ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 462

din 9 iunie 2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.G.

la:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și la

- 6 ani închisoare și doi

ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b( C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus

ca inculpatul menționat să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea de la inculpat a furcii, corp delict.

A admis acțiunea civilă

exercitată de partea civilă P.C. și a obligat inculpatul să plătească acesteia

10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a reținut că, în seara

zilei de 24 noiembrie 2003, în jurul orelor 19,30, aflat sub influența

băuturilor alcoolice, constatând că soția sa nu este acasă și bănuind că

aceasta se află la P.I, cu care avea de mult timp o relație extraconjugală,

inculpatul s-a înarmat cu o furcă și un cuțit, s-a deplasat la locuința

acestuia din urmă și a pătruns în curte, pe poarta neasigurată, iar apoi, în

cameră unde P.I. se afla cu soția sa, B.I.

Sesizând pericolul, B.I. a

reușit să fugă.

Inculpatul l-a lovit pe P.I.

cu furca în cap, doborându-l la pământ, după care a continuat să îl lovească pe

acesta cu furca, cuțitul și piciorul.

Din raportul de constatare

medico-legală a rezultat că moartea victimei P.I. a fost violentă, datorându-se

hemoragiei externe și interne cu hemotorax și hemoperitoneu, consecința unor

plăgi tăiate-înțepate penetrante în cavitatea toracică, respectiv plămân. Leziunile

de violență s-au putut produce prin lovire cu un corp dur înțepător, furcă sau

cuțit, între leziuni și deces existând legătură de cauzalitate directă și

necondiționată.

La aplicarea pedepsei,

instanța de fond a avut în vedere vinovăția inculpatului, relevată de

materialul probator administrat și a reținut în favoarea acestuia circumstanțe

atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, conduita

procesuală sinceră, regretul manifestat pentru fapta comisă, comportamentul

anterior al inculpatului, cunoscut cu o bună reputație, precum și

circumstanțele deduse din relația extraconjugală întreținută de soția

inculpatului cu victima.

Împotriva hotărârii primei

instanțe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, criticile

privind neindicarea împrejurărilor reținute ca circumstanțe atenuante și

greșita individualizare judiciară a pedepsei.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală, prin nr. 502 din 15 noiembrie 2004, a respins apelul ca

nefondat.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de control a reținut că prima instanță, în considerentele

sentinței pronunțate, a înserat suficiente date din care să rezulte care sunt

aceste circumstanțe și care sunt motivele pe care s-a bazat instanța pentru a

le reține.

În fine, reținând aceste

împrejurări, în mod judicios prima instanță le-a dat eficiență, coborând

pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs,

întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

S-a susținut că hotărârea

atacată este nelegală, întrucât în dispozitivul hotărârii nu au fost indicate

circumstanțele atenuante reținute în sarcina inculpatului.

Totodată, în raport de

gradul de pericol social concret al faptei comise de inculpat, pe fondul

consumului de alcool și sub imperiul impulsului determinat de dorința

răzbunării, a pătruns pe timp de noapte, fără drept în locuința victimei, pe

care a lovit-o cu furca, cuțitul și picioarele, împrejurarea că nu are antecedente

penale și a recunoscut faptele, nejustificând aplicarea art. 74 și art. 76 C.

pen. și coborârea pedepselor privative de libertate sub minimul special

prevăzut de norma incriminatoare.

Din modul violent în care a

acționat inculpatul, rezultă că nu se impunea reținerea circumstanțelor

atenuante, ci aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat, aptă să

îndeplinească scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C.

pen.

În concluzie, procurorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și

majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din economia art. 74 alin.

(2) C. pen., cu referire la caracterul exemplificativ al circumstanțelor

atenuante judiciare, rezultă că nu constituie caz de casare a hotărârii

neprecizarea în concret a acestora în dispozitiv, în măsura în care din

considerente rezultă împrejurările reținute, iar reținerea acestora este

suficient motivată, în măsură a permite controlul judiciar.

Din considerentele sentinței

pronunțate la judecarea în fond a cauzei, rezultă că prima instanță a precizat

împrejurările reținute și a arătat convingător motivele pentru care acestea au

fost apreciate ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului.

Ca atare, recursul se

constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

Coborârea ansamblului

împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea și elementele de apreciere

privitoare la persoana inculpatului, impune constatarea unui pericol social

concret mai redus decât cel generic avut în vedere de legiuitor.

Ca atare, în mod judicios

prima instanță a reținut că acele stări și împrejurări, parte care au precedat,

parte au succedat săvârșirii infracțiunii, micșorează gradul de pericol social,

în special cu referire la periculozitatea inculpatului și, în consecință, le-a

constatat și reținut ca circumstanțe atenuante judiciare în favoarea acestuia,

așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

Însă, criteriile de

individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen.,

vizează stabilirea, între altele sub aspectul cuantumului, a unor pedepse care

să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității

infracțiunii.

Această adecvare privește,

concomitent, funcțiile de constrângere, de exemplaritate și de reeducare a

pedepsei.

Or, față de situația expusă,

în raport de care se justifică într-adevăr reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare și, în consecință, coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut

de norma incriminatoare, pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului nu

este just proporționalizată, funcție de pericolul social concret al faptei,

precum și de tulburarea produsă în mediul social și, totodată, nu este aptă a

realiza funcțiile pedepsei, cu referire specială la funcția de prevenție

generală a acesteia.

Drept urmare, exclusiv sub

acest aspect, hotărârile atacate sunt supuse cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 teza I C. proc. pen., invocat de procuror.

Așa fiind, Curtea va admite

recursul declarat de procuror și va casa hotărârilor atacate numai cu privire

la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

În raport de limitele de

pedeapsă prevăzute în norma incriminatoare, de gradul de pericol social concret

al faptei săvârșite și de împrejurările menționate care, atenuează răspunderea

penală, Curtea apreciază că o pedeapsă principală de 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este în măsură a

realiza scopul și a asigura îndeplinirea funcțiilor pedepsei, prevăzute în art.

52 C. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., admițând recursul, casând sub aspectul menționat și rejudecând cauza în

limitele arătate, Curtea va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., va descontopi pedeapsa rezultantă și va repune pedepsele în individualitatea

lor și va majora de la 6 ani închisoare la 8 ani închisoare pedeapsa aplicată

inculpatului menționat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Conform art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., Curtea va contopi pedepsele și va

dispune ca inculpatul B.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 502 din 15 noiembrie

2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul

B.G

.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 462 din 9 iunie 2004 a Tribunalului Dolj numai cu privire

la individualizarea pedepselor și rejudecând în fond:

Înlătură dispozițiile art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea

lor.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente de:

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.;

- 6 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. a) C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 8 ani

închisoare.

Conform dispozițiilor art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține restul

dispozițiilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2003 la 14 februarie 2005.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 februarie 2005.