ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2012

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 197 din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Iași pronunțată în Dosarul nr. 4593/99/2011 s-a dispus condamnarea inculpatului, prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, la următoarele pedepse: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale din decembrie 2008), - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004 (un act material din decembrie 2009). În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință, stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 alin. (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare stabilit să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului stabilit de această instituție; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbare locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) au fost comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Iași. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

A constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 04 decembrie 2009 - 01 februarie 2010. În baza dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000, modificată și completată de Legea nr. 522/2004, a dispus confiscarea cantității de 2 grame de canabis ridicată de la inculpat și rămasă după procesele de analiză de laborator. În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.500 RON.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul DIICOT Serviciul Teritorial Iași s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii și trimiterea în judecată a inculpatului C.P.L., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, în forma continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2008 - 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în trei rânduri a vândut colaboratorului acoperit "I." al investigatorului sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis, substanță cuprinsă în tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată. Fiind audiat, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, însă a precizat că a fost consumator de droguri de risc, respectiv cannabis.

A mai precizat că nu a vândut cannabis iar cantitatea de cannabis găsită asupra sa o cumpărase în perioada sărbătorilor de iarnă. În cursul judecății au fost audiați martorii S.L.F., P.G., Z.A.L., D.A.R. și investigatorul sub acoperire L., precum și martorul propus de inculpat în circumstanțiere. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, într-o zi din luna mai 2007, investigatorul sub acoperire „G.", prin intermediul colaboratorului sau, „C." a cumpărat de la numitul Z.A.L., contra unei sume de bani, 0,6 g rezină de canabis. Această tranzacție a fost atent urmărită de către investigatorul sub acoperire „G.", căruia colaboratorul acestuia „C." i-a înmânat cele doua bucăți de substanța vegetală cu aspect de rezină.

Din conținutul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1516213 din 05 mai 2007, întocmit de către Laboratorul de analiza și profil al drogurilor precursori Iași rezultă că proba pusă la dispoziție de către organele de politie constă în cantitatea de 0,6 grame rezină de cannabis - hașiș (drog de risc inclus în tabelul anexa numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză. În luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin intermediul colaboratorului său „I." a cumpărat de la numitul D.A.R., contra sumei de 250 RON, 5 comprimate de culoare albă. Această tranzacție a fost atent urmărită de către investigatorul sub acoperire „L.", căruia colaboratorul acestuia, „I." i-a înmânat, imediat, cele 5 comprimate.

Din conținutul Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1032930 din 30 decembrie 2008, întocmit de Laboratorul de analiza și profil al drogurilor, precursori Iași rezultă că proba pusă la dispoziție de către organele de politie sunt comprimate MDMA (drog de mare risc inclus în tabelul anexa nr. I al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), 2 comprimate au fost consumate integral în cursul procesului de analiză, iar restul de 3 comprimate au fost depuse la camera de corpuri delicte a IGPR, cu dovada seria H nr. H1 din 25 mai 2009. S-a mai reținut că într-o zi din luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L.", prin intermediul colaboratorului său, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L., care i-a trimis la întâlnire pe numitul B.D.V., contra sumei de 300 RON, un plic ce conținea un produs vegetal de culoare verde-oliv, cu miros înțepător.

Potrivit concluziilor Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1032843 din 09 decembrie 2008, întocmit de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori, Iași rezultă că proba pusă la dispoziție de către organele de poliție constă în 4,2 g canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa numărul III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), din care în urma procesului de analiză au mai rămas 2 grame, care au fost depuse în camera de corpuri delicte a IGPR, conform dovezii seria H nr. H2 din 25 mai 2009. Tot în luna decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L." prin intermediul colaboratorului sau, „I." a cumpărat de la numitul C.P.L., tot prin intermediul numitului B.D.V., contra sumei de 300 RON, un plic ce conținea un produs vegetal de culoare verde-oliv, cu miros înțepător, care potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 1032872 din 30 decembrie 2008, întocmit de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor, precursori Iași conține 4,3 g canabis (drog de risc inclus în tabelul anexa nr. III al Legii nr. 143/2000, modificată și completată), cantitate care a fost consumată integral în cursul procesului de analiză.

