grame cannabis în care s-a pus în evidență tetrahidrocannabinolul (THC) substanță

psihotropă sintetizată de planată Cannabis. Cannabis-ul face parte din Tabelul -

anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000. Cantitatea de 5,0 grame de cannabis, prelevată

din proba înaintată, ambalată și sigilată, a fost predată organului de cercetare

penală drept contraproba probei în litigiu. Cantitatea de 343,0 grame Cannabis,

rămasă din proba înaintată, în urma analizelor chimice de laborator și a reținerii

contraprobei, ambalată și sigilată cu sigiliul tip MI, a fost predat organului de

cercetare penală.

Cu ocazia audierii sale de către procuror,

la datele de 20 octombrie 2011 și 28 noiembrie 2011, inculpatul S.G. a ales să uzeze

de dreptul la tăcere și a refuzat să dea vreo declarație cu privire la învinuirea

care i se aduce.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei:

În

acest sens, potrivit practicii judiciare, din cantitatea de

droguri de risc (358,2 grame cannabis) procurate și deținute de către inc. S.G.,

se pot confecționa un număr de aproximativ 1.075 de țigări (dintr-un gram de cannabis

se confecționează în mod uzual 3 țigări). Apreciind că inculpatul ar consuma aproximativ

două țigări în fiecare zi, această cantitate de țigări i-ar ajunge aproximativ 1

an și jumătate. În condițiile în care inculpatul este consumator de droguri de risc,

însă este și un important dealer de acest tip de droguri, a fost greu de admis că,

și-a procurat pentru propriul consum, o cantitate atât de mare de droguri, care

se vinde pe piață cu suma totală de cel puțin 25.074 RON (aproximativ 5.832 euro).

Așa cum a rezultat din verificările efectuate de lucrătorii de poliție judiciară,

pe piața de consumatori din România un gram de cannabis se comercializează cu suma

de aproximativ 70 de RON. Poziția procesuală a inculpatului față de învinuirea ce

i-a fost adusă ridică semne de întrebare și datorită faptului că, fiind o persoană

cu venituri modeste, fără un loc de muncă, ar investi aceste sume de bani pentru

achiziționarea de droguri de risc, fără ca acest lucru să-i aducă vreun beneficiu

material ulterior.

Instanța a menținut încadrarea juridică

a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul ca fiind aceea de trafic

de droguri de risc în modalitatea procurării și deținerii în vederea comercializării

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 deoarece, inculpatul a procurat

și deținut droguri în vederea comercializării.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 constituie trafic de droguri „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,

extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea,

livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea

ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept".

Potrivit dicționarului explicativ al limbii

române a procura înseamnă a face rost, a obține, a dobândi un lucru. În opinia instanței,

culesul de pe câmp al plantei cannabis sativa, știind că este o plantă care sintetizează

THC, substanță halucinogenă, echivalează cu procurarea. Prin faptul că inculpatul

a păstrat plantele culese în rucsacul său, fiind găsite asupra sa, echivalează cu

deținerea de droguri.

S-a reținut că, în ceea ce privește scopul

în care au fost procurate și deținute drogurile, cantitatea găsită asupra sa a fost

mult prea mare pentru a se presupune că ar fi utilizată doar pentru consumul propriu.

S-a impus a se menționa și faptul că 358,

2 grame reprezintă cantitatea netă de plante, cea brută efectiv găsită asupra inculpatului

fiind de 646,3 grame.

Toate elementele la care s-a făcut referire

mai sus, respectiv cantitatea și natura drogurilor procurate și deținute de către

inculpat, coroborate cu antecedentele acestuia, au condus la concluzia că în speță

și-au găsit incidența prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motiv

pentru care s-a impus tragerea la răspundere penală a inculpatului sub acest aspect.

în acest sens au fost pronunțate mai multe soluții în practica judiciară care au

statuat că raportat la cantitatea de droguri deținută, se va analiza în fiecare

caz în parte incidența art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. (Decizia nr. 6652/2005

pronunțată de Î.C.C.J, secția penală, decizia nr. 160 din 08 decembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Mureș, decizia nr. 4769/2003 pronunțată de Î.C.C.J, secția

penală, Decizia nr. 2647/2002 pronunțată de CSJ, decizia nr. 4914/2003 pronunțată

de Î.C.C.J, secția penală).

Inculpatul S.G. a comis prezenta infracțiune

în stare de recidivă mare postcondamnatorie. Astfel, prin sentința penală nr.

36 din 29 ianuarie 2010, Dosar nr. 3267/117/2008 al Tribunalului Cluj, definitivă

la data de 22 februarie 2011 pentru inculpat, prin decizia penală nr. 13 din 01

februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen + 8 luni închisoare pt. art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă fiind

de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor conf.

art. 64 C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere conf. art.

