ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

î

n baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași, inculpatul D.D.

a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2, art. 3 din

Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. și i s-au interzis

drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la

inculpat cantitatea de 55 g canabis sau

contravaloarea acesteia.

S-au aplicat dispozițiile

art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanța instanță a reținut

că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași a fost

trimis în judecată inculpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 9 mai

2002 a introdus în România, prin vama Giurgiu cantitatea de 55 g canabis,

deținută consumului propriu.

Inculpatul, deși a fost citat nu s-a

prezentat la niciun termen de judecată.

Martorul din lucrările dosarului, C.A.C.

a reconfirmat cele declarate în faza de cercetare penală, inculpatul și-a

recunoscut sincer fapta comisă.

Analizând actele și lucrările dosarului,

prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 13 aprilie 2002 inculpatul s-a

deplasat în vacanță la domiciliul său din Atena. în data de 8 mai 2002

inculpatul a cumpărat din Atena cantitatea de 55 g canabis pe care s-a hotărât

să o aducă în România, cantitatea fiind destinată consumului propriu. în data

de 9 mai 2002, inculpatul, cu un autocar aparținând firmei „P.T." s-a

deplasat spre municipiul lași. înainte de a pleca din Atena, inculpatul a

ascuns canabisul în rucsacul pe care îl purta pe spate. Inculpatul a introdus

canabisul în România prin Vama Giurgiu, apoi,

când a ajuns în municipiul

lași, s-a deplasat la locuința sa unde a pus

drogurile în mai multe tabachere. în data de 10 mai 2002 lucrătorii de poliție

din cadrul C.Z.C.C.O.A. lași au efectuat o percheziție, ocazie cu care au

descoperit cantitatea de 55 g canabis.

Fapta inculpatului așa cum a fost reținută mai

sus, în drept, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea

nr. 143/2000, stabilindu-se vinovăția inculpatului, acesta urmând să răspundă

penală,

prin aplicarea unei pedepse cu

închisoare care a fot dozată după criteriile

generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, apel care a fost judecat și soluționat

prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel lași, în

sensul că a fost admis, a fost desființată în parte în latură penală sentința

penală nr. 614 de la 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași și rejudecând:

În baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea prevăzută de

art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și

inculpatul D.D. a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 3 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a), art. 76

lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit

pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C.

pen.

S-au înlăturat din sentință dispozițiile

art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. și aplicarea pedepsei complementare a

interzicerii drepturilor pe o durată de 2 ani.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 54,09 grame canabis.

S-a înlăturat din sentință dispoziția privind

confiscarea cantității de

55 g canabis sau

a contravalorii acesteia. S-au menținut celelalte dispoziții

ale

sentinței penale.

Inculpatul D.D. a declarat apel peste termen

împotriva sentinței penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului

lași, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât și

la pronunțare, iar în cursul judecății cauzei la fond nu a fost legal citat,

deși a comunicat instanței adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală

(fila 30 dosar urmărire ).

Instanța a

dispus citarea prin afișare și la adresa din Grecia

.

Prin decizia

penală nr. 91 de la 23 septembrie 2008 a Curții de Apel

lași,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 14209/99/2002 a fost respins, ca nefondat

apelul peste termen declarat de inculpatul D.D. împotriva sentinței penale nr.

614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași, fiind obligat inculpatul să

achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile legale prevăzute de art. 365

pentru calificarea căii de atac de față ca apel peste termen.

Inculpatul a fost

legal citat la instanța de fond, dispunându-se citarea

sa

prin afișare la locul săvârșirii faptei conform art. 177 alin. (4) C. proc.

pen., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresă incompletă.

Or, însuși inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa sa de domiciliu ca

incompletă.

În cauză, însă sentința atacată în prezentul

apel peste termen de către inculpat nu mai este în ființă, ea fiind desființată

parțial în esența sa în latura penală în apelul procurorului, prin decizia

penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel lași, care este

definitivă și care nu a fost atacată cu recurs de părți interesate.

Cum sentința penală atacată în prezentul apel

peste termen nu mai

există, fiind

desființată cu caracter definitiv prin decizia penală menționată,

apelul

de față a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în

termenul legal, recurs

D.D., fără a arăta

inițial motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost depuse, după

ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței

supreme sub nr. 36905 la 9 decembrie 2008, motivele de recurs formulate de

recurent prin apărător, în două exemplare, aflate la filele 7-13 dosarul Înaltei

Curți.

În motivele de recurs, recurentul

inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 21 în sensul că judecata cauzei în primă instanță a avut loc

fără citarea legală a inculpatului.

S-a menționat faptul că recurentul a

fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, Ministerul Public sesizând instanța

prin rechizitoriu la data de 13 septembrie 2002.

Recurentul a fost prezent în țară doar în

perioada urmăririi penale, nu și a cercetării judecătorești.