La data de 04 decembrie 2009 colaboratorului acoperit "I." i-a fost înmânată suma de 250 de RON, seriile bancnotelor fiind trecute într-un proces-verbal. în aceeași zi, colaboratorul acoperit, s-a întâlnit cu numitul C.P.L. de la care a primit un obiect de dimensiuni reduse, contra sumei de 250 RON. Acest obiect a fost înmânat investigatorului sub acoperire L., după despărțirea celor doi. După câteva minute, organele de poliție au procedat la oprirea în trafic a numitului C.P.L., el aflându-se într-un taxi. Cu ocazia percheziției corporale, în portofelul numitului C.P.L. au fost găsite mai multe bancnote în cupiuri de 50 RON, dintre care cea cu seria "X" se găsea menționată în cuprinsul procesului-verbal de înseriere întocmit de organele de poliție.

În mâna stângă a sus-numitului a fost găsită bancnota în cupiuri de 50 de RON cu seria "Y", de asemenea menționată în cuprinsul procesului-verbal. Asupra numitului C.P.L. s-a găsit, de asemenea, în buzunarul gecii, un produs vegetal de culoare verde-oliv, ambalat în staniol. Atât proba ridicată de la inculpat cu ocazia percheziție corporale, cât și cea remisă investigatorului sub acoperire de către colaboratorul acestuia cu puțin timp înainte de realizarea flagrantului au fost analizate, constatându-se, conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 689898 din 05 decembrie 2009 al Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, că este cannabis. Situația de fapt reținută de prima instanță a fost dovedită prin administrarea probelor analizate mai sus, deși, inculpatul a susținut că nu este traficant de droguri și că bancnotele găsite asupra sa au fost împrumutate, nu a putut explica cum anume au ajuns acele bancnote în posesia sa.

De altfel, declarația investigatorului sub acoperire, L. este relevantă în acest sens, acesta precizând că bancnotele găsite asupra inculpatului au fost înseriate de către organele de cercetare, au fost înmânate colaboratorului sub acoperire. Relevantă este și declarația martorului P.G., consumator de droguri, care arată că a primit în repetate rânduri de la prietenii săi B.D.V. și D.A.R., cannabis pe care le-a consumat împreună cu aceștia. El arată că îl cunoaște pe numitul C.P.L. și i-a auzit pe numiții D.A.R. și B.D.V. spunând că drogurile le au de la inculpat.

Referitor la încadrarea juridică dată faptelor, prima instanță a reținut că dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, incriminează fapta de trafic de droguri în mai multe modalități: cultivarea, producerea, experimentarea, fabricarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc. Or, chiar inculpatul în declarația dată a recunoscut că a cumpărat drogurile de risc de la o terță persoană, iar probele administrate se coroborează cu procesele-verbale întocmite în cauză, referitoare la investigatorii sub acoperire și la prinderea inculpatului în flagrant.

Dispozițiile legale în materie oferă un cadru larg pentru încadrarea juridică a activităților legate de circulația drogurilor de risc, ca fapte de natură penală, iar activitatea inculpatului se circumscrie, sub acest aspect prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Raportat la activitatea desfășurată de inculpatul C.P.L.

în perioada 2008 - 2009, intervalul de timp scurs între acțiunile sale de a vinde colaboratorului acoperit "I." al investigatorului sub acoperire "L." droguri de risc - cannabis, s-a reținut de către prima instanță se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului dintr-o singură infracțiune de trafic de droguri în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în două infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată, respectiv, una săvârșită în decembrie 2008, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (două acte materiale) și o altă infracțiune în concurs real, tot de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită cu procese-verbale de sesizare din oficiu a organelor de poliție judiciară din cadrul IJPF Iași și BCCO Iași cu privire la faptul ca numiții Z.A.L., D.A.R. și, respectiv, C.P.L.

se ocupă pe raza teritorială a municipiului Iași cu activități de consum și trafic de droguri; procese-verbale întocmite de către investigatori sub acoperire „I." și „G." cu ocazia cumpărărilor de droguri; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul de analiză și profil a drogurilor din cadrul IPJ Iași, din care rezultă că probele achiziționate de la învinuiți și inculpat de către colaboratorii acoperiți ai investigatorilor sub acoperire reprezintă droguri de risc - hașiș și canabis, substanțe incluse în tabelul anexa nr. III din Legea nr. 143/2000; procesele-verbale de redare și transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și mesajelor tip SMS efectuate în baza Autorizației nr. 651/2009 emisă de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 88D/P/2007 al Serviciului Teritorial Iași al DIICOT în legătură cu interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de numitul B.D.V.

