ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2434/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2434/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29 din 23 ianuarie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 13593/99/2011 al Tribunalului Iași s-a dispus

condamnarea inculpaților:

- M.O. (zis R.),

pentru săvârșirea infracțiunilor:

- de trafic de

droguri de risc, prev. și ped. de disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pe durată de 1 an;

- de introducere în

țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen., pe durata de 4 ani, ambele infracțiuni fiind săvârșite în

condiții de concurs real conform art. 33 lit. a) C. pen.

S-a constatat că

inculpatul a fost anterior condamnat prin Sentința penală nr. 187 din 18

ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 33222/245/2010 a Judecătoriei Iași,

menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a

Curții de Apel Iași la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare.

A fost descontopită

pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin

Sentința penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iași, menținută și

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curții de Apel

Iași în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa de 4

(patru) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „furt

calificat” prev. și ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. i) și

alin. (2) lit. b) C. pen. (faptă comisă la data de 01 august 2010);

- pedeapsa de 4

(patru) ani și 2 (două) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

de „furt calificat” prev. și ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1)

lit. g), i) C. pen. (faptă comisă la data de 02/03 octombrie 2010);

- pedeapsa de 1 (un)

an și 8 (opt) luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de

„tentativă la furt calificat” prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art.

208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. (faptă comisă la

data de 02/ 03 octombrie 2010) și

- pedeapsa de 2 (doi)

ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de „efectuarea de

retrageri de numerar și interogări de sold, prin utilizarea unui instrument de

plată electronic, fără consimțământul titularului instrumentului” prev. și ped.

de art. 27 alin. (1) raportat la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, (faptă

comisă în perioada 01 august 2010 - 07 august 2010).

A fost înlăturat

sporul de 3 (trei) luni închisoare aplicat.

S-a constatat că

infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului M.O. prin

Sentința penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iași, menținută și

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578 din 26 mai 2011 a Curții de Apel

Iași sunt concurente cu infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea

inculpatului prin prezenta sentință și, în consecință:

În baza dispozițiilor

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. cu referire la art. 33 lit. a) C. pen., au

fost contopite pedepsele cu închisoarea și pedepsele complementare stabilite

prin prezenta sentință penală pentru infracțiunile concurente, cu pedepsele

aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a

Judecătoriei Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 578

din 26 mai 2011 a Curții de Apel Iași, inculpatul M.O. urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 8 luni închisoare la care s-a adăugat sporul

de 3 (trei) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată

de 4 ani.

Total pedeapsă de

executat pentru inculpatul M.O. 6 ani și 11 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., pe durată de 4 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A fost menținută

starea de deținere a inculpatului M.O., iar în baza dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și arestării

preventive de la 23 august 2010 până la 21 septembrie 2010 și de la 06

octombrie 2010 la zi.

A fost anulat

mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 209/2011 emis de Judecătoria

Iași în baza Sentinței penale nr. 187 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Iași,

dispunând emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

- H.G. (zis P.),

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. și ped. de

disp. art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările și completările

ulterioare, cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. cu referire la disp. art. 76

lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.

de art. 64 lit. a teza a II-a și b) C. pen.

În baza disp. art. 81

C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare

aplicată inculpatului H.G. prin prezenta sentință, pe o durată de 3 ani, care

conform art. 82 C. pen. constituie termen de încercare.

În baza disp. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate

inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

principale.

S-a atras atenția

inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a constatat că

inculpatul H.G. a fost reținut și arestat preventiv în cauză, de la 24 august

2010 până la 21 septembrie 2010.

În baza disp. art. 17

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpați cantitatea de 321,1

grame canabis aflată în custodia Brigăzii de Combatere a Criminalității

Organizate Iași (proces-verbal din 24 august 2010).

În baza disp. art.

357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul

M.O. a bunurilor care nu au fost supuse confiscării, respectiv: - 1 (un)

telefon mobil marca „Z.", model X; 1 (un) telefon mobil marca „Z.",

model Y; 1 (un) telefon mobil marca „Z.", model X; 1 (un) telefon mobil

marca „Z.", model Z; 1 (un) telefon mobil marca „M." și acumulatorul

aferent; 1 (un) telefon mobil marca „N." și acumulatorul aferent; 1 (un)

telefon mobil marca „S." și acumulatorul aferent; 1 (un) telefon mobil

marca „N.", cu codul A și acumulatorul aferent; 1 (un) card de memorie marca

„N." cu codul B; 1 (un) card de memorie marca „P."; 1 (un) card de

memorie marca „N."; 1 (un) card de memorie marca „K."; 1 (un) card de

memorie marca „K.", micro-SD; 1 (un) aparat D.V.D. Player marca „S.";

1 (un) amplificator digital marca „S."; 1 (un) ceas marca „K."; 1

(un) obiect metalic de culoare galbenă inscripționat „M."; 1 (un) obiect

metalic de culoare galbenă tip cercel, de forma cifrei opt; 2 (două) obiecte

din metal de culoare galbenă tip cercel, cu inserții din plastic de culoare

portocalie, bunuri ridicate conform dovezii de ridicare bunuri și înscrisuri

din 23 august 2010 eliberate I.J.P.F. Iași.

Pentru a dispune

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

din 16 octombrie 2011 întocmit de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Iași în Dosarul

nr. 196D/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 13593/99/2011

din data de 01 noiembrie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

M.O. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.

2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr.

522/2004, și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu

aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. și H.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004.

