ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 197 din 5 aprilie

2011 a Tribunalului Iași pronunțată în Dosarul nr. 4593/99/2011 s-a dispus

condamnarea inculpatului, prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură

infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la următoarele

pedepse:

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr.

522/2004, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale

din decembrie 2008),

- 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr.

522/2004 (un act material din decembrie 2009).

În baza dispozițiilor

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate

inculpatului prin prezenta sentință, stabilind ca acesta să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de

încercare conform art. 86

2

C. pen.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare

stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la

datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform

programului stabilit de această instituție;

b) să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbare locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

Datele prevăzute la

literele b) - d) au fost comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă

Tribunalul Iași.

A atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

A constatat că

inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 04 decembrie 2009 -

01 februarie 2010.

În baza dispozițiilor

art. 17 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004,

a dispus confiscarea cantității de 2 grame de canabis ridicată de la inculpat

și rămasă după procesele de analiză de laborator.

În baza dispozițiilor

art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli

judiciare în cuantum de 1.500 RON.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul DIICOT

Serviciul Teritorial Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii și

trimiterea în judecată a inculpatului C.P.L., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri, în forma continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în

perioada 2008 - 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în trei

rânduri a vândut colaboratorului acoperit "I." al investigatorului

sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis, substanță cuprinsă în

tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată.

Fiind audiat,

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, însă a

precizat că a fost consumator de droguri de risc, respectiv cannabis. A mai

precizat că nu a vândut cannabis iar cantitatea de cannabis găsită asupra sa o

cumpărase în perioada sărbătorilor de iarnă.

În cursul judecății

au fost audiați martorii S.L.F., P.G., Z.A.L., D.A.R. și investigatorul sub

acoperire L., precum și martorul propus de inculpat în circumstanțiere.

Analizând întreg

materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, într-o

zi din luna mai 2007, investigatorul sub acoperire „G.", prin intermediul

colaboratorului sau, „C." a cumpărat de la numitul Z.A.L., contra unei

sume de bani, 0,6 g rezină de canabis. Această tranzacție a fost atent urmărită

de către investigatorul sub acoperire „G.", căruia colaboratorul acestuia

„C." i-a înmânat cele doua bucăți de substanța vegetală cu aspect de

rezină.

Din conținutul

Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1516213 din 05 mai 2007,

întocmit de către Laboratorul de analiza și profil al drogurilor precursori

Iași rezultă că proba pusă la dispoziție de către organele de politie constă în

cantitatea de 0,6 grame rezină de cannabis - hașiș (drog de risc inclus în tabelul

anexa numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), care a fost

consumată integral în cursul procesului de analiză.

În luna decembrie

2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin intermediul colaboratorului

său „I." a cumpărat de la numitul D.A.R., contra sumei de 250 RON, 5

comprimate de culoare albă. Această tranzacție a fost atent urmărită de către

investigatorul sub acoperire „L.", căruia colaboratorul acestuia,

„I." i-a înmânat, imediat, cele 5 comprimate.

Din conținutul Raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 1032930 din 30 decembrie 2008, întocmit

de Laboratorul de analiza și profil al drogurilor, precursori Iași rezultă că

proba pusă la dispoziție de către organele de politie sunt comprimate MDMA

(drog de mare risc inclus în tabelul anexa nr. I al Legii nr. 143/2000,

modificată și completată), 2 comprimate au fost consumate integral în cursul

procesului de analiză, iar restul de 3 comprimate au fost depuse la camera de

corpuri delicte a IGPR, cu dovada seria H nr. H1 din 25 mai 2009.

S-a mai reținut că

într-o zi din luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin

intermediul colaboratorului său, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L.,

care i-a trimis la întâlnire pe numitul B.D.V., contra sumei de 300 RON, un

plic ce conținea un produs vegetal de culoare verde-oliv, cu miros înțepător.

Potrivit concluziilor

Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1032843 din 09 decembrie 2008,

întocmit de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori,

Iași rezultă că proba pusă la dispoziție de către organele de poliție constă în

4,2 g canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa numărul III al Legii nr.