în prezenta cauză; Declarațiile martorilor audiați în cauză și declarația investigatorului sub acoperire L.; declarația inculpatului dată în fața instanței. La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a avut în vedere toate circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor dar și cele personale ale inculpatului. Astfel, din probele în circumstanțiere administrate a rezultat că inculpatul a avut anterior săvârșirii faptelor o atitudine corectă în societate și în familie, provenind dintr-o familie organizată. Toate aceste aspecte precum și cantitățile mici de cannabis care au fost comercializate, au justificat aprecierea instanței că, pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea dispozițiilor art. 86 1 - art. 86 4 C. pen., referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul C.P.L. criticând hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei. În susținerea motivelor de apel s-a susținut, în esență că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, și-a întemeiat soluția pe mijloace de probă obținute în mod ilegal, invocându-se nelegalitatea procesului-verbal de consemnare a actelor premergătoare din 3 decembrie 2009 întocmit de DIICOT Iași, cât și nelegalitatea autorizării investigatorilor sub acoperire; inculpatul a fost determinat să săvârșească infracțiunea de trafic de droguri, prin intermediul investigatorului sub acoperire și a colaboratorului acestuia; nu s-a efectuat o motivare a hotărârii iar probele au fost apreciate în mod eronat.

Curtea a constatat că, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și la termenul din 1 februarie 2011, astfel cum se menționează și în expunerea hotărârii apelate, s-a pus în discuția părților cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, cereri formulate atât de procuror cât și de inculpat. Împrejurarea că instanța a reținut calificarea juridică a faptelor astfel cum a fost solicitată de procuror și nu de inculpat nu echivalează în niciun caz cu nesoluționarea cererii inculpatului, așa cum susține inculpatul apelant. Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în Capitolul III, prevede anumite dispoziții derogatorii de la procedura judiciară, în privința instrumentării unor astfel de cauze în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecații.

Astfel, potrivit art. 21 din legea menționată, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiți pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, în situațiile în care există indicii temeinice că a fost săvârșită sau că se pregătește comiterea unei fapte incriminate de această lege. Condiția prev. de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 creează, pe de o parte, cadrul limitativ în care pot fi utilizați investigatorii sub acoperire, iar pe de altă parte, instituie cadrul sarcinilor și atribuțiilor cu care sunt abilitați aceștia. Cadrul limitativ al utilizării investigatorilor acoperiți este dat de faptele care au ca obiect traficul și consumul ilicit de droguri, iar aceștia pot desfășura numai activitățile necesare în vederea descoperirii faptelor, identificării autorilor și obținerii mijloacelor de probă, cerințe respectate în cauză.

Folosirea investigatorilor sub acoperire se face atât în cazul în care urmărirea penală este începută, dar mai ales în faza actelor premergătoare, în vederea obținerii mijloacelor de probă. Referitor la critica privind nelegalitatea obținerii unor probe, Curte a reținut că potrivit dispozițiilor art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare constituie mijloc de probă. În conformitate cu dispozițiile art. 224 2 alin. (2) C. proc. pen., procurorul se pronunță asupra autorizării folosirii investigatorului sub acoperire printr-o ordonanță, care în cauză cuprinde toate elementele legale.

În cazuri urgente și temeinic justificate, procurorul poate autoriza și alte activități decât cele inițial autorizate, obligația acestuia impusă de art. 224 2 alin. (5) C. proc. pen. fiind să se pronunțe deîndată. Potrivit art. 224 3 C. proc. pen., datele și informațiile obținute de investigatorii sub acoperire pot fi folosite numai în legătură cu persoana la care se referă autorizația emisă de procuror, obligație ce a fost respectata în cauză. S-a mai reținut că, prima instanță a respectat și prevederile art. 354 - 357 C. proc. pen., hotărârea îndeplinind cerințele prevăzute de aceste dispoziții procedurale, atât cu privire la conținutul expunerii cât și al dispozitivului. De asemenea, probele au fost judicios apreciate, în conformitate cu art. 63 C. proc.

pen., relevante sub aspect probator fiind constatările făcute în urma percheziției corporale a inculpatului, când asupra lui s-au găsit droguri și bani, declarațiile martorilor P.G., T.A., S.L.F., ale investigatorilor sub acoperire și colaboratorilor acestora, Rapoartele de constatare tehnico-științifică din datele de 5 mai 2007, 9 decembrie 2008 și 30 decembrie 2008 precum și procesele-verbale de redare și transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice, efectuate legal în Dosarul 88D/P/2007 al DIICOT Iași. Instanța de control judiciar, a apreciat că săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite, neexistând nici un dubiu cu privire la aceste condiții și, în mod corect, s-a dispus condamnarea inculpatului.