L

a fila 30 din dosarul de urmărire penală, în

declarația olografă a inculpatului este indicat ca și domiciliu „strada ... "

nr. 30. La fila 32, tot în dosarul de urmărire penală apare mențiunea

„cartierul ..". Totodată, în cadrul dosarului de urmărire penală, a fost

depusă și o copie a pașaportului apelantului. La acel moment nimeni nu a

sesizat faptul că apelantul folosește două noțiuni distincte, respectiv

„strada" și „cartier", în rechizitoriu fiind indicată în mod corect

dosar reședința din lași. Această confuzie a avut loc motivat de situația că în

faza de urmărire penală s-a prezumat că apelantul cunoaște limba română,

prezumția bazându-se pe faptul că acesta era student în cadrul UMF - lași.

Această confuzie, în aparență neimportantă, a dus la o serie de erori în ceea

ce privește întreaga procedură de citare, dar și de comunicare a sentinței

Tribunalului lași.

Prima citație a fost emisă pe data de 4

septembrie 2002, a doua citație a fost emisă pe data de 5 noiembrie 2002,

ambele fiind făcute la adresa din lași. Apelantul a părăsit în

mod legal țara la data de 4 noiembrie 2002,

întrucât urma să-și echivaleze

diploma

de studii obținută în România. Ulterior acestei date inculpatul nu a

mai

intrat în țară și instanța a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reședința

din lași, prin afișare la ușa Consiliului Local, cât și prin scrisoare

recomandată la adresa din Grecia, Atena.

Diferența

între cele două denumiri, prima cea corectă l. și cea greșită,

însă folosită de instanță, l.

În mod evident există o diferență între cele

două adrese indicate de către apelant, procedura fiind restituită de fiecare

dată cu mențiunea „adresa insuficientă". Chiar și sentința penală a fost

comunicată pe data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai

târziu cu aceeași mențiune „adresa insuficientă".

La fila 76 din dosarul de fond exista o

adresă a Ministerului de

Justiție al

Republicii Elene prin care se comunică faptul că sentința penală nu poate fi

transmisă, deoarece lipsește numele străzii.

Recurentul nu a cunoscut niciodată sentința

pronunțată de către Tribunalul lași.

La data de 3 mai 2004, Parchetul de pe lângă

Tribunalul lași a

declarat apel împotriva

sentinței de mai sus și instanța de apel este prima

instanță care

sesizează o neregularitate în ceea ce privește adresa de domiciliu. La data de

1 iunie 2004 s-a dispus o verificare către Universitatea de Medicină și

Farmacie lași pentru a se comunica datele de domiciliu ale apelantului din

prezenta cauză. Singura instituție care putea la acel moment să confirme

domiciliul corect al numitului D.D. era Inspectoratul Județean de Poliție -

Direcția pentru străini, instituție care are o evidență clară în ceea ce

privește toate datele cetățenilor care beneficiau la vremea respectivă de viza

de studii. Răspunsul Universității de Medicină și Farmacie lași este total

diferit în

ceea ce privește adresa apelantului, în sensul că se precizează că

acesta

domiciliază în Atena, procedura efectuată la

această adresă întorcându-se cu aceeași mențiune, „date insuficiente".

Decizia penală nr. 409 din data de 23 noiembrie

2004 a Curții de Apel lași este comunicată în mod bizar pe vechea adresă, str. I.

nr. 30.

Domiciliul corect este cel pe care l-a indicat

în prima parte a cererii și anume K. nr. 30, cartier l., Atena, Grecia.

Aceasta demonstrează că practic

niciodată apelantul nu a cunoscut de existența unei sentințe penale pronunțată

de Tribunalul lași. Data la care a aflat apelantul de existența unei sentințe

de condamnare este data de 30 aprilie 2008 când a fost înștiințat dimineața de

faptul că pe numele

său este emis un mandat

european de arestare, data la care acesta a luat

legătura cu avocatul

său care i-a confirmat existența unei sentințe.

Conform

dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. apelul declarat

după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut

în termen dacă instanța de apel constata că

întârzierea a fost determinată

de o cauză temeinică de împiedicare, iar

cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării

pedepsei.

Art. 365 C. proc. pen. stabilește că

„partea care a lipsit,

atât la toate termenele

de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel

și peste termen,

dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării sau a începerii

executării."

Recurentul inculpat prin apărător a mai

precizat că nu se pune problema îndeplinirii celei de-a doua condiții, în cazul

reținerii art. 364 C. proc. pen., întrucât declararea apelului este ținută de

termenul de 10 zile de la începerea executării și în acest moment executarea nu

a început. Prima condiție care se referă la o „cauză temeinică de împiedicare"

este îndeplinită de aspectele pe care Ie-a arătat mai sus, în sensul că

apelantului nu i-a fost niciodată comunicată hotărârea și nicio

citație privind existența unui proces penal,

avocatul ales având un contract

de asistență juridică încheiat doar

pentru „consult dosar și asistență juridică".