143/2000, modificată și completată), din care în urma procesului de analiză au

mai rămas 2 grame, care au fost depuse în camera de corpuri delicte a IGPR,

conform dovezii seria H nr. H2 din 25 mai 2009.

Tot în luna decembrie

2008, investigatorul sub acoperire „L." prin intermediul colaboratorului

sau, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L., tot prin intermediul numitului

B.D.V., contra sumei de 300 RON, un plic ce conținea un produs vegetal de

culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care potrivit Raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 1032872 din 30 decembrie 2008, întocmit de către

Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași conține 4,3 g

canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000,

modificată și completată), cantitate care a fost consumată integral în cursul

procesului de analiză.

La data de 04

decembrie 2009 colaboratorului acoperit "I." i-a fost înmânată suma

de 250 de RON, seriile bancnotelor fiind trecute într-un proces-verbal. în

aceeași zi, colaboratorul acoperit, s-a întâlnit cu numitul C.P.L. de la care a

primit un obiect de dimensiuni reduse, contra sumei de 250 RON.

Acest obiect a fost

înmânat investigatorului sub acoperire L., după despărțirea celor doi. După

câteva minute, organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a numitului

C.P.L., el aflându-se într-un taxi. Cu ocazia percheziției corporale, în

portofelul numitului C.P.L. au fost găsite mai multe bancnote în cupiuri de 50

RON, dintre care cea cu seria "X" se găsea menționată în cuprinsul

procesului-verbal de înseriere întocmit de organele de poliție. În mâna stângă

a sus-numitului a fost găsită bancnota în cupiuri de 50 de RON cu seria

"Y", de asemenea menționată în cuprinsul procesului-verbal.

Asupra numitului

C.P.L. s-a găsit, de asemenea, în buzunarul gecii, un produs vegetal de culoare

verde-oliv, ambalat în staniol. Atât proba ridicată de la inculpat cu ocazia

percheziție corporale, cât și cea remisă investigatorului sub acoperire de

către colaboratorul acestuia cu puțin timp înainte de realizarea flagrantului

au fost analizate, constatându-se, conform Raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 689898 din 05 decembrie 2009 al Laboratorului de

analiză și profil al drogurilor, că este cannabis.

Situația de fapt

reținută de prima instanță a fost dovedită prin administrarea probelor

analizate mai sus, deși, inculpatul a susținut că nu este traficant de droguri

și că bancnotele găsite asupra sa au fost împrumutate, nu a putut explica cum

anume au ajuns acele bancnote în posesia sa. De altfel, declarația

investigatorului sub acoperire, L. este relevantă în acest sens, acesta

precizând că bancnotele găsite asupra inculpatului au fost înseriate de către

organele de cercetare, au fost înmânate colaboratorului sub acoperire.

Relevantă este și

declarația martorului P.G., consumator de droguri, care arată că a primit în

repetate rânduri de la prietenii săi B.D.V. și D.A.R., cannabis pe care le-a

consumat împreună cu aceștia. El arată că îl cunoaște pe numitul C.P.L. și i-a

auzit pe numiții D.A.R. și B.D.V. spunând că drogurile le au de la inculpat.

Referitor la

încadrarea juridică dată faptelor, prima instanță a reținut că dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, incriminează fapta de trafic de

droguri în mai multe modalități: cultivarea, producerea, experimentarea,

fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în

vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea,

transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind

circulația drogurilor de risc. Or, chiar inculpatul în declarația dată a

recunoscut că a cumpărat drogurile de risc de la o terță persoană, iar probele

administrate se coroborează cu procesele-verbale întocmite în cauză,

referitoare la investigatorii sub acoperire și la prinderea inculpatului în

flagrant. Dispozițiile legale în materie oferă un cadru larg pentru încadrarea

juridică a activităților legate de circulația drogurilor de risc, ca fapte de

natură penală, iar activitatea inculpatului se circumscrie, sub acest aspect

prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Raportat la activitatea

desfășurată de inculpatul C.P.L. în perioada 2008 - 2009, intervalul de timp

scurs între acțiunile sale de a vinde colaboratorului acoperit "I."