86

1

, 86

2

C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani,

cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestului preventiv

începând cu data de 03 iunie 2008 - 08 octombrie 2008.

Ca atare, condamnarea la pedeapsa de 3

ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei conf. art. 86

1

, 86

2

C. pen. pe un termen de încercare de 5 ani, a reprezentat primul termen al recidivei

mari postcondamnatorii, prezenta faptă fiind comisă în condițiile celui de-al doilea

termen al recidivei.

Având în vedere că inculpatul se face vinovat

de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii cu executare

în regim de detenție. La individualizarea pedepsei, în temeiul art. 72 C. pen. s-a

ținut cont de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele speciale de pedeapsă

prevăzute de Legea nr. 143/2000 (de la 3 la 15 ani închisoare și interzicerea unor

drepturi), de faptul că inculpatul este consumator de droguri, dependent de ele,

de cantitatea mare de țigări care se puteau obține din frunzele uscate de cannabis,

de împrejurarea că este recidivist, de faptul că, condamnarea anterioară nu a constituit

pentru inculpat un avertisment, starea de degradare psihică, relevată de copia foii

de observație de la dosar și de celelalte acte medicale poate constitui circumstanță

atenuantă conform art. 74 alin. (2) C. pen., urmând ca în temeiul art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen. pedeapsa să fie coborâtă sub minimul special de 3 ani închisoare.

În

concluzie, instanța a condamnat pe inculpat la pedeapsa de

1 an închisoare cu executare în regim de detenție fără pedeapsă complementară deoarece

aplicarea ei este obligatorie doar în ipoteza în care pedeapsa principală aplicată

este mai mare de 2 ani închisoare.

În

baza art. 86

4

rap. la art. 83 C. pen. s-a revocat

suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată prin sentința

penală nr. 36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, rămasă definitivă la data

de 22 februarie 2011 prin decizia penală nr. 13 din 01 februarie 2011 a Curții de

Apel Cluj și s-a dispus executarea pedepsei alături de pedeapsa aplicată prin prezenta,

inculpatul având de executat în final pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Executarea pedepsei complementare va începe

după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 71 C. pen. a fost privat inculpatul, începând cu

data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.

Împotriva sentinței Tribunalului Cluj a

declarat apel inculpatul S.G., criticând-o sub aspectul încadrării juridice, apreciind

că fapta sa

întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de consum de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 201/A/2012 din

21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a admis, în baza art. 379 pct. 2 lit. a)

C. pr. pen., apelul declarat de inculpatul S.G. împotriva sentinței penale nr.

200 din 21 mai 2012 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în parte, doar sub

aspectul omisiunii luării față de inculpat a măsurii de siguranță prev. de art.

113 C. pen.

Pronunțând o nouă hotărâre, în baza

art. 113 alin. (1) și (3) C. pen. a fost obligat inculpatul la tratament medical

în scopul dezintoxicării.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

S-a reținut că în mod temeinic prima instanță

a reținut starea de fapt pe baza administrării probelor în cursul cercetării judecătorești,

stabilind că inculpatul în 4 septembrie 2011 la ora 16:20 se afla în parcul I. L.

C. din Cluj-Napoca având asupra sa o geantă cu aproximativ 1 kg. de frunze de cannabis

din care a oferit trecătorilor.

Într-adevăr, în data respectivă martorul

L.F. a apelat 112 pentru a anunța organele de poliție că inculpatul avea o geantă

cu frunze de cannabis pe care organele de poliție sosite la fața locului le-au ridicat.

Contrar susținerilor apelantului, din raportul

de constatare tehnico științifică efectuat în cauză a rezultat fără dubiu că plantele

găsite asupra inculpatului conțineau tetrahidrocannabinol, substanță ce face parte

din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, din cercetările efectuate

a rezultat că inculpatul ar fi oferit cannabis unui număr de cinci persoane, aspect

care coroborat cu cantitatea de frunze pe care o avea într-un loc public asupra

sa respectiv o genată de 30 cm înălțime, de 25 cm lungime și 12 cm lățime plină

cu frunze de cânepă denotă că inculpatul intenționa să le ofere altor persoane spre

consum.

Ca atare, în mod temeinic și legal prima

instanță a efectuat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de trafic de droguri

de risc prev. și ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel încât nu

se justifică schimbarea încadrării juridice în apel în infracțiunea de deținere

fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu, fapt prev. și ped.

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Legat de acest aspect, nu prezintă relevanță

împrejurarea că plantele ar fi fost culese de pe marginea drumului, unde, susține

inculpatul, se găsesc din abundență; inculpatul a și declarat când a fost depistat

de organele de poliție că frunzele pot fi consumate chiar și fără a fi uscate dacă

sunt fierte în lapte, aspect pe care l-a adus și la cunoștința unor persone necunoscute

din parc pe care le-a întrebat dacă nu doresc cannabis.