Pedeapsa a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere atât cauzele ce agravează răspunderea penală dar și cele care o atenuează, apreciind că, prin aplicarea unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere, se asigură realizarea scopului pedepsei astfel cum a fost prev. de art. 52 C. pen. Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpatul C.P.L. care a invocat în drept cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 14, 17 și 18 C. proc. pen. În susținerea motivul formal de recurs circumscris cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., inculpatul a arătat că hotărârea instanței de apel este nemotivată, fiind redată fidel cea pronunțată de prima instanță, fără a exista o motivare proprie a judecătorului de la instanța de prim control judiciar.

Totodată, a criticat hotărârile pronunțate și sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor, solicitând schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de droguri de risc în infracțiunea de consum de droguri întrucât inculpatul a fost constrâns de investigatorul sub acoperire să-i vândă droguri. Criticile inculpatului au vizat și eroarea gravă de fapt a celor două instanțe, care au dat o interpretare eronată a probatoriului administrat și care a dus la o pronunțarea unei soluții greșite de condamnare. În subsidiar, inculpatul a criticat decizia instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei și a solicitat reducerea cuantumului pedepsei cu menținerea modalității de executare.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385 9 pct. 9, 14, 17 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu - potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. -, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică, recursul declarat de inculpat ca fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse: 1. Analizând cu prioritate motivul formal de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Conform dispozițiilor art. 383 alin. (1) C. proc. pen., decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus la adoptarea soluției. Prin urmare, în decizie trebuie analizate fiecare dintre motivele de apel invocate de procuror și de părți, motivându-se temeiurile de drept și de fapt care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv de recurs. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este reglementat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde, între altele, atât dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor cât și obligația instanței de a examina aceste observații, cu alte cuvinte, sarcina instanței fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele și probatoriile părților.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, instanțele au obligația de a-și motiva hotărârile, aceasta nu însemnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, însă, noțiunea de proces echitabil impune obligația fiecărei instanțe naționale de a-și motiva pe scurt hotărârea, indiferent dacă a făcut-o prin alipirea motivelor oferite de o instanță inferioară sau altfel, ea trebuie să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se mulțumească să confirme concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei paragraful 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

Din examinarea conținutului deciziei rezultă că instanța de apel a motivat hotărârea pronunțată în raport de toate motivele invocate în scris și susținute oral de către apărătorul apelantului inculpat, descrise sintetic în încheierea de la termenul din data de 27 septembrie 2011, când au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei și reluate punctual în analizarea căii de atac a apelului. Prin urmare, Înalta Curte reține că în expunerea considerentelor deciziei, instanța de apel, față de motivele invocate de inculpat, nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter general ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de urmărire penală și a judecății, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către instanța de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat ca neîntemeiate, sub acest aspect. 2. Criticile formulate de inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptelor și grava eroare de fapt, ce a determinat pronunțarea unei soluții greșite de condamnare a inculpatului pentru infracțiuni de trafic de droguri, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 18 C. proc. pen., sunt întemeiate, însă, pentru considerentele ce vor fi expuse. Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Înalta Curte constată că, deși s-a reținut de cele două instanțe că, în cursul lunii decembrie 2008, investigatorul sub acoperire „L." a cumpărat de la inculpatul C.P.L., prin intermediul lui B.D.V., contra sumelor de 300 RON, cantitățile de 4,2 grame și respectiv, 4,3 grame de canabis, nu s-a putut dovedi implicarea inculpatului C.P.L.

