ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3344/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen. inculpatul B.R., administrator la SC B. SRL Pitulicea, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare. În baza art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

si art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare și în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 actualizată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de 6 luni închisoare. Conform art. 33, art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare. Potrivit art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani calculată începând cu data executării pedepsei principale [pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen.].

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. Conform art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata de 6 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat. Pe durata termenului de încercare, s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 lit. a)-d) C. pen. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

În latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu SC B. SRL reprezentată prin lichidator judiciar Z.G., la despăgubiri civile către părțile vătămate constituite părți civile astfel : - 484.663,69 lei către SC V.G. SRL Buzău ; - 28.981,15 lei către SC L.I. SRL Buzău; - 26.740,33 lei către SC C.S.; - 18.056 lei cu dobânda legală aferentă calculată până la achitarea debitului de către D.G.F.P. Buzău. Inculpatul a fost obligat să aducă în patrimoniul societății SC B.C. SRL suma de 785.253,75 lei pe care și-a însușit-o și a folosit-o în interes personal. S-a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului , acesta fiind obligat în solidar cu SC B. SRL prin lichidator judiciar la 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 lei în faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. 642/P/2008 din 20 martie 2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că la data de 30 noiembrie 2007 între SC V.G. SRL și B. SRL s-a încheiat contractul nr. 92 pentru achiziționarea de produse alimentare și nealimentare iar modalitatea de plată pentru produsele achiziționate de inculpat era: „numerar, ordin de plată vizat de bancă și fila CEC,, în termen de 30 zile de la primirea facturii fiscale emise de vânzător.

Inculpatul s-a aprovizionat în special cu zahăr, la început în cantități mici, iar ulterior în cantități mari și la preluarea mărfii acesta emitea câte o filă CEC corespondentă valorii facturii fiscale. Tribunalul Buzău a mai reținut că, fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentanții celor 3 societăți furnizoare de marfă, respectiv SC V.G. S.R.L. Buzău, SC L.I. SRL Buzău, și SC C.S.T., cărora inițial le-a achitat marfa contractată pentru a crea impresia că este un beneficiar bun platnic, pentru ca apoi să se aprovizioneze cu cantități mari de marfă, pentru care a emis file CEC, știind că nu are disponibilul necesar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă incriminată de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prejudiciul total produs celor 3 societăți comerciale fiind de 553.769,65 lei. Împotriva acestei hotărâri, la data de 18 martie 2010, a declarat apel inculpatul B.R., fără a indica motivele ce l-au determinat să promoveze această cale de atac. Din oficiu, încă de la termenul din 19 mai 2010, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuția părților excepția tardivității declarării apelului de către inculpat și prin decizia nr. 52 din 4 iunie 2010 a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul B.R. împotriva sentinței penale nr. 22 din 18 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Buzău. Pentru a se pronunța astfel a reținut că din conținutul încheierii de ședință din data de 04 februarie 2010 rezultă că la dezbaterile din fața Tribunalului Buzău, ce au avut loc la acea dată, a participat inculpatul B.R., asistat de avocatul său ales, T.D.C., care a pus concluzii pentru acesta, iar inculpatul personal, a avut ultimul cuvânt.

Instanța a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie și 18 februarie 2010, la această ultimă dată pronunțând sentința penală nr. 22 atacată cu apel de către inculpat, inculpatul B.R. fiind prezent la dezbaterea cauzei din data de 04 februarie 2010, astfel încât termenul de 10 zile de declarare a apelului, calculat în conformitate cu art. 186 alin. (2) C. proc. pen., curgea de la data pronunțării sentinței, respectiv 18 februarie 2010 și se împlinea la data de 01 martie 2010, aceasta fiind ultima zi în care inculpatul era îndreptățit să declare apel. Însă, așa cum s-a precizat mai sus, cererea de apel a fost înaintată și înregistrată la Tribunalul Buzău la data de 18 martie 2010, la mult timp de la împlinirea termenului de apel.

Împotriva deciziei penale nr. 52 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul B.R., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 1228/114/2008. Înalta Curte, constată că recursul declarat de inculpatul B.R. este tardiv. În conformitate cu prevederile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Termenul de recurs se socotește pe zile libere și curge potrivit dispozițiilor legale privind curgerea termenului de apel. La data de 09 iunie 2010, decizia nr. 52 din 4 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, a fost comunicată inculpatului, semnând pentru primirea acesteia fiica inculpatului, B.D., conform dovezii de comunicare a deciziei de la fila 36 dosar apel, iar recursul a fost declarat de către inculpatul B.R.

la data de 23 iunie 2001, potrivit filei 2 dosar recurs, fiind depășit termenul procedural legal de declarare a recursului. Instituția termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, și pe de altă parte împiedică tergiversarea desfășurării procesului penal, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor penale. Dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecințele nerespectării termenului înăuntrul căruia inculpatul putea și trebuia să-și exercite dreptul procesual, sancțiune care constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.R., împotriva deciziei penale nr. 52 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 52 din 04 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 septembrie 2010.