ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 462 din 9 iunie 2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.G. la: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și la - 6 ani închisoare și doi ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., ambele cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul menționat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a furcii, corp delict. A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă P.C. și a obligat inculpatul să plătească acesteia 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-a reținut că, în seara zilei de 24 noiembrie 2003, în jurul orelor 19,30, aflat sub influența băuturilor alcoolice, constatând că soția sa nu este acasă și bănuind că aceasta se află la P.I, cu care avea de mult timp o relație extraconjugală, inculpatul s-a înarmat cu o furcă și un cuțit, s-a deplasat la locuința acestuia din urmă și a pătruns în curte, pe poarta neasigurată, iar apoi, în cameră unde P.I. se afla cu soția sa, B.I. Sesizând pericolul, B.I.

a reușit să fugă. Inculpatul l-a lovit pe P.I. cu furca în cap, doborându-l la pământ, după care a continuat să îl lovească pe acesta cu furca, cuțitul și piciorul. Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei P.I. a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe și interne cu hemotorax și hemoperitoneu, consecința unor plăgi tăiate-înțepate penetrante în cavitatea toracică, respectiv plămân. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu un corp dur înțepător, furcă sau cuțit, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă și necondiționată.

La aplicarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere vinovăția inculpatului, relevată de materialul probator administrat și a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră, regretul manifestat pentru fapta comisă, comportamentul anterior al inculpatului, cunoscut cu o bună reputație, precum și circumstanțele deduse din relația extraconjugală întreținută de soția inculpatului cu victima. Împotriva hotărârii primei instanțe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, criticile privind neindicarea împrejurărilor reținute ca circumstanțe atenuante și greșita individualizare judiciară a pedepsei. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin nr. 502 din 15 noiembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de control a reținut că prima instanță, în considerentele sentinței pronunțate, a înserat suficiente date din care să rezulte care sunt aceste circumstanțe și care sunt motivele pe care s-a bazat instanța pentru a le reține. În fine, reținând aceste împrejurări, în mod judicios prima instanță le-a dat eficiență, coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Împotriva acestei din urmă hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. S-a susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât în dispozitivul hotărârii nu au fost indicate circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului.

Totodată, în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, pe fondul consumului de alcool și sub imperiul impulsului determinat de dorința răzbunării, a pătruns pe timp de noapte, fără drept în locuința victimei, pe care a lovit-o cu furca, cuțitul și picioarele, împrejurarea că nu are antecedente penale și a recunoscut faptele, nejustificând aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și coborârea pedepselor privative de libertate sub minimul special prevăzut de norma incriminatoare. Din modul violent în care a acționat inculpatul, rezultă că nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante, ci aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, aptă să îndeplinească scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din economia art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la caracterul exemplificativ al circumstanțelor atenuante judiciare, rezultă că nu constituie caz de casare a hotărârii neprecizarea în concret a acestora în dispozitiv, în măsura în care din considerente rezultă împrejurările reținute, iar reținerea acestora este suficient motivată, în măsură a permite controlul judiciar. Din considerentele sentinței pronunțate la judecarea în fond a cauzei, rezultă că prima instanță a precizat împrejurările reținute și a arătat convingător motivele pentru care acestea au fost apreciate ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.

Ca atare, recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici. Coborârea ansamblului împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea și elementele de apreciere privitoare la persoana inculpatului, impune constatarea unui pericol social concret mai redus decât cel generic avut în vedere de legiuitor. Ca atare, în mod judicios prima instanță a reținut că acele stări și împrejurări, parte care au precedat, parte au succedat săvârșirii infracțiunii, micșorează gradul de pericol social, în special cu referire la periculozitatea inculpatului și, în consecință, le-a constatat și reținut ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia, așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

Însă, criteriile de individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., vizează stabilirea, între altele sub aspectul cuantumului, a unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii. Această adecvare privește, concomitent, funcțiile de constrângere, de exemplaritate și de reeducare a pedepsei. Or, față de situația expusă, în raport de care se justifică într-adevăr reținerea circumstanțelor atenuante judiciare și, în consecință, coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului nu este just proporționalizată, funcție de pericolul social concret al faptei, precum și de tulburarea produsă în mediul social și, totodată, nu este aptă a realiza funcțiile pedepsei, cu referire specială la funcția de prevenție generală a acesteia.

Drept urmare, exclusiv sub acest aspect, hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 teza I C. proc. pen., invocat de procuror. Așa fiind, Curtea va admite recursul declarat de procuror și va casa hotărârilor atacate numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. În raport de limitele de pedeapsă prevăzute în norma incriminatoare, de gradul de pericol social concret al faptei săvârșite și de împrejurările menționate care, atenuează răspunderea penală, Curtea apreciază că o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este în măsură a realiza scopul și a asigura îndeplinirea funcțiilor pedepsei, prevăzute în art. 52 C. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admițând recursul, casând sub aspectul menționat și rejudecând cauza în limitele arătate, Curtea va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., va descontopi pedeapsa rezultantă și va repune pedepsele în individualitatea lor și va majora de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului menționat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea va contopi pedepsele și va dispune ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 502 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul B.G . Casează decizia atacată și sentința penală nr. 462 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Dolj numai cu privire la individualizarea pedepselor și rejudecând în fond: Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de: - 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.; - 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare. Conform dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Menține restul dispozițiilor. Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2003 la 14 februarie 2005. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2005.