al investigatorului sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis,

s-a reținut de către prima instanță se impune schimbarea încadrării juridice a

faptei reținută în sarcina inculpatului dintr-o singură infracțiune de trafic

de droguri în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de trafic

de droguri în formă continuată, respectiv, una săvârșită în decembrie 2008,

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (două acte materiale) și o

altă infracțiune în concurs real, tot de trafic de droguri, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Vinovăția

inculpatului a fost dovedită cu procese-verbale de sesizare din oficiu a

organelor de poliție judiciară din cadrul IJPF Iași și BCCO Iași cu privire la

faptul ca numiții Z.A.L., D.A.R. și, respectiv, C.P.L. se ocupă pe raza

teritorială a municipiului Iași cu activități de consum și trafic de droguri;

procese-verbale întocmite de către investigatori sub acoperire „I." și

„G." cu ocazia cumpărărilor de droguri; rapoartele de constatare

tehnico-științifică întocmite de Laboratorul de analiză și profil a drogurilor

din cadrul IPJ Iași, din care rezultă că probele achiziționate de la învinuiți

și inculpat de către colaboratorii acoperiți ai investigatorilor sub acoperire

reprezintă droguri de risc - hașiș și canabis, substanțe incluse în tabelul

anexa nr. III din Legea nr. 143/2000; procesele-verbale de redare și

transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și mesajelor tip SMS

efectuate în baza Autorizației nr. 651/2009 emisă de Tribunalul Iași în Dosarul

nr. 88D/P/2007 al Serviciului Teritorial Iași al DIICOT în legătură cu

interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de numitul B.D.V. în prezenta

cauză;

Declarațiile

martorilor audiați în cauză și declarația investigatorului sub acoperire L.;

declarația inculpatului dată în fața instanței.

La individualizarea

judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere toate circumstanțele

reale ale săvârșirii faptelor dar și cele personale ale inculpatului. Astfel,

din probele în circumstanțiere administrate a rezultat că inculpatul a avut

anterior săvârșirii faptelor o atitudine corectă în societate și în familie,

provenind dintr-o familie organizată.

Toate aceste aspecte

precum și cantitățile mici de cannabis care au fost comercializate, au

justificat aprecierea instanței că, pentru reeducarea inculpatului este

suficientă aplicarea dispozițiilor art. 86

1

- art. 86

4

C.

pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței

penale a declarat apel inculpatul C.P.L. criticând hotărârea sub aspectul

nelegalității și netemeiniciei.

În susținerea

motivelor de apel s-a susținut, în esență că, prima instanță nu s-a pronunțat

asupra cererii formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a

faptei pentru care a fost trimis în judecată, și-a întemeiat soluția pe

mijloace de probă obținute în mod ilegal, invocându-se nelegalitatea

procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 3 decembrie 2009

întocmit de DIICOT Iași, cât și nelegalitatea autorizării investigatorilor sub

acoperire; inculpatul a fost determinat să săvârșească infracțiunea de trafic

de droguri, prin intermediul investigatorului sub acoperire și a

colaboratorului acestuia; nu s-a efectuat o motivare a hotărârii iar probele au

fost apreciate în mod eronat.

Curtea a constatat

că, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și la

termenul din 1 februarie 2011, astfel cum se menționează și în expunerea

hotărârii apelate, s-a pus în discuția părților cererile de schimbare a

încadrării juridice a faptelor, cereri formulate atât de procuror cât și de

inculpat. Împrejurarea că instanța a reținut calificarea juridică a faptelor

astfel cum a fost solicitată de procuror și nu de inculpat nu echivalează în

niciun caz cu nesoluționarea cererii inculpatului, așa cum susține inculpatul

apelant.

Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în

Capitolul III, prevede anumite dispoziții derogatorii de la procedura

judiciară, în privința instrumentării unor astfel de cauze în cursul urmăririi

penale, precum și în cursul judecații. Astfel, potrivit art. 21 din legea

menționată, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți

pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor

de probă, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită

sau că se pregătește comiterea unei fapte incriminate de această lege. Condiția

prev. de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 creează, pe de o parte,

cadrul limitativ în care pot fi utilizați investigatorii sub acoperire, iar pe

de altă parte, instituie cadrul sarcinilor și atribuțiilor cu care sunt

abilitați aceștia. Cadrul limitativ al utilizării investigatorilor acoperiți

este dat de faptele care au ca obiect traficul și consumul ilicit de droguri,

iar aceștia pot desfășura numai activitățile necesare în vederea descoperirii

faptelor, identificării autorilor și obținerii mijloacelor de probă, cerințe

respectate în cauză. Folosirea investigatorilor sub acoperire se face atât în

cazul în care urmărirea penală este începută, dar mai ales în faza actelor

premergătoare, în vederea obținerii mijloacelor de probă.

