ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5237/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 431

din 3 inie 2003 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus, printre alții

condamnarea inculpatului M.C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

asociere în vederea

săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen., la pedeapsa

de 3 ani închisoare;

trafic de droguri prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa de 3 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a dispus ca în baza

dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o

perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare, conform art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C.

pen., a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte trimestrial

(o dată pe trimestru) pe parcursul termenului de încercare, la Poliția municipiului

Iași, organ desemnat pentru supravegherea inculpatului.

- să comunice organului

desemnat pentru supraveghere orice schimbare de domiciliu sau reședință.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118

lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a cantității de 610 gr.

cannabis, rămas după efectuarea determinărilor fizico – chimice.

În baza dispozițiilor art. 191

C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească statului câte 800.000

lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța asupra

celor arătate, tribunalul a reținut că, în luna mai 2002, inculpatul I.B. a

luat legătura cu prietenii săi, inculpații D.D. și D.R.D., cărora le-a spus că

deține semințe de cannabis și ar dori să înființeze o cultură.

În acest sens, l-au

contactat pe numitul M.C., care se cunoștea cu inculpatul D.D., care a fost de

acord cu aceștia să planteze plantele în curtea locuinței sale, spunând că va

avea grijă de acestea.

Începând cu luna iunie 2002,

inculpatul I.B. a început să se deplanteze în satul Pietrărie, de unde culegea

frunze de cannabis atât pentru consum propriu cât și pentru distribuție, de la

cele 16 plante de cannabis.

În cursul lunii iunie 2002,

inculpatul I.B. a observat că un număr de 9 plante erau masculi și nu conținea

tetrahidrocannabinol și le-a aruncat, îngrijindu-le în continuare pe cele 7

până la maturitate.

La începutul lunii

septembrie 2002, inculpații I.B. și I.V. s-au deplasat în satul Pietrărie

pentru a recolta „cultura”.

Au luat un număr de 4 plante

de la domiciliu, iar celelalte 3 plante i le-au lăsat inculpatului M.C. conform

înțelegerii.

Ajuns acasă, inculpatul I.B.

a cules frunzele, le-a uscat și le-a tocat în vederea distribuirii.

În data de 1 octombrie 2002,

cu ocazia percheziției la domiciliul inculpaților I.B. și I.V., s-a găsit

cantitatea de 12, 82 gr. cannabis, iar la percheziția din 2 octombrie 2002, la

domiciliul inculpatului M.C. a fost găsită cantitatea de 614, 29 gr. cannabis.

Din raportul de constatare

tehnico științifică nr. 115162 a rezultat că fragmentele vegetale descoperite

la locuința inculpaților I.B. și I.V., sunt cannabis, a fost pus în evidență

tetrahidrocannabinol.

Din raportul de constatare nr.

1151229 a rezultat că fragmentele vegetale descoperite la locuința inculpatului

M.C. sunt cannabis, fiind pus în evidență tetrahidrocannabinol.

Inculpații au susținut că nu

știau la început că au plantat semințe de cannabis, ulterior au realizat că

plantele sunt de cannabis. Ei au negat vreo înțelegere prealabilă în scopul

cultivării și valorificării acestor plante. S-a reținut că declarațiile

inculpaților nu sunt însă susținute de probatoriul administrat în cauză. Cu

autorizația nr. S/179/1/8 din 5 august 2002 s-a dispus interceptarea

convorbirilor telefonice ale inculpatului I.B. Din notele de redare ale conținutului

convorbirilor telefonice, rezultă că I.B., în asociere cu inculpatul I.V., D.D.,

M.C. și D.R.D. au constituit o grupare infracțională care a avut drept scop

cultivarea, îngrijirea, recoltarea, prelucrarea și distribuirea de cannabis.

S-a reținut că situația de

fapt reținută de instanță este probată cu procesul – verbal de constatare,

notele de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico

științifică, declarațiile martorilor D.A. și D.D.C., C.C., S.V., P.F., N.M.,

coroborate cu declarațiile inculpaților de pe tot parcursul procesului penal.

Împotriva acestei sentințe a

inculpaților a declarat apel criticând greșita condamnare pentru infracțiunile

reținute în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 364

din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de

inculpat cu motivarea că din motivarea că din probele administrate în cauză s-a

făcut dovada vinovăției inculpatului iar pedeapsa aplicată este just

individualizată.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

Astfel, cum pe larg s-a

motivat de instanța de fond cât și de instanța de apel, din întreg materialul

probator administrat în cauză constând în procesele verbale de constatare

notele de redare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico

științifică, declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu

declarațiile inculpaților, a rezultat că inculpatul M.C. se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri și asociere în vederea săvârșirii

de infracțiuni.

Nici redozarea pedepsei

aplicată inculpatului nu se justifică întrucât aceasta corespunde criteriilor

de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., inculpatului i s-au acordat

circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., pedeapsa fiind coborâtă

corespunzător sub limita minimă, astfel încât să dea eficiență cerințelor

prevăzute în dispozițiile art. 52 C. pen.

Cum examinând cauza din

oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor urmează ca

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se dispună.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 364 din 21

octombrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 160 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 septembrie 2005.