ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2077/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 3 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.G., la o pedeapsă de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) - art. 76 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului, după executarea pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea - de 7 ani închisoare. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite cele două pedepse complementare, inculpatului urmând a-i fi interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv de la 27 august 2008, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 117 alin. (3) C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului în țara de origine, respectiv Bulgaria, după executarea pedepsei de 7 ani închisoare. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 2200,5 grame opium rămasă în urma efectuării analizelor de laborator. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil culoare gri, acumulator aferent și cartelă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarea situație: La data de 21 august 2008, inculpatul K.O., a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiuni prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în temeiul art. 19 din Legea nr. 682/2002 a formulat un denunț cu privire la un cetățean bulgar identificat ulterior în persoana inculpatului T.G., care se ocupă cu traficul internațional de droguri de mare risc. Potrivit denunțului formulat de către sus-numit rezulta că în data de 21 august 2008 un cetățean bulgar pe nume G. urma să intre în România, prin vama Giurgiu, la volanul unui autoturism marca A. sau H., având asupra sa o cantitate de aproximativ 5-6 kg opium droguri pe care urma să le vândă unui cetățean român cunoscut sub porecla de G., tranzacția urmând să aibă loc în fața fast-food-ului M.D.

din cartierul Dristor. În baza informațiilor furnizate de către martorul denunțător, în data de 26 august 2008, organele de urmărire penală au format dispozitiv de supraveghere în zona Vama Giurgiu. Astfel, s-a constat că, în data de 26 august 2008, în jurul orei 18,30 – 19,00, prin punctul vamal menționat a intrat un autoturism marca A., la volanul căruia se afla inculpatul. Acesta s-a deplasat în Municipiul București și a staționat în parcarea Hotelului H. din Piața Unirii. După aceasta, inculpatul a intrat în restaurantul hotelului unde a stat aproximativ două ore, iar în jurul orei 22,00, a urcat în autoturism, unde a rămas în așteptare și a purtat mai multe discuții telefonice.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice (înregistrate și interceptate în baza ordonanțelor provizorii nr. 22/A/2008 din 22 august 2008, nr. 23/ A din 22 august 2008 și nr. 25/A/2008 din 26 august 2008, confirmate ulterior prin încheierile nr. 689/ AI din 25 august 2008 și nr. 702/ AI din 28 august 2008 emise de Tribunalul București), a rezultat că inculpatul a efectuat mai multe convorbiri telefonice cu cetățeni bulgari și turci din care rezulta că acesta urma să se întâlnească cu o persoană de etnie rromă, cunoscută sub porecla de G. (care nu a - fost identificată), pentru a-i înmâna un pachet în schimbul sumei de 3.000 euro.

Întrucât din convorbirile și comunicările telefonice efectuate de către inculpatul T.G., rezulta că intenționa să arunce drogurile, întrucât persoanele cu care urma să încheie tranzacția nu s-au prezentat la locul de întâlnire și să părăsească teritoriul România s-a procedat la blocarea în trafic a autoturismului condus de către acesta. Astfel, în prezența martorului asistent G.C., s-a procedat la efectuarea unui control corporal asupra inculpatului, asupra căruia a fost găsit telefonul mobil, iar în autoturismul condus de acesta sub bancheta din spate au fost găsite două pachete înfășurate în bandă adezivă, în care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 857943 din 29 august 2008,a rezultat că se afla cantitatea de 2202,5 grame opium.

Inculpatul a declarat că în cele două pachete se află rezină necesară pentru creșterea cannabisului și îi aparține, urmând să o transporte în Olanda. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție cu ocazia supravegherii operative; raport de constatare tehnico-științifică nr. 857943 din 29 august 2008; declarații învinuit/inculpat T.G.; declarație martor G.C.; declarația numitului K.O.; proces-verbal întocmit de lucrătorii de poliție; procese-verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanțelor provizorii emise de D.I.I.C.O.T. – S.T.

București și confirmate ulterior prin autorizațiile emise de către judecător. A concluzionat instanța de fond că declarația de recunoaștere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și formează convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor penale puse pe seama sa prin actul de sesizare a instanței și care în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Având în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de recunoaștere și regret, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., prima instanță a apreciat că scopul educativ și preventiv al sancțiunii ce urmează a fi aplicată acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul T.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate, Parchetul solicitând majorarea, iar inculpatul arătând că se impune reducerea acesteia.

Analizând motivele apelurilor declarate în cauză și verificând hotărârea pronunțată de instanța de fond, precum și probele administrate în cauză, în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, Curtea a constatat și reținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, este legală și temeinică, iar apelurile declarate, în cauză, au fost nefondate și au fost respinse ca atare.

Considerentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea acestei decizii au fost următoarele: Prin hotărârea penală mai sus-menționată, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul T.G., la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunilor prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; a făcut aplicabilă art. 65 raportat la art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., interzicând inculpatului aceste drepturi, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași hotărâre, s-a dispus expulzarea inculpatului, precum și confiscarea cantității de 2200,5 grame opium rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, iar în conformitate cu dispozițiile art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpat a unui a de telefon și cartelele aferente. Curtea a constatat că prima instanță a făcut o analiză temeinică, critică și judicioasă a probelor administrate în cauză, a avut în vedere toate apărările inculpatului, din toate acestea rezultând vinovăția acestuia. Apelul Parchetului este nefondat, având în vedere că pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată inculpatului este corectă. Instanța de fond i-a aplicat inculpatului circumstanțe atenuante reținând că anterior comiterii infracțiunii, acesta a avut o bună conduită în societate, nu a mai fost condamnat sau sancționat, a recunoscui și regretat comiterea faptelor, iar o pedeapsă de 10 ani, chiar dacă ar reprezenta minimum special prevăzut de lege, este deosebit severă, în raport de circumstanțele personale și circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea.

Toate apărările inculpatului au fost verificate și analiza te din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză (procese -verbale întocmite de organele de poliție, autorizații de interceptare, procese verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor, procese verbale de percheziție, raport de constatare tehnico științifică, declarația martorului G.C., declarația denunțătorului K.O., declarații inculpat) s-a ajuns la concluzia certă că inculpatul T.G. se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. Susținerile și apărările inculpatului, nu au avut niciun suport juridic, dar nici probator, astfel încât toate dovezile existente la dosarul cauzei arată că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa.

Prin urmare, hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost considerată legală, temeinică și corectă. Inculpatul T.G. a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond în raport de cuantumul pedepsei aplicate, Curtea a constatat că și această critică nu este fondată.

Pornind de la reperele, expres consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., coroborate cu dispozițiile art. 52 C. pen., instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea și capacitatea de reeducare a inculpatului T.G., în favoarea căruia Tribunalul a reținut drept circumstanțe favorabile împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de recunoaștere și regret, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al sancțiunii aplicate acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție.

În conformitate cu prevederile art. 383 alin. (2) C. proc. pen., constatând că temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive nu s-au schimbat, Curtea a menținut starea de arest a inculpatului șl a dedus din pedeapsa aplicată durata executată, la zi. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.G., care prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârile pronunțate în cauză prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului având drept consecință reducerea pedepsei aplicată.

Examinând recursul în raport de motivele invocate dar și din oficiu, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor urma: Astfel, în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T.G., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul T.G. dar și de circumstanțele personale ale acestuia, fiind fără antecedente penale, precum și faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal și a colaborat cu organele de anchetă dar și de pericol social al faptei, cât și periculozitatea și capacitatea de reeducare a inculpatului T.G.

Sancțiunile de drept penal se aplică pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constrângerea și reeducarea infractorului, context în care, instanța fondului, procedând la individualizarea judiciară a pedepsei, operațiune, de altfel, extrem de complexă, a adaptat pedeapsa la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea abstractă (sau concretă) a faptei, cât și cu periculozitatea infractorului, pentru a asigura îndeplinirea funcțiilor și scopului respectivei pedepse.

Pornind de la aceste repere, expres consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., coroborate cu dispozițiile art. 52 C. pen., instanța care a judecat fondul cauzei a realizat o justă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, pedeapsa de 7 ani închisoare, pe care acesta urmează să o execute în regim de detenție, reflectând atât gradul de pericol social al faptei, cât și periculozitatea și capacitatea de reeducare a inculpatului T.G., în favoarea căruia Tribunalul a reținut drept circumstanțe favorabile împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine de recunoaștere și regret, gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurările și urmările acestora, precum și celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al sancțiunii aplicate acestuia, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege (deci cu reținerea de circumstanțe atenuante) dar, cu executare în regim de detenție.

Pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critica formulată de inculpatul T.G., privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă față de inculpatul T.G. asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Verificând și din oficiu decizia penală atacată, Înalta Curte a constatat ca nu subzistă motive care să conducă la modificarea acesteia. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va r espinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 59 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2008 la 03 iunie 2009. Onorariul interpretului de limbă bulgară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat T.G. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G., împotriva deciziei penale nr. 59 din 12 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2008 la 03 iunie 2009. Onorariul interpretului de limbă bulgară se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 03 iunie 2009.