ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4683/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 16 ianuarie

2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul O.I. din

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul V.G. din art.

26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001 (3 fapte)

în art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu

aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul I.O., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A interzis drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 26, raportat la art. 12

alin. (1) și (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C.

pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat

pe inculpatul V.G., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an

închisoare.

În baza art. 12 alin. (1) și (2)

lit. a) din Legea 678/2001 a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 5 ani

închisoare, și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 323 alin. (1) și (2) C.

pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

contopit restul de pedeapsă de 154 zile, rămas de executat din pedeapsa de un

an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/1999 pronunțată de

Judecătoria Roșiorii de Vede cu pedeapsa de 5 ani închisoare din cauza de față

pe care inculpatul urmează să o execute cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce

prevenția pentru toți inculpații de la 18 iulie 2002 la 16 ianuarie 2003, iar

în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.

A confiscat de la inculpatul I.O.

suma de 1.500 EURO și de la inculpatul V.G. suma de 600.000 lei.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații I.O. și I.M., ajutați de

inculpatul V.G. în perioada februarie – iulie 2002 au racolat mai multe

persoane de pe raza Județului Teleorman și Giurgiu, toate având handicap

locomotor, cărora le obținea pașapoarte turistice și le asigura transportul de

regulă cu autobuzul până în Franța. Ajunși la destinație aceștia erau preluați

de către alți membri ai familiilor inculpaților I. și erau obligați să

cerșească la Paris și banii astfel obținuți erau însușiți de cei care îi

supravegheau.

Racolarea persoanelor se făcea

direct de membrii rețelei, formau grupuri de două, trei persoane cărora le

facilitau transportul pe ruta România – Italia – Franța asigurându-le sumele de

bani necesare la trecerea frontierei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații I.O. și I.M., care critică sentința apelată pentru

nelegalitate și netemeinicie, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate,

motivându-și solicitarea de redozare a pedepselor prin aceea că doar au ajutat

pe părțile vătămate să se deplaseze în Franța, unde au desfășurat activitatea

de cerșit pe cont propriu.

Prin decizia penală nr. 315 din 11

iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I a penală, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpații I.O. și I.M. și a computat detenția

preventivă de la 11 iunie 2003, la zi.

Inculpații I.O. și I.M. au declarat

recurs, susținând că nu se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina

lor, solicitând, în principal să fie achitați, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Criticile sunt nefondate.

Din examinarea probelor și

lucrărilor dosarului, se constată că, atât organele de urmărire penală, cât și

instanțele de judecată, exercitând rol activ, au administrat probele necesare

clarificării cauzei sub toate aspectele audiind în cauză victimele

infracțiunilor și martorii cauzei.

Recurenții inculpați au negat

săvârșirea faptelor, totuși au recunoscut unele împrejurări, care se

coroborează cu celelalte probe, administrate în cauză, între care și cu

declarațiile complicelui V.G. Astfel, recurenții inculpați a recunoscut că au

luat contact cu persoane handicapate și că au dat acestora unele sume de bani.

Coroborarea probelor administrate,

confirmă fără niciun dubiu existența faptelor săvârșite de inculpați, astfel că

hotărârile nu sunt criticabile sub acest aspect.

În raport de situația de fapt

reținută și încadrarea juridică în art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001 și art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., este corectă, toate

elementele constitutive ale acestor texte de lege fiind întrunite.

De asemenea, hotărârile nu sunt

criticabile nici sub aspectul individualizării pedepselor, stabilite acestora

făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Nu se impune reducerea pedepselor,

avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor

săvârșite și poziția de nesinceritate manifestată de inculpați pe parcursul

procesului penal, precum și faptul că inculpatul I.M. este recidivist.

Dimpotrivă, se impune a se menține

pedepsele la cuantumurile fixate pentru reeducarea inculpaților și prevenirea

comiterii a unor astfel de infracțiuni grave.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se

respinge, ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

și a deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, timpul arestării

preventive de la 18 iulie 2003 la data pronunțării prezentei decizii.

Totodată, urmează a-i obliga pe

recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În suma la care va fi obligat

recurentul I.O., se include și onorariul de apărător din oficiu, ce se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații I.O. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 315 din 11 iunie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 18 iulie 2003, până la 22

octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat I.O.

să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat I.M. să plătească

statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.