ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6652/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 30

martie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, în dosarul nr. 5420/P/2004,

s-a respins cererea inculpatului B.A., privind schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 4 din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 34 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor săvârșite din art. 2 alin.

(1) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, într-o singură infracțiune prevăzută de art.

4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen.,

și în baza acestui text de lege, l-a condamnat pe inculpat la 5 luni

închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe același

inculpat, la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea

de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-au aplicat inculpatului

prevederile art. 64 și art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., și art. 350

C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii

și arestului preventiv, începând cu data de 20 noiembrie 2004, la zi, și

menține starea de arest.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea

cantității de 9,6 gr rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul B.A. și

aflată în custodia D.G.C.C.O.A. Craiova, și distrugerea cantității rămase în

urma analizelor de laborator, respectiv 9 grame.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din

care 600.000 lei onorariu avocat oficiu la urmărirea penală.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, în data de 20 noiembrie 2004, organele de

urmărire penală au efectuat o percheziție în domiciliul martorei B.E., din

Craiova, și au găsit asupra inculpatului B.A., fratele martorei, cantitatea de

9,6 gr. substanță solidă de culoare verde-oliv cu aspect de rezină.

Cantitatea de 9,6 gr. substanță

solidă a fost examinată în Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din

cadrul D.G.C.C.O.A. a I.G.P.R. și s-a stabilit că este compusă din rezină de

cannabis (hașiși), droguri de risc, tabelul nr. 3 anexă la Legea nr. 143/2000,

așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 288782/2004.

Cercetările efectuate în cauză au

stabilit că drogurile au fost cumpărate de inculpatul B.A. și introduse de el

ilegal în România, pentru consum propriu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea pentru care a fost condamnat prevăzută de art. 3 și 5 din Legea nr.

143/2000 în infracțiunea complexă prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

arătând că nu este dependent de droguri, consumul fiind ocazional și este

inadaptat la mediul social și familial, suferind un disconfort creat de starea

fizică.

De asemenea, a solicitat suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru că nu a fost condamnat anterior, a

avut o atitudine sinceră și a fost cooperant pe parcursul întregii cercetări

penale.

Apelul inculpatului a fost respins,

ca nefondat, reținându-se că încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

inculpat a fost corect stabilită de prima instanță.

Se motivează în considerentele

deciziei în sensul că infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000

este o infracțiune complexă, iar în speță, singurul scop urmărit de inculpat în

acțiunea sa a fost acela de consum propriu și nu de traficare în vreuna din

modalitățile prevăzute de art. 2 din lege, astfel încât în mod corect prima

instanță a schimbat încadrarea juridică a faptei în sensul menționat.

În ce privește reținerea în sarcina

inculpatului și a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 3 din aceeași lege,

s-a argumentat că nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei

împrejurarea că inculpatul a introdus o cantitate mică de droguri în țară, o

singură dată, atâta timp cât legiuitorul nu a făcut distincție în acest sens.

Cât privește pedepsele stabilite și

respectiv aplicate inculpatului s-a apreciat că au fost just individualizate,

cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs inculpatul prin apărătorul său ales, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență motivele din apel și a

solicitat schimbarea încadrării juridice într-o singură infracțiune complexă,

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 153/2000, întemeindu-și cererea pe motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., și redozarea

pedepselor aplicate invocând ca temei dispozițiile art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

Recursul nu este întemeiat.

Constituie infracțiunea prevăzută de

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 153/2000 „introducerea sau scoaterea din țară,

precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept”, iar potrivit

art. 4 din aceeași lege,

„cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,

transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără

drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Din analiza textelor de lege

invocate rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000

este o infracțiune de sine stătătoare prevăzută și sancționată distinct, al

cărei conținut nu se regăsește în dispozițiile art. 4 din același act normativ.

Nici una din modalitățile

alternative prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 nu se referă la acțiunea

ce caracterizează elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 3 din

lege, astfel încât susținerea apărării în sensul că infracțiunea prevăzută de art.

3 din Legea nr. 143/2000 ar fi absorbită în conținutul infracțiunii prevăzută

de art. 4, nu poate fi primită.

Pe de altă parte nici apărarea

recurentului în sensul că a introdus o singură dată în țară o cantitate mică de

droguri pentru consumul său propriu nu are relevanță sub aspectul încadrării

juridice a faptei, deoarece legiuitorul nu a condiționat existența infracțiunii

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 de cantitatea de droguri introduse

în țară și nici de repetabilitatea în timp a acestei acțiuni.

Acestei împrejurări i s-a acordat

relevanță în ce privește individualizarea pedepsei aplicate, alături de gradul

de pericol social al faptelor și circumstanțele personale ale inculpatului, în

favoarea căruia, în mod justificat, instanțele au reținut circumstanțe

atenuante, coborând pedepsele sub limita minimă prevăzută de textul

încriminator.

Înalta Curte apreciază că instanțele

au acordat o eficiență corespunzătoare circumstanțelor prevăzute de art. 74 C.

pen., iar o reducere a pedepsei aplicate nici nu ar fi posibilă, avându-se în

vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000 și de dispozițiile art. 76 lit. a) C.

pen., aplicabile în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că recursul declarat de inculpat apare, ca nefondat, astfel că

va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Urmează a se deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive conform art. 88 C. pen., și văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de recurentul inculpat B.A. împotriva deciziei penale nr. 276 din 19

septembrie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2004 la 24

noiembrie 2005.

Obligă pe inculpat să plătească suma

de 220 lei (2.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei (1.000.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 noiembrie 2005.