ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4120/2008

Asupra recursului de față; î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași, inculpatul D.D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74, art. 76 lit. a) C. pen. și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 55 g canabis sau contravaloarea acesteia. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanța instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași a fost trimis în judecată inculpatul D.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 9 mai 2002 a introdus în România, prin vama Giurgiu cantitatea de 55 g canabis, deținută consumului propriu. Inculpatul, deși a fost citat nu s-a prezentat la niciun termen de judecată. Martorul din lucrările dosarului, C.A.C. a reconfirmat cele declarate în faza de cercetare penală, inculpatul și-a recunoscut sincer fapta comisă. Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 13 aprilie 2002 inculpatul s-a deplasat în vacanță la domiciliul său din Atena.

în data de 8 mai 2002 inculpatul a cumpărat din Atena cantitatea de 55 g canabis pe care s-a hotărât să o aducă în România, cantitatea fiind destinată consumului propriu. în data de 9 mai 2002, inculpatul, cu un autocar aparținând firmei „P.T." s-a deplasat spre municipiul lași. înainte de a pleca din Atena, inculpatul a ascuns canabisul în rucsacul pe care îl purta pe spate. Inculpatul a introdus canabisul în România prin Vama Giurgiu, apoi, când a ajuns în municipiul lași, s-a deplasat la locuința sa unde a pus drogurile în mai multe tabachere. în data de 10 mai 2002 lucrătorii de poliție din cadrul C.Z.C.C.O.A. lași au efectuat o percheziție, ocazie cu care au descoperit cantitatea de 55 g canabis.

Fapta inculpatului așa cum a fost reținută mai sus, în drept, constituie infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, stabilindu-se vinovăția inculpatului, acesta urmând să răspundă penală, prin aplicarea unei pedepse cu închisoare care a fot dozată după criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul lași, apel care a fost judecat și soluționat prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel lași, în sensul că a fost admis, a fost desființată în parte în latură penală sentința penală nr. 614 de la 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași și rejudecând: În baza dispozițiilor art. 334 C. proc.

pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 2, art. 3 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. și inculpatul D.D. a fost condamnat la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a), art. 76 lit. c) și art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. S-au înlăturat din sentință dispozițiile art. 74, art. 76 lit. a) C. pen.

și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor pe o durată de 2 ani. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 54,09 grame canabis. S-a înlăturat din sentință dispoziția privind confiscarea cantității de 55 g canabis sau a contravalorii acesteia. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. Inculpatul D.D.

a declarat apel peste termen împotriva sentinței penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași, întrucât a lipsit, atât la judecată, cât și la pronunțare, iar în cursul judecății cauzei la fond nu a fost legal citat, deși a comunicat instanței adresa sa exactă din Grecia, de la urmărirea penală (fila 30 dosar urmărire ). Instanța a dispus citarea prin afișare și la adresa din Grecia . Prin decizia penală nr. 91 de la 23 septembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 14209/99/2002 a fost respins, ca nefondat apelul peste termen declarat de inculpatul D.D. împotriva sentinței penale nr. 614 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului lași, fiind obligat inculpatul să achite statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut ca fiind îndeplinite în cauză condițiile legale prevăzute de art. 365 pentru calificarea căii de atac de față ca apel peste termen. Inculpatul a fost legal citat la instanța de fond, dispunându-se citarea sa prin afișare la locul săvârșirii faptei conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., dovezile de citare din Grecia fiind returnate pentru adresă incompletă. Or, însuși inculpatul a declarat la urmărirea penală adresa sa de domiciliu ca incompletă. În cauză, însă sentința atacată în prezentul apel peste termen de către inculpat nu mai este în ființă, ea fiind desființată parțial în esența sa în latura penală în apelul procurorului, prin decizia penală nr. 409 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel lași, care este definitivă și care nu a fost atacată cu recurs de părți interesate.

Cum sentința penală atacată în prezentul apel peste termen nu mai există, fiind desființată cu caracter definitiv prin decizia penală menționată, apelul de față a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs D.D., fără a arăta inițial motivele de recurs. La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 36905 la 9 decembrie 2008, motivele de recurs formulate de recurent prin apărător, în două exemplare, aflate la filele 7-13 dosarul Înaltei Curți. În motivele de recurs, recurentul inculpat a arătat că recursul se încadrează în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 21 în sensul că judecata cauzei în primă instanță a avut loc fără citarea legală a inculpatului.