Prin același

rechizitoriu, în temeiul disp. art. 262 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 11

pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen. s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4

din Legea nr. 143/2000 față de învinuiții M.N.I. și A.R. și aplicarea unor

amenzi administrative.

În esență, s-a

reținut că, probatoriul administrat în cauză a relevat că la data de 21 august

2010 inculpatul M.O. a introdus în țara o cantitate de peste 350 grame de

cannabis - drog de risc, iar ulterior datei de 21 august 2010 a transportat,

depozitat și oferit spre vânzare cantități de cannabis pe raza municipiului

Iași.

Situația de fapt așa

cum a fost reținută de instanță se probează cu ansamblul probator administrat

în cauză, în faza urmăririi penale, probe care au fost însușite de către

inculpați în fața instanței, respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu;

procesul-verbal de verificare a bagajelor; proces-verbal de surprindere în

flagrant; planșele fotografice; procesele-verbale de percheziție;

procesele-verbale de cântărire; raport de constatare tehnico-științifică;

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice; procesele-verbale de

supraveghere operativă; buletine de analiză toxicologice - droguri; declarații

de martori audiați în faza urmăririi penale; declarațiile date de inculpați în

cauză, în ambele faze procesuale.

În fața instanței,

inculpatul H.G. a recunoscut integral acuzele aduse și nu a contestat niciuna

din probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

La rândul său, inculpatul

M.O. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare în

declarația dată în fața instanței, precizând doar că nu a efectuat acte de

comercializare propriu-zisă a vreunei cantități de cannabis așa cum s-a reținut

în actul de inculpare, dar că a oferit diferite cantități de cannabis unor

persoane pentru consum, fără ca el personal să realizeze vreun folos material.

Declarația inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în

cursul urmăririi penale, din care rezultă că inculpatul a oferit într-adevăr

mai multor persoane mici cantități de cannabis, fără ca acestea să achite, la

momentul oferirii contravaloarea lor.

Curtea de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 88 din 3 mai

2012 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.O. împotriva

Sentinței penale nr. 29 din 23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași,

sentință pe care a menținut-o, însușindu-și argumentația instanței de fond.

A dedus din pedeapsa

aplicată, durata executată de la 23 ianuarie 2012 și a menținut starea de

deținere a inculpatului.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul M.O. pentru cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și art.

76 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate până la minimul special prevăzut de

lege, cu înlăturarea sporului.

În susținerea celor

invocate a arătat că în apel au fost depuse înscrisuri în circumstanțiere ce nu

au fost avute în vedere de către instanța de control judiciar.

Recursul este

nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că

decizia instanței de control judiciar prin care s-a menținut hotărârea primei

instanțe este legală și temeinică.

Astfel, cu privire la

individualizarea judiciară a pedepsei sub aspectul cuantumului aplicat

inculpatului, Înalta Curte constată că la stabilirea pedepsei s-au avut în

vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, împrejurările concrete

în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârșire, recrudescența lor,

precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

În mod corect,

judecătorul fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C.

pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social

al faptei săvârșite, precum și aspecte ce țin de persoana și conduita

inculpatului.

Fără a mai relua motivarea

instanței de control judiciar, Înalta Curte constată că instanța de apel a

reținut că pedepsele la care a fost condamnat inculpatul sunt rezultatul

procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității

infracționale concrete comisă de inculpat, a gravității faptelor imputate,

fapte ce presupun un risc imediat și major față de recrudescența răspândirii

substanțelor interzise, și a posibilității reiterării comportamentului

infracțional, al limitelor de pedeapsă reținute de lege, precum și a

circumstanțelor personale ale inculpatului, conduita adoptată pe parcursul

procesului penal.

Toate aceste elemente

au fost avute în vedere de prima instanță la cuantificarea pedepselor stabilite

inculpatului și care sunt de natură să înfăptuiască în concret atribuțiile

funcționale ale sancțiunii penale.

Prin urmare,

temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de

existența proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de

stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate

de probatoriul administrat în cauză.

În cauza dedusă

judecății se constată că inculpatul M.O. a înțeles să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. prin renunțarea la

administrarea oricăror probe, recunoscând acuzațiile aduse.

Prin raportarea

acestor împrejurări (poziția sinceră, de recunoaștere a inculpatului), la

modalitatea concretă în care au fost comise faptele, prin introducerea

drogurilor în țară, traficarea lor, implicarea și a altor persoane în

activitatea ce ține de traficul de droguri și, având în vedere posibilitățile

reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a

riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, (fiind

implicat în proceduri judiciare penale), în mod corect s-a apreciat că nu

există date sau împrejurări ale realității de natură să dobândească valențe

atenuante, și să impună pedepse sub minimul special al pedepselor, redus cu o

treime ca efect al aplicării dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen.

Pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este

întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului

o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic ea are în mod

firesc și un puternic rol și efect educativ.

Realizarea scopului

pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către

cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte

penale.

Recunoașterea unor

date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă

decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură

gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe

inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de

lege pentru infracțiunile săvârșite în concret, satisfac imperativul justei

individualizări a pedepselor.

Or, în cauză, așa cum

anterior s-a arătat, în mod corect s-a apreciat că nu există date sau

împrejurări ale realității de natură să dobândească valențe atenuante și să

impună pedepse sub minimul special al pedepselor, aspecte față de care se

apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de cea de

control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de

art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C.

pen.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.O. împotriva Deciziei penale nr. 88

din 03 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului perioada executată de la 23 august 2010 la 21 septembrie

2010 și de la 6 octombrie 2010 la 18 iulie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 iulie 2012.

Procesat de GGC - AS