în tranzacțiile efectuate de către investigatorul sub acoperire cu B.D.V. în luna decembrie 2008, aspect confirmat de către B.D.V. în declarațiile date în faza de urmărire penală, care a arătat că nu cumpărat droguri de la inculpat. În același sens este și depoziția colaboratorul sub acoperire care, în declarația din 1 februarie 2011, a arătat că încetat activitatea de supraveghere întrucât, C.P.L. a plecat din localitate și, prin urmare, nu existau elemente suficiente care să contureze implicarea acestuia în vânzarea drogurilor de risc. Mai mult, la aproape un an de zile, atunci când s-a realizat activitatea de supraveghere a numitului B.B.

despre care existau date că se aprovizionează cu droguri de la inculpatul C.P.L., după întâlnirea dintre cei doi, s-a organizat o activitatea de prindere în flagrant iar, în urma percheziționării autoturismului condus de către B.B., nu au fost găsite asupra acestuia bunuri sau obiecte care să intereseze cauza (mențiunile din procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009). De asemenea, nici la percheziția efectuată la adresa din Iași, parter, unde inculpatul C.P.L. mergea, destul de des la prietenii săi pentru a dormi, nu au fost găsite bunuri care să intereseze prezenta cauză. Faptul că inculpatul C.P.L. nu vindea droguri este confirmat și de către martorii Z.A.L., S.L.F., D.A.R., care au arătat că, deși sunt consumatori ocazionali sau au fost dependenți de consumul de droguri - cannabis, nu au cumpărat niciodată droguri de la inculpat.

În ceea ce privește declarațiile martorului P.G. se constată că acesta nu a declarat că a cumpărat droguri de la inculpatul C.P.L., ci atunci când a consumat droguri cu martorii D.A.R. și B.D.V. ar fi aflat de la aceștia că aveau drogurile de la C.P.L., aspect care nu este susținut de cei doi martori, astfel că, depozițiile acestuia nu pot fi apreciate ca veridice și, urmează a fi înlăturate de către instanța de recurs. Declarațiile martorilor menționați se coroborează cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești în care a susținut constant că este consumator de droguri și nu a vândut niciodată cannabis sau alte substanțe interzise la deținere, arătând că este prieten cu martorii D.A.R.

și B.D.V., a discutat de mai multe ori la telefon cu B.D.V. dar niciodată despre droguri și, în câteva rânduri, pe martorul B.D.V. l-a împrumutat cu bani, aspect confirmat și de martorul D.A.R. Toate aceste probatorii, contrar celor reținute de către cele două instanțe, nu fac dovada că inculpatul C.P.L. în luna decembrie 2008, în două rânduri, prin intermediul droguri de risc lui B.D.V. a vândut colaboratului „L.", contra sumelor de 300 RON, cantitățile de 4,2 grame și respectiv, 4,3 grame de canabis. Singurul care susține că inculpatul C.P.L.

a fost cel care i-a dat drogurile spre vânzare, martorului B.D.V., de la care colaboratorul acoperit „I." le-a cumpărat, este investigatorul sub acoperire „L." în procesele-verbale întocmite însă, susținerile sale nu sunt confirmate de niciun alt mijloc de probă, dimpotrivă, așa cum s-a reținut, acesta a încetat activitatea de supraveghere a inculpatului în anul 2008, iar, în anul 2009, în cadrul activităților de supraveghere privind pe B.B., nu a putut fi dovedită implicarea inculpatului C.P.L. în vreo tranzacție cu droguri de risc. Întrucât în sarcina inculpatului C.P.L., pentru considerentele arătate, nu se poate reține comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, Înalta Curte, va admite recursul inculpatului sub acest aspect și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., urmează a dispune achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale din decembrie 2008). Referitor la activitatea inculpatului C.P.L. din data de 04 septembrie 2009, Înalta Curte constată că, deși s-a reținut de către cele două instanțe că, la data menționată, colaboratul acoperit „I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a cumpărat un pliculeț cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON, bancnotele fiind menționate, în prealabil, într-un proces-verbal de către organele de poliție, din materialul probator administrat în cauză nu reiese cu certitudine că acesta a vândut vreo cantitate de cannabis vreunei persoane și nici colaboratorului acoperit.

Se mai constată, că într-adevăr, cu ocazia realizării activităților de organizare și prindere în flagrant a inculpatului C.P.L., asupra acestuia au fost găsite două dintre bancnotele primite de colaboratul „I." de la investigatorul „L." pentru a cumpăra droguri de la o persoană despre care existau informații că vindea cannabis în zonă și un pliculeț cu cannabis, despre care inculpatul a arătat însă că este pentru consum propriu. Or, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante rezultă că, în ziua de 04 decembrie 2009 inculpatul C.P.L. în jurul orelor 17 00 se afla într-un taxi împreună cu prietenul său A.L.W., s-au deplasat pe mai multe străzi din municipiul Iași, în jurul orelor 18 00 , inculpatul a intrat într-un imobil situat pe B-dul Cantemir unde a stat circa 10 minute, după care a revenit la taxi și au continuat să se plimbe până în jurul orelor 20 10 , când au fost opriți în trafic de organele de poliție.