S-a menționat faptul că recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 și art. 3 din Legea nr. 143/2000, Ministerul Public sesizând instanța prin rechizitoriu la data de 13 septembrie 2002. Recurentul a fost prezent în țară doar în perioada urmăririi penale, nu și a cercetării judecătorești. L a fila 30 din dosarul de urmărire penală, în declarația olografă a inculpatului este indicat ca și domiciliu „strada ... " nr. 30. La fila 32, tot în dosarul de urmărire penală apare mențiunea „cartierul ..". Totodată, în cadrul dosarului de urmărire penală, a fost depusă și o copie a pașaportului apelantului. La acel moment nimeni nu a sesizat faptul că apelantul folosește două noțiuni distincte, respectiv „strada" și „cartier", în rechizitoriu fiind indicată în mod corect dosar reședința din lași.

Această confuzie a avut loc motivat de situația că în faza de urmărire penală s-a prezumat că apelantul cunoaște limba română, prezumția bazându-se pe faptul că acesta era student în cadrul UMF - lași. Această confuzie, în aparență neimportantă, a dus la o serie de erori în ceea ce privește întreaga procedură de citare, dar și de comunicare a sentinței Tribunalului lași. Prima citație a fost emisă pe data de 4 septembrie 2002, a doua citație a fost emisă pe data de 5 noiembrie 2002, ambele fiind făcute la adresa din lași. Apelantul a părăsit în mod legal țara la data de 4 noiembrie 2002, întrucât urma să-și echivaleze diploma de studii obținută în România. Ulterior acestei date inculpatul nu a mai intrat în țară și instanța a dispus ca citarea să fie făcută, atât la reședința din lași, prin afișare la ușa Consiliului Local, cât și prin scrisoare recomandată la adresa din Grecia, Atena.

Diferența între cele două denumiri, prima cea corectă l. și cea greșită, însă folosită de instanță, l. În mod evident există o diferență între cele două adrese indicate de către apelant, procedura fiind restituită de fiecare dată cu mențiunea „adresa insuficientă". Chiar și sentința penală a fost comunicată pe data de 26 februarie 2004, procedura fiind restituită o lună mai târziu cu aceeași mențiune „adresa insuficientă". La fila 76 din dosarul de fond exista o adresă a Ministerului de Justiție al Republicii Elene prin care se comunică faptul că sentința penală nu poate fi transmisă, deoarece lipsește numele străzii. Recurentul nu a cunoscut niciodată sentința pronunțată de către Tribunalul lași.

La data de 3 mai 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul lași a declarat apel împotriva sentinței de mai sus și instanța de apel este prima instanță care sesizează o neregularitate în ceea ce privește adresa de domiciliu. La data de 1 iunie 2004 s-a dispus o verificare către Universitatea de Medicină și Farmacie lași pentru a se comunica datele de domiciliu ale apelantului din prezenta cauză. Singura instituție care putea la acel moment să confirme domiciliul corect al numitului D.D. era Inspectoratul Județean de Poliție - Direcția pentru străini, instituție care are o evidență clară în ceea ce privește toate datele cetățenilor care beneficiau la vremea respectivă de viza de studii.

Răspunsul Universității de Medicină și Farmacie lași este total diferit în ceea ce privește adresa apelantului, în sensul că se precizează că acesta domiciliază în Atena, procedura efectuată la această adresă întorcându-se cu aceeași mențiune, „date insuficiente". Decizia penală nr. 409 din data de 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel lași este comunicată în mod bizar pe vechea adresă, str. I. nr. 30. Domiciliul corect este cel pe care l-a indicat în prima parte a cererii și anume K. nr. 30, cartier l., Atena, Grecia. Aceasta demonstrează că practic niciodată apelantul nu a cunoscut de existența unei sentințe penale pronunțată de Tribunalul lași. Data la care a aflat apelantul de existența unei sentințe de condamnare este data de 30 aprilie 2008 când a fost înștiințat dimineața de faptul că pe numele său este emis un mandat european de arestare, data la care acesta a luat legătura cu avocatul său care i-a confirmat existența unei sentințe.

Conform dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constata că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei. Art. 365 C. proc. pen. stabilește că „partea care a lipsit, atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării sau a începerii executării." Recurentul inculpat prin apărător a mai precizat că nu se pune problema îndeplinirii celei de-a doua condiții, în cazul reținerii art. 364 C. proc.

pen., întrucât declararea apelului este ținută de termenul de 10 zile de la începerea executării și în acest moment executarea nu a început. Prima condiție care se referă la o „cauză temeinică de împiedicare" este îndeplinită de aspectele pe care Ie-a arătat mai sus, în sensul că apelantului nu i-a fost niciodată comunicată hotărârea și nicio citație privind existența unui proces penal, avocatul ales având un contract de asistență juridică încheiat doar pentru „consult dosar și asistență juridică". Totodată s-a solicitat ca în raport cu dispozițiile art. 364 alin. (2) sau art. 365 alin. (3), în funcție de cum va reține instanța, să se dispună suspendarea executării mandatului de executare a pedepsei nr. 820/2003 emis de Tribunalul lași, iar pe fondul cauzei, admiterea recursului și casarea sentinței Tribunalului lași cu consecința directă a rejudecării cauzei.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat a învederat că, deși se impune audierea, inculpatul nu poate veni în România, întrucât s-a emis un mandat european de arestare pe numele său, iar în același timp are o hotărâre din Grecia, care îl protejează. Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a arătat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru admiterea apelului peste termen, întrucât toate actele de procedură au fost realizate greșit, inculpatul fiind citat în cartierul l., deși domiciliul său corect, indicat în declarațiile de la urmărirea penală, este în l., inculpatul a fost greșit citat, dovezile s-au întors că adresa este incompletă, apreciind că este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc.