Referitor la critica

privind nelegalitatea obținerii unor probe, Curte a reținut că potrivit

dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi

penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar

procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare

constituie mijloc de probă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 224

2

alin. (2) C. proc. pen., procurorul se

pronunță asupra autorizării folosirii investigatorului sub acoperire printr-o

ordonanță, care în cauză cuprinde toate elementele legale. În cazuri urgente și

temeinic justificate, procurorul poate autoriza și alte activități decât cele

inițial autorizate, obligația acestuia impusă de art. 224

2

alin. (5)

C. proc. pen. fiind să se pronunțe deîndată. Potrivit art. 224

3

C.

proc. pen., datele și informațiile obținute de investigatorii sub acoperire pot

fi folosite numai în legătură cu persoana la care se referă autorizația emisă

de procuror, obligație ce a fost respectata în cauză.

S-a mai reținut că,

prima instanță a respectat și prevederile art. 354 - 357 C. proc. pen.,

hotărârea îndeplinind cerințele prevăzute de aceste dispoziții procedurale,

atât cu privire la conținutul expunerii cât și al dispozitivului.

De asemenea, probele

au fost judicios apreciate, în conformitate cu art. 63 C. proc. pen., relevante

sub aspect probator fiind constatările făcute în urma percheziției corporale a

inculpatului, când asupra lui s-au găsit droguri și bani, declarațiile

martorilor P.G., T.A., S.L.F., ale investigatorilor sub acoperire și

colaboratorilor acestora, Rapoartele de constatare tehnico-științifică din

datele de 5 mai 2007, 9 decembrie 2008 și 30 decembrie 2008 precum și

procesele-verbale de redare și transcriere a interceptărilor convorbirilor

telefonice, efectuate legal în Dosarul 88D/P/2007 al DIICOT Iași.

Instanța de control

judiciar, a apreciat că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului sunt pe

deplin dovedite, neexistând nici un dubiu cu privire la aceste condiții și, în

mod corect, s-a dispus condamnarea inculpatului.

Pedeapsa a fost

corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen.,

fiind avute în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală dar și cele

care o atenuează, apreciind că, prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani

închisoare, cu suspendare sub supraveghere, se asigură realizarea scopului

pedepsei astfel cum a fost prev. de art. 52 C. pen.

Soluția instanței de

apel a fost atacată cu recurs de inculpatul C.P.L. care a invocat în drept

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 14, 17 și 18 C.

proc. pen.

În susținerea motivul

formal de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., inculpatul a arătat că hotărârea instanței de apel este

nemotivată, fiind redată fidel cea pronunțată de prima instanță, fără a exista

o motivare proprie a judecătorului de la instanța de prim control judiciar.

Totodată, a criticat

hotărârile pronunțate și sub aspectul greșitei încadrări juridice dată

faptelor, solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de

droguri de risc în infracțiunea de consum de droguri întrucât inculpatul a fost

constrâns de investigatorul sub acoperire să-i vândă droguri.

Criticile

inculpatului au vizat și eroarea gravă de fapt a celor două instanțe, care au

dat o interpretare eronată a probatoriului administrat și care a dus la o

pronunțarea unei soluții greșite de condamnare.

În subsidiar,

inculpatul a criticat decizia instanței de apel și sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei cu

menținerea modalității de executare.

Verificând cauza atât

sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385

9

pct. 9, 14, 17 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de

apel este nelegală și netemeinică, recursul declarat de inculpat ca fondat,

pentru considerentele ce vor fi expuse:

prioritate motivul formal de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Conform dispozițiilor

art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

în expunere, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus la

adoptarea soluției. Prin urmare, în decizie trebuie analizate fiecare dintre

motivele de apel invocate de procuror și de părți, motivându-se temeiurile de

drept și de fapt care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv

de recurs.