În acest context, asupra inculpatului C.P.L. a fost găsite în interiorul gecii, în buzunar, un produs vegetal de culoare olive cu miros înțepător și o țiplă cu același conținut, în cantitatea totală de 3,3 grame, care în urma analizei fizico-chimice efectuate de către Laboratorul de analiză și profil al drogurilor și precursori Iași s-a stabilit că este cannabis (Raportul de constatare nr. 689898 din 05 decembrie 2009). Deși, în procesul-verbal din data de 04 decembrie 2009 întocmit de investigatorul sub acoperire „L." se menționează că în aceeași zi, colaboratul acoperit „I." s-a întâlnit cu inculpatul C.P.L. de la care a cumpărat un pliculeț cu cannabis pentru care a plătit suma de 250 RON, seriile bancnotelor fiind menționate, în prealabil, într-un proces-verbal de către organele de poliție, asupra inculpatului C.P.L.

nu au fost găsite decât două bancnote de 50 RON dintre cele menționate în procesul-verbal. Mai mult, potrivit mențiunilor din procesul-verbal întocmit de investigator, nu rezultă care a fost perioada de timp care a trecut de la efectuarea tranzacției dintre inculpatul C.P.L. și colaboratorul acoperit „I." până la momentul realizării acțiunii de prindere în flagrant, în condițiile în care s-a efectuat și o activitate de supraveghere a inculpatului în după-amiaza acelei zile, dacă suma plătită inculpatului la momentul efectuării pretinsei tranzacții era constituită doar din bancnote de 50 RON sau și din bancnote de o altă valoare, toate aceste aspecte nefiind clarificate de către organele de cercetare și nici de către cele două instanțe.

Prin urmare, aceste împrejurări susțin apărările inculpatului în sensul că nu a vândut nicio cantitate de cannabis, iar cea pe care o avea asupra sa la momentul prinderii sale, a cumpărat-o de la o persoană „I." în vederea consumului propriu. Totodată, aspectele menționate în procesul-verbal de investigator privind împrejurarea că pentru a se întâlni cu inculpatul C.P.L., colaboratul acoperit „I.", a discutat inițial cu B.D.V., nu sunt confirmate nici de către martor, care a arătat, în mod constant, că nu a cumpărat droguri de la inculpat și nici nu știe nimic despre faptul că acesta ar comercializa droguri. Din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante mai rezultă că, inculpatul C.P.L.

s-a deplasat pe străzile municipiului Iași cu un taxi, condus de martorul A.L.W. și nu s-a întâlnit cu vreo altă persoană, aspect confirmat și de către martor, care a arătat că nu știe ca prietenul său să vândă droguri și nici nu a oprit pe traseu pentru ca acesta să se întâlnească cu vreo persoană ci, a oprit câteva minute în zona Cantemir, unde inculpatul a stat circa 10 minute, după care a revenit la mașină. Înalta Curte reținând că toate aceste împrejurări conturează o altă situație de fapt decât cea reținută de cele două instanțe, dovedită de probele analizate mai sus, apreciază că faptei de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului C.P.L. i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Se constată că, în mare parte activitățile ce compun elementul material al infracțiunii descrise de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se regăsesc și în conținutul infracțiunii incriminate de art. 4 din lege specială, "cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc" însă, în cazul acestei din urmă infracțiuni toate aceste activități sunt efectuate în scopul consumului propriu. Diferența dintre cele două infracțiuni este dată de subiectul activ și scopul pentru care se desfășoară activitățile interzise de către subiectul infracțiunii.

Dacă, în cazul infracțiunii prev. de art. 2 din lege specială, subiect activ poate fi orice persoană, inclusiv, o persoană dependentă de droguri, în cazul infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000, subiect activ nu poate fi decât un consumator de droguri (indiferent dacă este un consumator simplu sau un consumator dependent), ceea ce este important pentru existența acestei infracțiuni este ca activitatea ilicită să se desfășoare numai în scopul obținerii de droguri pentru consum propriu. În cazul săvârșirii unor asemenea fapte și încadrării lor juridice, organele judiciare trebuie să stabilească dacă respectiva cantitate de drog deținută ilegal de persoana depistată era destinată consumului propriu, traficului ilicit ori consumului și traficului ilicit de droguri.