pen. Fiind citat greșit, inculpatul nu a aflat de existența unui mandat și a unei sentințe, iar instanța de apel, deși a făcut demersuri, nu a identificat adresa corectă, conform pașaportului, astfel că se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Tribunalul lași. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul declarat a pus concluzii de admitere a acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului peste termen, la instanța de apel, care să stabilească dacă apelul este tardiv sau sunt îndeplinite condițiile apelului peste termen, apreciind că sub acest aspect, decizia atacată este contradictorie.

Astfel, deși constată îndeplinite condițiile art. 365 C. proc. pen., instanța a apreciat că apelul nu s-ar fi putut exercita și îl respinge ca nefondat. Or, conform acelor considerente, apelul ar fi trebuit respins, ca tardiv. Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică a arătat că achiesează la susținerile procurorului. Apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat, avocat S.A. a solicitat acordarea onorariului cuvenit conform protocolului. Examinând recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul de recurs invocat din oficiu, de către reprezentantul Ministerului Public în recursul inculpatului, prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen., în condițiile art. 385 9 alin. (3) și (4) din același cod, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat în raport cu acest motiv invocat oral, pentru considerentele ce se vor arăta. În conținutul dispozițiilor art. 365 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat condițiile de exercitare a apelului peste termen, astfel: „Partea care a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare poate declara apel și peste termen, dar nu mai târziu decât 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile." Din analiza cauzei rezultă că instanța de apel, deși constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 365 C. proc.

pen. referitoare la apelul peste termen, calificând calea de atac exercitată de inculpatul D.D., ca fiind un apel peste termen, nu face o examinare efectivă a condițiilor prevăzute de lege pentru exercitarea acestuia, în raport cu situația concretă din dosarul cauzei privind pe inculpat.

Astfel, Înalta Curte constată că motivarea deciziei pronunțate de instanța de apel este generică, rezumându-se la modalitatea citării inculpatului, la prima instanță, fără a se argumenta, în raport cu citarea inculpatului efectuată de instanță, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a acestuia ce se află la dosarul cauzei, absența inculpatului la toate termenele de judecată și la pronunțare, respectiv stabilirea motivelor neparticipării inculpatului, în sensul dacă acestea au avut legătură sau nu cu modalitatea citării sale, a cunoașterii sau nu a termenelor de judecată și a celui de pronunțare, dacă această cale de atac a fost sau nu exercitată în termenul de 10 zile de la momentul începerii executării pedepsei, nestabilindu-se, în concret, dacă a fost începută sau nu executarea pedepsei, față de infracțiunea pretins a fi comisă, așa cum se stipulează în norma mai sus arătată.

Astfel, în lipsa unei examinări concrete și a unei motivări a îndeplinirii sau nu a dispozițiilor art. 365 C. proc. pen., care atrag consecințe diferite sub aspectul judecății, respectiv, în condițiile îndeplinirii prevederilor art. 365 C. proc. pen., instanța de apel poate continua judecata acestuia asupra fondului căii de atac exercitată peste termen, urmând să pronunțe una din soluțiile prevăzute de lege, în timp ce în caz contrar, urmează să pronunțe o soluție de respingere, ca tardiv declarat a apelului peste termen, soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, asupra fondului acestuia, este nemotivată, deoarece argumentele prezentate pe fond, în lipsa motivării îndeplinirii condițiilor legale menționate a căii de atac exercitate nu pot complini o asemenea omisiune, așa încât hotărârea curții de apel este nelegală, fiind incident cazul de casare invocat prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc.

pen. Înalta Curte consideră că față de preeminența motivului de recurs mai sus menționat, nu poate examina motivul de recurs formulat în scris de către recurentul inculpat, prin apărător. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) teza l-a C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel lași, care va examina și va motiva punctual, îndeplinirea sau neîndeplinirea dispozițiilor art. 365 C. proc.

pen., în raport cu fiecare din condițiile prevăzute de lege în norma indicată și actele din dosarul cauzei privind pe inculpatul D.D., urmând a pronunța o hotărâre cu respectarea prevederilor legale. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat D.D. împotriva deciziei penale nr. 91 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului peste termen declarat de apelantul inculpat la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel lași. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 25 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 11 decembrie 2008.