ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4976/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 708

din 30 septembrie 2004, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul A.I., la

pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de

droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.

pen.

S-a dispus punerea în

libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului nr. 119 din 20

august 2004, emis de Tribunalul Iași.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 8.610 gr.

cannabis.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 16

septembrie 2004 la 30 septembrie 2004.

În baza art. 191 C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să achite suma de 5.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare statului.

S-a reținut că, în anul

2004, inculpatul A.I. a lucrat în Grecia, de unde a revenit în țară, aducând cu

sine semințe de cannabis pe care, la cererea patronului său, le-a cultivat,

păstrând inflorescența recoltată pentru a fi ridicată de acesta.

La data de 19 august 2004,

cu ocazia percheziției efectuate de organele de poliție, la domiciliul inculpatului

s-a găsit cantitatea de 1,185 gr. cannabis și 32 plante din care s-au obținut

8.620 gr. cannabis uscat.

Inculpatul a recunoscut

înființarea culturii de cannabis, recoltarea plantei și prepararea acesteia,

precum și consumul ei ocazional în amestec cu tutun, dar a susținut că nu i-a

cunoscut calitatea de drog.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, planșe fotografice,

rapoarte de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de percheziție,

declarațiile martorilor P.I., C.M., A.R.I., declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași,

criticând-o pentru netemeinicie, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei

aplicate, cât și modalitatea de executare.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 97 din 3 martie 2005, a admis apelul parchetului, a

înlăturat dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și

a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani

închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatului i s-a aplicat

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 19 august 2004 la 30

septembrie 2004.

Instanța de control judiciar

a apreciat că pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpat, amploarea

fenomenului traficului de droguri, modul concret în care făptuitorul și-a

conceput și realizat activitatea infracțională, necesită o ripostă penală mai

fermă, motiv pentru care a dispus ca inculpatul să execute prin privare de

libertate o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Inculpatul A.I. a declarat

recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acesteia, casarea

hotărârii atacate și suspendarea sub supraveghere, potrivit dispozițiilor art. 86

1

C. pen., a executării pedepsei.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în

continuare:

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod just

situația de fapt și vinovăția inculpatului, dar au avut aprecieri diferite

asupra modului de individualizare a pedepsei.

Curtea constată că instanța

de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.

72 C. pen., dar a insistat mai mult asupra celor legate de periculozitatea

faptei săvârșite și a fenomenului infracțional de amploare în care aceasta se

înscrie, în dauna celor referitoare la împrejurările concret în care a fost comisă

și la persoana inculpatului.

Este neîndoios că inculpatul

A.I. este un individ cu grad redus de instrucție și care trăiește în condiții

materiale precare. El a văzut în activitatea de cultivare a cannabisului

posibilitatea obținerii prin muncă a unor venituri necesare familiei sale, de

aceea a și păstrat recolta obținută la dispoziția pretinsului cumpărător grec

care a și avut inițiativa înființării plantației.

Dacă ar fi urmărit

realizarea unui câștig imediat și ar fi avut pe deplin reprezentarea valorii

culturii sale, inculpatul ar fi putut vinde deja cannabisul la prețul real al

pieței traficului de droguri, dar el s-a comportat ca un depozitar ar bunului

altuia.

Inculpatul are un fiu minor

cu handicap și alți membri ai familiei sale fiind în îngrijirea sa.

Este o persoană cu o

conduită corectă, sinceră, a cooperat pe tot parcursul procesului penal cu

organele judiciare, dovedind că nu prezintă periculozitate socială.

Sub aceste aspecte și ținând

seama de ansamblul dispozițiilor art. 72 C. pen., trebuie avut în vedere scopul

urmărit prin aplicarea unei pedepse.

Curtea apreciază că intenția

legiuitorului de a constitui pedeapsa într-un mijloc de reeducare a

condamnatului și de recuperare socială a acestuia ar fi alterată prin

recluziunea dispusă față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de

libertate.

Din analiza datelor

prezentate mai sus, rezultă că acesta a realizat consecințele faptei sale și nu

este nevoie de îndepărtarea sa temporară din societate pentru ca el să nu mai

comită noi infracțiuni; mai mult, aplicarea unei pedepse majorate și cu

executare în detenție ar avea consecințe importante asupra membrilor familiei

inculpatului care depind material și social de acesta.

Pentru aceste considerente,

Curtea consideră că modul de individualizare a pedepsei, prin cuantum și

modalitatea de executare, stabilit de instanța de fond corespunde prevederilor art.

72 și art. 52 C. pen. și spiritului în care legiuitorul a prevăzut pedeapsa

penală, fiind mai aproape de aceste cerințe.

În consecință, Curtea

urmează să admită recursul inculpatului A.I., să caseze decizia nr. 97 din 3

martie 2005 sa Curții de Apel Iași, secția penală, și să mențină sentința

penală nr. 708 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, secția penală.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. a), art. 193 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 97 din 3 martie 2005 a Curții de

Apel Iași, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și menține sentința penală nr. 708 din 30 septembrie 2004 a

Tribunalului Iași, secția penală.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 septembrie 2005.