ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5249/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 295 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Iași au fost condamnați, printre alții, inculpații: C.O. la: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. D.G. la: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 323, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe timp de 4 ani. S-a confiscat de la acesta 748,26 gr. cannabis. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut: În cursul lunii iunie 2002, inculpatul C.O. a aflat că inculpatul C., care îi datora o sumă de bani, că acesta deține o cantitate de cannabis și în situația când ar găsi clienți și-ar reține datoria din vânzarea acestor droguri. Inculpatul C.O. a discutat cu condamnatul S. care i-a promis că va căuta clienți. La rândul său, condamnatul S. a luat legătura cu inculpatul D.G. și împreună au căutat persoane care să cumpere cannabis. Inculpatul D.G.

a contactat o persoană cu numele „S.” care i-a spus să vină în București pentru a-l pune în legătură cu potențiali cumpărători. După aceasta, inculpatul D.G. i-a comunicat condamnatului S. că a găsit un potențial cumpărător, dar că dorește o probă pentru testare. Condamnatul S. a luat legătura cu inculpatul C.O. care i-a spus că va lua cantitatea de cannabis de la inculpatul C. La începutul lunii iulie 2002, inculpatul C.O. a dus cantitatea de 800 grame cannabis inculpatului C, care la rândul său a dat-o inculpatului S. Condamnatul S. a dat „o probă” inculpatului D.G. care a dus-o în București și i-a înmânat-o unei persoane cu numele „T.”, persoană care s-a arătat interesată de a cumpăra cu suma de 1.600 dolari întreaga cantitate.

Inculpatul D.G. a revenit în Iași le-a comunicat inculpaților C. și S. că a găsit cumpărător și urmează să predea drogurile la data de 8 iulie 2002 numitului „T.” în municipiul Buzău. La data de 8 iulie 2002, inculpații S., D.G. și C.O., împreună cu învinuitul T., au plecat spre municipiul Buzău pentru a vinde cannabisul. Au pus drogurile într-o pungă și cu un taxi s-au deplasat spre această localitate. La ieșirea din municipiul Iași realizând că sunt urmăriți de organele de poliție au aruncat cannabisul în pădure. Ulterior condamnatul C.O. a condus organele de poliție la locul unde aruncase cannabisul, ocazie cu care s-a descoperit cantitatea de 748,8 grame cannabis. După identificare și reținerea inculpatului C.O.

l-a percheziția corporală asupra acestuia s-a mai găsit cantitatea de 0,18 grame cannabis. S-a reținut că activitatea inculpaților se circumscrie conținutului infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 având în vedere că substanța găsită asupra inculpaților se încadrează în categoria drogurilor de risc. În favoarea inculpaților C. și D.G. s-au reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere contribuția acestora la descoperirea altor rețele de traficanți de droguri. De asemeni, s-a mai reținut că activitatea desfășurată de inculpați, colaborarea și relaționarea dintre ei, realizează și conținutul infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. În termen, hotărârea a fost apelată de procuror cu motivarea că pedepsele aplicate inculpaților S. și C.O.

sunt prea mici față de pericolul social al faptelor și de inculpați, toți cu motivarea că pedepsele sunt prea mari și că în cazul inculpaților D.G. și C.O. nu s-a dat eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere conduita lor din timpul urmăririi penale. Prin decizia penală nr. 343 din 16 septembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis apelurile formulate de parchet și de inculpați. În rejudecarea cauzei, instanța a dispus înlăturarea prevederilor art. 64 lit. a) și e) C. pen., pentru toți inculpații. S-a redus pedeapsa aplicată condamnatului C. de la 3 ani închisoare și de la câte 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru toți ceilalți, menținându-se starea de arest a inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații. În fața instanței la termenul din 14 noiembrie 2003, stabilit pentru judecarea recursurilor, inculpatul C.O. a declarat, în sensul că înțelege să-și retragă recursul. Inculpatul D.G. a cerut admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și pe fond în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei, socotită a fi prea aspră. Recursul inculpatului D.G. este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului expuse pe larg, rezultă că instanța a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și a făcut o justă individualizare a pedepsei. Reținând contribuția însemnată a inculpatului în săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, poziția sa procesuală și starea de recidivă, pedeapsa aplicată este necesară realizării scopului preventiv educativ și de reinserție a inculpatului, încât reducerea pedepsei nu se justifică.

Pentru considerentele sus-arătate, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. Va computa din pedeapsa aplicată acestui inculpat, timpul arestării preventive de la 8 iulie 2002 la zi, și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat. Totodată, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 4 C. proc. pen., va lua act de declarația de retragerea recursului, formulată de inculpatul C.O., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G. împotriva deciziei penale nr. 343 din 16 septembrie 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 8 iulie 2002 la 14 noiembrie 2003. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul C.O. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe inculpatul D.G. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpatul C.O. la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 14 noiembrie 2003.