ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6652/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 178 din 30 martie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în dosarul nr. 5420/P/2004, s-a respins cererea inculpatului B.A., privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 34 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 334 C. proc. pen., instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite din art. 2 alin. (1) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen., și în baza acestui text de lege, l-a condamnat pe inculpat la 5 luni închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. S-au aplicat inculpatului prevederile art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 88 C. pen., și art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 20 noiembrie 2004, la zi, și menține starea de arest.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 9,6 gr rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul B.A. și aflată în custodia D.G.C.C.O.A. Craiova, și distrugerea cantității rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 9 grame. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei onorariu avocat oficiu la urmărirea penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 20 noiembrie 2004, organele de urmărire penală au efectuat o percheziție în domiciliul martorei B.E., din Craiova, și au găsit asupra inculpatului B.A., fratele martorei, cantitatea de 9,6 gr.

substanță solidă de culoare verde-oliv cu aspect de rezină. Cantitatea de 9,6 gr. substanță solidă a fost examinată în Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul D.G.C.C.O.A. a I.G.P.R. și s-a stabilit că este compusă din rezină de cannabis (hașiși), droguri de risc, tabelul nr. 3 anexă la Legea nr. 143/2000, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 288782/2004. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că drogurile au fost cumpărate de inculpatul B.A. și introduse de el ilegal în România, pentru consum propriu. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost condamnat prevăzută de art. 3 și 5 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea complexă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că nu este dependent de droguri, consumul fiind ocazional și este inadaptat la mediul social și familial, suferind un disconfort creat de starea fizică.

De asemenea, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru că nu a fost condamnat anterior, a avut o atitudine sinceră și a fost cooperant pe parcursul întregii cercetări penale. Apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, reținându-se că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost corect stabilită de prima instanță. Se motivează în considerentele deciziei în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune complexă, iar în speță, singurul scop urmărit de inculpat în acțiunea sa a fost acela de consum propriu și nu de traficare în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 2 din lege, astfel încât în mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei în sensul menționat.

În ce privește reținerea în sarcina inculpatului și a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 3 din aceeași lege, s-a argumentat că nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei împrejurarea că inculpatul a introdus o cantitate mică de droguri în țară, o singură dată, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut distincție în acest sens. Cât privește pedepsele stabilite și respectiv aplicate inculpatului s-a apreciat că au fost just individualizate, cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul prin apărătorul său ales, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele din apel și a solicitat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune complexă, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 153/2000, întemeindu-și cererea pe motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., și redozarea pedepselor aplicate invocând ca temei dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul nu este întemeiat. Constituie infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 153/2000 „introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept”, iar potrivit art. 4 din aceeași lege, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani. Din analiza textelor de lege invocate rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune de sine stătătoare prevăzută și sancționată distinct, al cărei conținut nu se regăsește în dispozițiile art. 4 din același act normativ.

Nici una din modalitățile alternative prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 nu se referă la acțiunea ce caracterizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 3 din lege, astfel încât susținerea apărării în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită în conținutul infracțiunii prevăzută de art. 4, nu poate fi primită. Pe de altă parte nici apărarea recurentului în sensul că a introdus o singură dată în țară o cantitate mică de droguri pentru consumul său propriu nu are relevanță sub aspectul încadrării juridice a faptei, deoarece legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 de cantitatea de droguri introduse în țară și nici de repetabilitatea în timp a acestei acțiuni.

Acestei împrejurări i s-a acordat relevanță în ce privește individualizarea pedepsei aplicate, alături de gradul de pericol social al faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, în favoarea căruia, în mod justificat, instanțele au reținut circumstanțe atenuante, coborând pedepsele sub limita minimă prevăzută de textul încriminator. Înalta Curte apreciază că instanțele au acordat o eficiență corespunzătoare circumstanțelor prevăzute de art. 74 C. pen., iar o reducere a pedepsei aplicate nici nu ar fi posibilă, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 și de dispozițiile art. 76 lit. a) C. pen., aplicabile în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat apare, ca nefondat, astfel că va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Urmează a se deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen., și văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B.A. împotriva deciziei penale nr. 276 din 19 septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2004 la 24 noiembrie 2005. Obligă pe inculpat să plătească suma de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2005.