Nici în cazul infracțiunii prev. la art. 2 și nici a infracțiunii prev. la art. 4 din lege specială nu se cere ca activitatea infracțională să se prelungească în timp, ci trebuie probat scopul deținerii de droguri, care poate fi pentru consum propriu sau pentru trafic ilicit. Or, în cauză din declarațiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V., ale martorului T.A. - coleg de serviciu cu tatăl inculpatului, care se coroborează cu declarațiile inculpatului C.P.L., rezultă că acesta era consumator de droguri și nu a vândut niciodată substanțe interzise la deținere. De altfel, chiar inculpatul în declarația dată în fața instanței a arătat că, drogurile găsite asupra sa la momentul realizării flagrantului sunt pentru consum propriu și le-a cumpărat de un anume „I." pentru a avea de sărbători.

Având în vedere că din probatoriile administrate a rezultat că inculpatul a cumpărat și deținut acele droguri pentru consum propriu, altfel cum s-a constatat de către instanța de recurs în baza probatoriului analizat anterior, natura drogului - cannabis și cantitatea mică găsită asupra inculpatului - 3,3 grame, faptul că inculpatul este cunoscut ca fiind consumator de droguri, nu a făcut dovada că deține acele droguri în mod legal, în sensul că se afla în tratament sau într-o perioadă de dezintoxicare sub supraveghere, confirmă faptul că și-a procurat acea cantitatea de droguri, în vederea consumului propriu, iar fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În consecință, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul inculpatului și în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de trafic de droguri, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Vinovăția inculpatului C.P.L. în comiterea infracțiunii de deținere de droguri pentru consum propriu este dovedită de mențiunile din procesul-verbal de prindere în flagrant, declarațiile martorului A.L.W. care s-a deplasat cu inculpatul pe străzile din municipiul Iași în după amiaza zilei de 04 decembrie 2009 și care a condus autoturismul oprit în trafic de către organele de cercetare, declarațiile martorilor Z.A.L., D.A.R., B.D.V.

și T.A., concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 689898 din data de 05 decembrie 2009 emis de Laboratorul de Analiză și Profil Iași din cadrul M.A.I. - B.C.C.O.O. Iași, inclusiv, declarațiile inculpatului.

Constatând întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului, Înalta Curte, la individualizarea pedepsei va avea în vedere pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială (de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă), gradul de pericol social ridicat al infracțiunii comise, cantitatea mică și natura drogului deținut fără drept (3,3 grame cannabis), consecințele faptei asupra stării de sănătate proprii și pericolul pe care îl reprezintă pentru comunitatea din care face parte, urmare deținerii și consumului unor astfel de substanțe, conduita inculpatului înainte de comiterea faptelor (nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, obținea venituri din activități licite), poziția sa procesuală (nu a avut o atitudine de colaborare și a recunoscut doar o parte din fapte), perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptei (2 ani), în care nu s-a dovedit că inculpatul a mai comis fapte similare, astfel că, va aplica inculpatului o pedeapsă orientată spre maximum limitelor speciale de pedeapsă.

Cât privește modalitatea de executare, se reține că aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. sunt de natură să asigure conștientizarea pe deplin de către inculpat a gravității faptei comise și a consecințelor comiterii unor asemenea fapte, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpatul nu a meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedeapsa în detenție. Față de soluția dispusă în cauză, Înalta Curte apreciază că o analiză a motivului de recurs formulat de inculpat referitor la greșita individualizare a pedepsei, nu se mai impune. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., apreciind recursul inculpatului ca fiind fondat sub acest aspect, va casa decizia penală atacată și în parte, Sentința penală nr. 197 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Iași, și rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani, în pedepsele componente: de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din decembrie 2009), va condamna pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în condițiile art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. Va înlătura pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc.

pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.P.L. împotriva Deciziei penale nr. 161 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și, în parte, Sentința penală nr. 197 din 05 aprilie 2011 a Tribunalului Iași și, rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 2 ani. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatului C.P.L. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale din decembrie 2008). În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (fapta din decembrie 2009), condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, în condițiile art. 86 1 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen.

Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2012. Procesat de GGC - LM