ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 8 din 16 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul O.I. din infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G. din art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 (3 fapte) în art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.O., la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.G., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare. În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit restul de pedeapsă de 154 zile, rămas de executat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1999 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede cu pedeapsa de 5 ani închisoare din cauza de față pe care inculpatul urmează să o execute cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce prevenția pentru toți inculpații de la 18 iulie 2002 la 16 ianuarie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. A confiscat de la inculpatul I.O. suma de 1.500 EURO și de la inculpatul V.G. suma de 600.000 lei. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpații I.O.

și I.M., ajutați de inculpatul V.G. în perioada februarie – iulie 2002 au racolat mai multe persoane de pe raza Județului Teleorman și Giurgiu, toate având handicap locomotor, cărora le obținea pașapoarte turistice și le asigura transportul de regulă cu autobuzul până în Franța. Ajunși la destinație aceștia erau preluați de către alți membri ai familiilor inculpaților I. și erau obligați să cerșească la Paris și banii astfel obținuți erau însușiți de cei care îi supravegheau. Racolarea persoanelor se făcea direct de membrii rețelei, formau grupuri de două, trei persoane cărora le facilitau transportul pe ruta România – Italia – Franța asigurându-le sumele de bani necesare la trecerea frontierei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.O. și I.M., care critică sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, motivându-și solicitarea de redozare a pedepselor prin aceea că doar au ajutat pe părțile vătămate să se deplaseze în Franța, unde au desfășurat activitatea de cerșit pe cont propriu. Prin decizia penală nr. 315 din 11 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații I.O. și I.M. și a computat detenția preventivă de la 11 iunie 2003, la zi. Inculpații I.O. și I.M. au declarat recurs, susținând că nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor, solicitând, în principal să fie achitați, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.

Criticile sunt nefondate. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată, exercitând rol activ, au administrat probele necesare clarificării cauzei sub toate aspectele audiind în cauză victimele infracțiunilor și martorii cauzei. Recurenții inculpați au negat săvârșirea faptelor, totuși au recunoscut unele împrejurări, care se coroborează cu celelalte probe, administrate în cauză, între care și cu declarațiile complicelui V.G. Astfel, recurenții inculpați a recunoscut că au luat contact cu persoane handicapate și că au dat acestora unele sume de bani. Coroborarea probelor administrate, confirmă fără niciun dubiu existența faptelor săvârșite de inculpați, astfel că hotărârile nu sunt criticabile sub acest aspect.

În raport de situația de fapt reținută și încadrarea juridică în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., este corectă, toate elementele constitutive ale acestor texte de lege fiind întrunite. De asemenea, hotărârile nu sunt criticabile nici sub aspectul individualizării pedepselor, stabilite acestora făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Nu se impune reducerea pedepselor, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor săvârșite și poziția de nesinceritate manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal, precum și faptul că inculpatul I.M. este recidivist. Dimpotrivă, se impune a se menține pedepsele la cuantumurile fixate pentru reeducarea inculpaților și prevenirea comiterii a unor astfel de infracțiuni grave.

Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2003 la data pronunțării prezentei decizii. Totodată, urmează a-i obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat. În suma la care va fi obligat recurentul I.O., se include și onorariul de apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații I.O. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 315 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 18 iulie 2003, până la 22 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat I.O. să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat I.M. să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.