Dreptul la un proces

echitabil, astfel cum este reglementat în art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului cuprinde, între altele, atât dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor cât și obligația

instanței de a examina aceste observații, cu alte cuvinte, sarcina instanței

fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele și probatoriile

părților.

Deși, potrivit dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Convenție, instanțele au obligația de a-și motiva

hotărârile, aceasta nu însemnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare

argument, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii,

însă, noțiunea de proces echitabil impune obligația fiecărei instanțe naționale

de a-și motiva pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o prin alipirea

motivelor oferite de o instanță inferioară sau altfel, ea trebuie să fi

examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu

se mulțumească să confirme concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle

împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c.

României).

Din examinarea

conținutului deciziei rezultă că instanța de apel a motivat hotărârea

pronunțată în raport de toate motivele invocate în scris și susținute oral de

către apărătorul apelantului inculpat, descrise sintetic în încheierea de la

termenul din data de 27 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile pe fondul

cauzei și reluate punctual în analizarea căii de atac a apelului.

Prin urmare, Înalta

Curte reține că în expunerea considerentelor deciziei, instanța de apel, față

de motivele invocate de inculpat, nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter

general ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de

urmărire penală și a judecății, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din

evaluarea lor, fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către

instanța de recurs.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat ca neîntemeiate, sub

acest aspect.

formulate de inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptelor și grava

eroare de fapt, ce a determinat pronunțarea unei soluții greșite de condamnare

a inculpatului pentru infracțiuni de trafic de droguri, circumscrise cazurilor

de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., sunt

întemeiate, însă, pentru considerentele ce vor fi expuse.

Analizând întreg

materialul probator administrat în cauză Înalta Curte constată că, deși s-a

reținut de cele două instanțe că, în cursul lunii decembrie 2008,

investigatorul sub acoperire „L." a cumpărat de la inculpatul C.P.L., prin

intermediul lui B.D.V., contra sumelor de 300 RON, cantitățile de 4,2 grame și

respectiv, 4,3 grame de canabis, nu s-a putut dovedi implicarea inculpatului

C.P.L. în tranzacțiile efectuate de către investigatorul sub acoperire cu

B.D.V. în luna decembrie 2008, aspect confirmat de către B.D.V. în declarațiile

date în faza de urmărire penală, care a arătat că nu cumpărat droguri de la

inculpat. În același sens este și depoziția colaboratorul sub acoperire care,

în declarația din 1 februarie 2011, a arătat că încetat activitatea de

supraveghere întrucât, C.P.L. a plecat din localitate și, prin urmare, nu

existau elemente suficiente care să contureze implicarea acestuia în vânzarea

drogurilor de risc.

Mai mult, la aproape

un an de zile, atunci când s-a realizat activitatea de supraveghere a numitului

B.B. despre care existau date că se aprovizionează cu droguri de la inculpatul

C.P.L., după întâlnirea dintre cei doi, s-a organizat o activitatea de prindere

în flagrant iar, în urma percheziționării autoturismului condus de către B.B.,

nu au fost găsite asupra acestuia bunuri sau obiecte care să intereseze cauza

(mențiunile din procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009). De asemenea,

nici la percheziția efectuată la adresa din Iași, parter, unde inculpatul

C.P.L. mergea, destul de des la prietenii săi pentru a dormi, nu au fost găsite

bunuri care să intereseze prezenta cauză.

Faptul că inculpatul

C.P.L. nu vindea droguri este confirmat și de către martorii Z.A.L., S.L.F.,

D.A.R., care au arătat că, deși sunt consumatori ocazionali sau au fost

dependenți de consumul de droguri - cannabis, nu au cumpărat niciodată droguri

de la inculpat.

În ceea ce privește

declarațiile martorului P.G. se constată că acesta nu a declarat că a cumpărat

droguri de la inculpatul C.P.L., ci atunci când a consumat droguri cu martorii

D.A.R. și B.D.V. ar fi aflat de la aceștia că aveau drogurile de la C.P.L.,

aspect care nu este susținut de cei doi martori, astfel că, depozițiile

acestuia nu pot fi apreciate ca veridice și, urmează a fi înlăturate de către

instanța de recurs.

