ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4976/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 708 din 30 septembrie 2004, Tribunalul Iași l-a condamnat pe inculpatul A.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului de sub puterea mandatului nr. 119 din 20 august 2004, emis de Tribunalul Iași. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 8.610 gr.

cannabis. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 16 septembrie 2004 la 30 septembrie 2004. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să achite suma de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. S-a reținut că, în anul 2004, inculpatul A.I. a lucrat în Grecia, de unde a revenit în țară, aducând cu sine semințe de cannabis pe care, la cererea patronului său, le-a cultivat, păstrând inflorescența recoltată pentru a fi ridicată de acesta. La data de 19 august 2004, cu ocazia percheziției efectuate de organele de poliție, la domiciliul inculpatului s-a găsit cantitatea de 1,185 gr. cannabis și 32 plante din care s-au obținut 8.620 gr.

cannabis uscat. Inculpatul a recunoscut înființarea culturii de cannabis, recoltarea plantei și prepararea acesteia, precum și consumul ei ocazional în amestec cu tutun, dar a susținut că nu i-a cunoscut calitatea de drog. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, planșe fotografice, rapoarte de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de percheziție, declarațiile martorilor P.I., C.M., A.R.I., declarațiile inculpatului. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinicie, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, cât și modalitatea de executare.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 97 din 3 martie 2005, a admis apelul parchetului, a înlăturat dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu reținerea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 19 august 2004 la 30 septembrie 2004. Instanța de control judiciar a apreciat că pericolul social al infracțiunii săvârșite de inculpat, amploarea fenomenului traficului de droguri, modul concret în care făptuitorul și-a conceput și realizat activitatea infracțională, necesită o ripostă penală mai fermă, motiv pentru care a dispus ca inculpatul să execute prin privare de libertate o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Inculpatul A.I. a declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii atacate și suspendarea sub supraveghere, potrivit dispozițiilor art. 86 1 C. pen., a executării pedepsei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod just situația de fapt și vinovăția inculpatului, dar au avut aprecieri diferite asupra modului de individualizare a pedepsei.

Curtea constată că instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dar a insistat mai mult asupra celor legate de periculozitatea faptei săvârșite și a fenomenului infracțional de amploare în care aceasta se înscrie, în dauna celor referitoare la împrejurările concret în care a fost comisă și la persoana inculpatului. Este neîndoios că inculpatul A.I. este un individ cu grad redus de instrucție și care trăiește în condiții materiale precare. El a văzut în activitatea de cultivare a cannabisului posibilitatea obținerii prin muncă a unor venituri necesare familiei sale, de aceea a și păstrat recolta obținută la dispoziția pretinsului cumpărător grec care a și avut inițiativa înființării plantației.

Dacă ar fi urmărit realizarea unui câștig imediat și ar fi avut pe deplin reprezentarea valorii culturii sale, inculpatul ar fi putut vinde deja cannabisul la prețul real al pieței traficului de droguri, dar el s-a comportat ca un depozitar ar bunului altuia. Inculpatul are un fiu minor cu handicap și alți membri ai familiei sale fiind în îngrijirea sa. Este o persoană cu o conduită corectă, sinceră, a cooperat pe tot parcursul procesului penal cu organele judiciare, dovedind că nu prezintă periculozitate socială. Sub aceste aspecte și ținând seama de ansamblul dispozițiilor art. 72 C. pen., trebuie avut în vedere scopul urmărit prin aplicarea unei pedepse. Curtea apreciază că intenția legiuitorului de a constitui pedeapsa într-un mijloc de reeducare a condamnatului și de recuperare socială a acestuia ar fi alterată prin recluziunea dispusă față de inculpat prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Din analiza datelor prezentate mai sus, rezultă că acesta a realizat consecințele faptei sale și nu este nevoie de îndepărtarea sa temporară din societate pentru ca el să nu mai comită noi infracțiuni; mai mult, aplicarea unei pedepse majorate și cu executare în detenție ar avea consecințe importante asupra membrilor familiei inculpatului care depind material și social de acesta. Pentru aceste considerente, Curtea consideră că modul de individualizare a pedepsei, prin cuantum și modalitatea de executare, stabilit de instanța de fond corespunde prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen. și spiritului în care legiuitorul a prevăzut pedeapsa penală, fiind mai aproape de aceste cerințe. În consecință, Curtea urmează să admită recursul inculpatului A.I., să caseze decizia nr. 97 din 3 martie 2005 sa Curții de Apel Iași, secția penală, și să mențină sentința penală nr. 708 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, secția penală.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. a), art. 193 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei penale nr. 97 din 3 martie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 708 din 30 septembrie 2004 a Tribunalului Iași, secția penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2005.