Totodată s-a solicitat ca în raport cu

dispozițiile art. 364 alin. (2) sau art. 365 alin. (3), în funcție de cum va

reține instanța, să se dispună

suspendarea

executării mandatului de executare a pedepsei nr. 820/2003

emis de

Tribunalul lași, iar pe fondul cauzei, admiterea recursului și casarea

sentinței Tribunalului lași cu consecința directă a rejudecării cauzei.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat a învederat

că, deși

se impune audierea, inculpatul nu poate veni în România, întrucât

s-a

emis un mandat european de arestare pe numele său, iar în același timp are o

hotărâre din Grecia, care îl protejează.

Apărătorul recurentului inculpat, în

concluziile orale, în dezbateri a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile

pentru admiterea apelului peste termen, întrucât toate actele de procedură au

fost realizate greșit, inculpatul fiind citat în cartierul l., deși domiciliul

său corect, indicat în declarațiile de la urmărirea penală, este în l.,

inculpatul a fost greșit citat, dovezile s-au întors că adresa este incompletă,

apreciind că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen. Fiind citat greșit, inculpatul nu a aflat de existența

unui mandat și a unei sentințe, iar instanța de apel, deși a făcut demersuri,

nu a identificat adresa corectă, conform pașaportului, astfel că se impune

admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la

instanța de fond, respectiv la Tribunalul lași.

Reprezentantul Ministerului Public, având

cuvântul cu privire la recursul declarat a pus concluzii de admitere a

acestuia, casarea deciziei

cu trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanța de

apel, care

să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt îndeplinite condițiile apelului

peste termen, apreciind că sub acest aspect, decizia atacată este

contradictorie. Astfel, deși constată îndeplinite condițiile art. 365 C. proc.

pen., instanța a apreciat că apelul nu s-ar fi putut

exercita și îl respinge ca nefondat. Or, conform acelor considerente,

apelul

ar fi trebuit respins, ca tardiv.

Apărătorul recurentului inculpat, având

cuvântul în replică a arătat că achiesează la susținerile procurorului.

Apărătorul

desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat,

avocat S.A. a solicitat acordarea onorariului cuvenit conform

protocolului.

Examinând recursul declarat de

inculpatul D.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul de

recurs invocat din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public în

recursul inculpatului, prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.,

în condițiile art. 385

9

alin. (3) și (4) din același cod, Înalta

Curte constată că recursul inculpatului este fondat în raport cu acest motiv

invocat oral, pentru considerentele ce se vor arăta.

În conținutul dispozițiilor art. 365 alin.

(1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat condițiile de exercitare a

apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit atât la toate termenele de

judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai

târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau

a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile."

Din analiza cauzei rezultă că instanța

de apel, deși constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 C.

proc. pen. referitoare la apelul peste termen, calificând calea de atac

exercitată de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o

examinare efectivă a condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea

acestuia, în raport cu situația concretă din

dosarul cauzei privind pe inculpat.

Astfel, Înalta Curte constată că

motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel este generică, rezumându-se

la modalitatea citării inculpatului, la prima instanță, fără a se argumenta, în

raport cu citarea inculpatului efectuată de instanță, dovezile de îndeplinire a

procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absența

inculpatului la toate termenele de judecată și la pronunțare, respectiv stabilirea

motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au avut legătură

sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoașterii sau nu a termenelor de

judecată și a celui de pronunțare, dacă această cale de atac a fost sau nu

exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei,

nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu

executarea pedepsei, față de infracțiunea pretins

a fi comisă, așa cum se

stipulează în norma mai sus arătată.

Astfel, în lipsa unei examinări concrete

și a unei motivări a îndeplinirii sau nu a dispozițiilor art. 365 C. proc. pen.,

care atrag consecințe diferite sub aspectul judecății, respectiv, în condițiile

îndeplinirii prevederilor art. 365 C. proc. pen., instanța de apel poate

continua judecata acestuia asupra fondului căii de atac exercitată peste

termen, urmând să pronunțe una din soluțiile prevăzute de lege, în timp ce în

caz contrar, urmează să pronunțe o soluție de respingere, ca tardiv declarat a

apelului peste termen, soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel,

asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe

fond, în lipsa motivării îndeplinirii condițiilor legale menționate a căii de

atac exercitate nu pot complini o asemenea omisiune, așa încât hotărârea curții

de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut de art.

385

9

pct.

9 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că față de

preeminența motivului de recurs mai sus menționat, nu poate examina motivul de

recurs formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în

baza art. 385

15

pct.

2

lit. c) teza l-a C. proc. pen., va admite recursul declarat

de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei

penale nr.

91 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Se va casa decizia atacată și se va

trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul

inculpat la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel lași, care va examina și

va motiva punctual, îndeplinirea sau neîndeplinirea dispozițiilor art. 365 C.

proc. pen., în raport cu fiecare din condițiile prevăzute de lege în norma

indicată și actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D., urmând a

pronunța o hotărâre cu respectarea prevederilor legale.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul

inculpat D.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curții

de Apel lași, secția penală.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanța de

apel, respectiv Curtea de Apel lași.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 decembrie

2008.