Declarațiile martorilor

menționați se coroborează cu declarația inculpatului dată în faza cercetării

judecătorești în care a susținut constant că este consumator de droguri și nu a

vândut niciodată cannabis sau alte substanțe interzise la deținere, arătând că

este prieten cu martorii D.A.R. și B.D.V., a discutat de mai multe ori la

telefon cu B.D.V. dar niciodată despre droguri și, în câteva rânduri, pe

martorul B.D.V. l-a împrumutat cu bani, aspect confirmat și de martorul D.A.R.

Toate aceste

probatorii, contrar celor reținute de către cele două instanțe, nu fac dovada

că inculpatul C.P.L. în luna decembrie 2008, în două rânduri, prin intermediul

droguri de risc lui B.D.V. a vândut colaboratului „L.", contra sumelor de

300 RON, cantitățile de 4,2 grame și respectiv, 4,3 grame de canabis.

Singurul care susține

că inculpatul C.P.L. a fost cel care i-a dat drogurile spre vânzare, martorului

B.D.V., de la care colaboratorul acoperit „I." le-a cumpărat, este

investigatorul sub acoperire „L." în procesele-verbale întocmite însă,

susținerile sale nu sunt confirmate de niciun alt mijloc de probă, dimpotrivă,

așa cum s-a reținut, acesta a încetat activitatea de supraveghere a

inculpatului în anul 2008, iar, în anul 2009, în cadrul activităților de

supraveghere privind pe B.B., nu a putut fi dovedită implicarea inculpatului

C.P.L. în vreo tranzacție cu droguri de risc.

Întrucât în sarcina

inculpatului C.P.L., pentru considerentele arătate, nu se poate reține

comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, Înalta Curte, va admite

recursul inculpatului sub acest aspect și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., urmează a dispune achitarea acestuia

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două

acte materiale din decembrie 2008).

Referitor la

activitatea inculpatului C.P.L. din data de 04 septembrie 2009, Înalta Curte

constată că, deși s-a reținut de către cele două instanțe că, la data menționată,

colaboratul acoperit „I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a

cumpărat un pliculeț cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON,

bancnotele fiind menționate, în prealabil, într-un proces-verbal de către

organele de poliție, din materialul probator administrat în cauză nu reiese cu

certitudine că acesta a vândut vreo cantitate de cannabis vreunei persoane și

nici colaboratorului acoperit.

Se mai constată, că

într-adevăr, cu ocazia realizării activităților de organizare și prindere în

flagrant a inculpatului C.P.L., asupra acestuia au fost găsite două dintre

bancnotele primite de colaboratul „I." de la investigatorul „L."

pentru a cumpăra droguri de la o persoană despre care existau informații că

vindea cannabis în zonă și un pliculeț cu cannabis, despre care inculpatul a

arătat însă că este pentru consum propriu.

Or, din

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că, în ziua de

04 decembrie 2009 inculpatul C.P.L. în jurul orelor 17

00

se afla

într-un taxi împreună cu prietenul său A.L.W., s-au deplasat pe mai multe

străzi din municipiul Iași, în jurul orelor 18

00

, inculpatul a

intrat într-un imobil situat pe B-dul Cantemir unde a stat circa 10 minute,

după care a revenit la taxi și au continuat să se plimbe până în jurul orelor

20

10

, când au fost opriți în trafic de organele de poliție.

În acest context,

asupra inculpatului C.P.L. a fost găsite în interiorul gecii, în buzunar, un

produs vegetal de culoare olive cu miros înțepător și o țiplă cu același

conținut, în cantitatea totală de 3,3 grame, care în urma analizei

fizico-chimice efectuate de către Laboratorul de analiză și profil al

drogurilor și precursori Iași s-a stabilit că este cannabis (Raportul de

constatare nr. 689898 din 05 decembrie 2009).