La individualizarea pedepsei de un an închisoare,

prima instanță a avut în vedere atât comiterea faptei în starea de recidivă postcondamnatorie

prev. de art. 37 lit. a) C. pen. raportat la condamnarea anterioară de 3 ani

închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 39/2010 a Tribunalului Cluj pentru fapte similare,

cât și circumstanța judiciară atenuantă constând în starea de degradare psihică

în care se află apelantul datorită abuzului consumului de droguri.

Reținând acest aspect, în mod nejustificat

prima instanță nu a dispus obligarea inculpatului la tratament medical având în

vedere că acest tratament este necesar acestuia, astfel cum a rezultat din raportul

de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în apel de către Institutul de Medicină

Legală Cluj-Napoca.

Din raportul a rezultat că apelantul și

în prezent suferă de politoxicomanie datorită intoxicațiilor repetate cu alcool,

cu plante etnobotanice, cu heroină, morfină, metadonă, cannabis și LSD, fiind necesară

continuarea tratamentului inițiat cu neuroleptice, neuropsihotice și antiepileptice.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. a admis apelul, a desființat parțial sentința atacată și,

pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art. 113 C. pen. a obligat inculpatul la

tratament medical până la însănătoșire.

Împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012

din 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul S.G., invocând

cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14

C. proc. pen.

În

motivarea recursului a susținut, în esență, că nu există probe

că a săvârșit fapta de trafic de droguri de risc, solicitând schimbarea încadrării

juridice în consum de droguri de risc, reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea

modalității de executare prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Recursul declarat este nefondat.

Referitor la cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 185

9

pct. 18 C. proc. pen. invocat de apărare, nu ne

aflăm în ipoteza unei situații de fapt stabilită contrar probelor dosarului.

În

urma analizării materialului probator administrat, corect

s-a apreciat că vinovăția inculpatului S.G. a fost dovedită, fiind întrunite condițiile

legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de

trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Se reține că la data de 04 septembrie 2011,

inculpatul S.G. a fost depistat de organele de poliție pe raza municipiului Cluj

Napoca, deținând cantitatea de 385,2 grame cannabis, destinată comercializării.

Din raportul de constatare tehnico-științifică

a reieșit că plantele găsite asupra inculpatului constituie 358,2 grame cannabis

- drog de risc ce face parte din tabelul anexă nr. 3 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, relatările martorilor O.I.M.,

C.M.A. și B.A.D. au relevat că inculpatul comercializa droguri, oferindu-le prietenilor

pentru consum.

Această împrejurare coroborată cu cantitatea

de droguri deținută - 358,2 gr cannabis atestă că drogul era destinat oferirii altor

persoane pentru consum, chiar dacă inculpatul nu recunoaște acest aspect.

Corect, s-a realizat încadrarea juridică

a faptei în trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, iar schimbarea încadrării juridice în deținere fără drept de droguri

de risc în vederea consumului propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, solicitată de inculpat în apel și reiterată în recurs, nu se justifică.

În

recurs, inculpatul a invocat și cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Înalta Curte constată că la individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului S.G. pentru fapta săvârșită, au fost avute în vedere,

corect, criteriile generale prevăzute de art. 78 C. pen., respectiv, limitele de

pedeapsă prevăzute de textul de lege - 3 - 15 ani închisoare - natura și gravitatea

faptei comise, cantitatea de droguri traficată, circumstanțele personale ale inculpatului,

recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Se reține că, prin sentința penală nr.

36 din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr.

13 din 1 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, S.G. a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

pe durata unui termen de încercare de 5 ani, pentru trafic de droguri de risc și

consum de droguri de risc. Întrucât a săvârșit faptele deduse judecății în cursul

termenului de încercare, în temeiul art. 86

4

raportat la art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare,

dispunându-se executarea pedepsei alături de cea stabilită în cauză - 1 an închisoare,

inculpatul având de executat în final, 4 ani închisoare.

Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum

sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute

de art. 74 alin. (2) C. pen., constând în afecțiunile medicale dovedite cu înscrisurile

depuse la dosar, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază

persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât și pericolul social concret

al faptei, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a acționat și

prin urmare, în raport cu criteriile enunțate în art. 72 C. pen., o reducerea a

cuantumului pedepsei nu se justifică.

Cât privește schimbarea modalității de

executare solicitată de către inculpat, nu este posibil a se realiza, întrucât în

interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen., prin decizia

nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii,

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că suspendarea condiționată a executării

nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului

de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la

care a fost

cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării

suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul

îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 C. pen. De asemenea, s-a statuat că

suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește

pedeapsa rezultantă obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83

alin. (1) C. pen.

Constatând că decizia atacată este legală

și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie

2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.proc. pen., recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul S.G. împotriva deciziei penale nr. 201/A/2012 din 21 noiembrie 2012

a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 26

martie 2013.