Deși, în

procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009 întocmit de investigatorul sub

acoperire „L." se menționează că în aceeași zi, colaboratul acoperit

„I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a cumpărat un pliculeț

cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON, seriile bancnotelor fiind

menționate, în prealabil, într-un proces-verbal de către organele de poliție,

asupra inculpatului C.P.L. nu au fost găsite decât două bancnote de 50 RON

dintre cele menționate în procesul-verbal.

Mai mult, potrivit

mențiunilor din procesul-verbal întocmit de investigator, nu rezultă care a

fost perioada de timp care a trecut de la efectuarea tranzacției dintre

inculpatul C.P.L. și colaboratorul acoperit „I." până la momentul

realizării acțiunii de prindere în flagrant, în condițiile în care s-a efectuat

și o activitate de supraveghere a inculpatului în după-amiaza acelei zile, dacă

suma plătită inculpatului la momentul efectuării pretinsei tranzacții era

constituită doar din bancnote de 50 RON sau și din bancnote de o altă valoare, toate

aceste aspecte nefiind clarificate de către organele de cercetare și nici de

către cele două instanțe. Prin urmare, aceste împrejurări susțin apărările

inculpatului în sensul că nu a vândut nicio cantitate de cannabis, iar cea pe

care o avea asupra sa la momentul prinderii sale, a cumpărat-o de la o persoană

„I." în vederea consumului propriu.

Totodată, aspectele

menționate în procesul-verbal de investigator privind împrejurarea că pentru a

se întâlni cu inculpatul C.P.L., colaboratul acoperit „I.", a discutat

inițial cu B.D.V., nu sunt confirmate nici de către martor, care a arătat, în

mod constant, că nu a cumpărat droguri de la inculpat și nici nu știe nimic

despre faptul că acesta ar comercializa droguri.

Din procesul-verbal

de constatare a infracțiunii flagrante mai rezultă că, inculpatul C.P.L. s-a

deplasat pe străzile municipiului Iași cu un taxi, condus de martorul A.L.W. și

nu s-a întâlnit cu vreo altă persoană, aspect confirmat și de către martor,

care a arătat că nu știe ca prietenul său să vândă droguri și nici nu a oprit

pe traseu pentru ca acesta să se întâlnească cu vreo persoană ci, a oprit

câteva minute în zona Cantemir, unde inculpatul a stat circa 10 minute, după

care a revenit la mașină.

Înalta Curte reținând

că toate aceste împrejurări conturează o altă situație de fapt decât cea

reținută de cele două instanțe, dovedită de probele analizate mai sus,

apreciază că faptei de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului

C.P.L. i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Se constată că, în

mare parte activitățile ce compun elementul material al infracțiunii descrise

de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se regăsesc și în conținutul

infracțiunii incriminate de art. 4 din lege specială, "cultivarea,

producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,

cumpărarea sau deținerea de droguri de risc" însă, în cazul acestei din

urmă infracțiuni toate aceste activități sunt efectuate în scopul consumului

propriu.

Diferența dintre cele

două infracțiuni este dată de subiectul activ și scopul pentru care se

desfășoară activitățile interzise de către subiectul infracțiunii. Dacă, în

cazul infracțiunii prev. de art. 2 din lege specială, subiect activ poate fi

orice persoană, inclusiv, o persoană dependentă de droguri, în cazul

infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, subiect activ nu poate fi

decât un consumator de droguri (indiferent dacă este un consumator simplu sau

un consumator dependent), ceea ce este important pentru existența acestei

infracțiuni este ca activitatea ilicită să se desfășoare numai în scopul

obținerii de droguri pentru consum propriu.

În cazul săvârșirii

unor asemenea fapte și încadrării lor juridice, organele judiciare trebuie să

stabilească dacă respectiva cantitate de drog deținută ilegal de persoana

depistată era destinată consumului propriu, traficului ilicit ori consumului și

traficului ilicit de droguri. Nici în cazul infracțiunii prev. la art. 2 și

nici a infracțiunii prev. la art. 4 din lege specială nu se cere ca activitatea

infracțională să se prelungească în timp, ci trebuie probat scopul deținerii de

droguri, care poate fi pentru consum propriu sau pentru trafic ilicit.

Or, în cauză din

declarațiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V., ale martorului T.A. - coleg de

serviciu cu tatăl inculpatului, care se coroborează cu declarațiile

inculpatului C.P.L., rezultă că acesta era consumator de droguri și nu a vândut

niciodată substanțe interzise la deținere. De altfel, chiar inculpatul în

declarația dată în fața instanței a arătat că, drogurile găsite asupra sa la

momentul realizării flagrantului sunt pentru consum propriu și le-a cumpărat de

un anume „I." pentru a avea de sărbători.

Având în vedere că

din probatoriile administrate a rezultat că inculpatul a cumpărat și deținut

acele droguri pentru consum propriu, altfel cum s-a constatat de către instanța

de recurs în baza probatoriului analizat anterior, natura drogului - cannabis

și cantitatea mică găsită asupra inculpatului - 3,3 grame, faptul că inculpatul

este cunoscut ca fiind consumator de droguri, nu a făcut dovada că deține acele

droguri în mod legal, în sensul că se afla în tratament sau într-o perioadă de

dezintoxicare sub supraveghere, confirmă faptul că și-a procurat acea

cantitatea de droguri, în vederea consumului propriu, iar fapta sa întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr.

143/2000.

În consecință, pentru

toate aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul inculpatului și în

temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a

faptei din infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum

propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Vinovăția

inculpatului C.P.L. în comiterea infracțiunii de deținere de droguri pentru

consum propriu este dovedită de mențiunile din procesul-verbal de prindere în

flagrant, declarațiile martorului A.L.W. care s-a deplasat cu inculpatul pe

străzile din municipiul Iași în după amiaza zilei de 04 decembrie 2009 și care

a condus autoturismul oprit în trafic de către organele de cercetare,

declarațiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V. și T.A., concluziile Raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 689898 din data de 05 decembrie 2009 emis

de Laboratorul de Analiză și Profil Iași din cadrul M.A.I. - B.C.C.O.O. Iași,

inclusiv, declarațiile inculpatului.

Constatând întrunite

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, Înalta Curte, la

individualizarea pedepsei va avea în vedere pe lângă limitele de pedeapsă

prevăzute de legea specială (de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă), gradul de

pericol social ridicat al infracțiunii comise, cantitatea mică și natura

drogului deținut fără drept (3,3 grame cannabis), consecințele faptei asupra

stării de sănătate proprii și pericolul pe care îl reprezintă pentru

comunitatea din care face parte, urmare deținerii și consumului unor astfel de

substanțe, conduita inculpatului înainte de comiterea faptelor (nu este

cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, obținea venituri din

activități licite), poziția sa procesuală (nu a avut o atitudine de colaborare

și a recunoscut doar o parte din fapte), perioada de timp care a trecut de la

data comiterii faptei (2 ani), în care nu s-a dovedit că inculpatul a mai comis

fapte similare, astfel că, va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre

maximum limitelor speciale de pedeapsă.

Cât privește

modalitatea de executare, se reține că aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. sunt de natură să asigure conștientizarea pe deplin de către inculpat a

gravității faptei comise și a consecințelor comiterii unor asemenea fapte,

urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpatul nu a meritat un asemenea

beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenție. Față de soluția

dispusă în cauză, Înalta Curte apreciază că o analiză a motivului de recurs

formulat de inculpat referitor la greșita individualizare a pedepsei, nu se mai

impune.

În consecință, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

apreciind recursul inculpatului ca fiind fondat sub acest aspect, va casa

decizia penală atacată și în parte, Sentința penală nr. 197 din 05 aprilie 2011

a Tribunalului Iași, și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în

pedepsele componente: de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2

ani.

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din

decembrie 2009), va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru

consum propriu, în condițiile art. 86

1

C. pen., pe durata unui

termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Va înlătura pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Va menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.P.L. împotriva Deciziei penale nr. 161 din 11

octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia

penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 197 din 05 aprilie 2011 a

Tribunalului Iași și, rejudecând:

Descontopește

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune achitarea

inculpatului C.P.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc

prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (două acte materiale din decembrie 2008).

În baza art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din

decembrie 2009), condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru

consum propriu, în condițiile art. 86

1

C. pen., pe durata unui

termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

Înlătură pedeapsa

complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 martie 2012.

Procesat de GGC - LM