ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 53/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului penal de față, pe baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 693 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală,

inculpatul G.D. a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C.

pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b pe o durată de 2 ani și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată de Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. cu referire la disp. art. 76 lit. c) C.

pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) și b) C. pen. pe durata de 2 ani.

În

baza art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au

aplicat disp. art. 71 și 64 lit. a)-b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei rezultante pe o durată de 5 ani, termen de încercare

stabilit conform art. 86

2

C. pen., iar conform art. 71 alin. (5) C.

pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei principale.

În

baza art. 86

3

C. pen. s-a impus inculpatului G.D. respectarea

măsurilor de supraveghere prev. de alin. (3) al textului de lege.

Totodată,

s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen. privind

revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și s-a constatat

că acesta a fost reținut și arestat preventiv în perioada 6 septembrie 2007 -

28 noiembrie 2007.

În

baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 82,5

gr cannabis ridicată de la inculpatul G.D. cu dovada din 20 august 2007 și dovada

din 23 octombrie 2007.

Inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și

Terorism - Biroul Teritorial Iași cu nr. 69D/P/2007 s-a dispus la data de 02

octombrie 2007 punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată

în stare de arest preventiv a inculpatului G.D. pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004 și introducerea

în țară a drogurilor de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, fiecare cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că

în cursul anului 2007, în 2 rânduri, a introdus în România, fără drept, o

cantitate totală de 97,2 grame canabis, pe care a deținut-o și/ sau comercializat-o.

Pe

baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și a cercetării

judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul

are dublă cetățenie, română și moldovenească,iar în perioada de referință

acesta era student la Facultatea Tehnică a Universității Gheorghe Asachi din

Iași.

În

cursul anului 2007 s-a deplasat în mai multe rânduri la domiciliul său din

Republica Moldova procurând de două ori și introducând în România droguri de risc,

respectiv cannabis, pe care ulterior l-a comercializat sau l-a remis unor

persoane diferite de pe raza municipiului Iași, după cum urmează:

Din

procesul - verbal întocmit la 17 august 2007 de către inspectorii din cadrul

Poliției de Frontieră Iași rezultă că într-una din zilele lunii august 2007,

inculpatul G.D. a intrat din Republica Moldova în România, prin P.T.F. Sculeni,

îmbarcat în autoturismul tip bus marca M. de culoare albastră cu numărul de

înmatriculare x care efectua o cursă regulată pe traseul Bălți (Republica

Moldova) - București.

Ajuns

în Municipiul Iași, inculpatul s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit B. - nume

de cod, căruia i-a înmânat un pachet de dimensiuni reduse conținând cantitatea

de 20,5 grame de cannabis (masă brută) care a fost ridicat ulterior de către

ofițerul acoperit cu numele de cod O. - (proces-verbal file - 6, 7) ambii

autorizați în cauză de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Iași (autorizația

din 5 august 2007).

Din

raportul de constatare tehnico-științifică din 16 august 2007, întocmit de

specialiștii chimiști, rezultă că în pachetul respectiv, proba constituită din

fragmente vegetale mărunțite, de culoare verde oliv, este cannabis, substanță

care face parte din Tabelul - anexă nr. III, din Legea nr. 143/2000, modificată

și completată prin Legea nr. 522/2004, având masa netă de 15,3 grame (fila

11-13).

Ulterior,

la începutul lunii septembrie 2007, inculpatul G.D. a hotărât să se deplaseze

în Republica Moldova pentru procurarea altei cantități de droguri de risc, pe

care, de asemenea, urma să le introducă ilegal în România.

Astfel,

în ziua de 05 septembrie 2007, inculpatul a plecat din Municipiul Iași cu cursa

regulată Iași - Bălți spre Republica Moldova, de unde intenționa să revină în

România a doua zi, respectiv pe data de 06 septembrie 2007.

În

dimineața zilei de 06 septembrie 2007, în jurul orelor 09

:

30,

inculpatul a intrat în România prin P.T.F. Sculeni cu autocarul cu numărul de

înmatriculare x în care se aflau alți 17 călători.

Cu

ocazia efectuării controlului vamal de către lucrătorii Biroului Vamal Sculeni,

în bagajele de mână aparținând inculpatului G.D., constând dintr-un rucsac și

două sacoșe din plastic, în una din sacoșe în care se aflau mai multe produse

alimentare a fost descoperită o pungă de snacks-uri care era desfăcută, iar în

interiorul acesteia a fost găsită o altă pungă din material plastic

transparent, care conținea fragmente vegetale mărunțite - frunze, tulpinițe și

semințe - de culoare verde-oliv, cu miros înțepător.

Fiind

întrebat despre proveniența acestui produs, inculpatul G.D. a declarat că a primit

parchetul respectiv de la o persoană din mun. Bălți din Republica Moldova și că

urma să-l predea unei alte persoane necunoscute din mun. Iași.

întrucât

produsul vegetal în greutate de circa 100 grame (masa brută), era susceptibil a

fi drog de risc, lucrătorii vamali au anunțat organele de cercetare ale

poliției judiciare din cadrul B.C.C.O. Iași și Direcția Poliției de Frontieră

Iași care s-ai| prezentat în P.T.F. Sculeni unde au procedat la sigilarea

pungii în care se afla produsul vegetal în discuție cu sigiliul x care, în baza

rezoluției motivate a procurorului din data de 06 septembrie 2007, a fost

trimisă la I.G.P.R. - B.C.C.O. Iași - Laboratorul de Analize și Profil al

Drogurilor, Precursori Iași, pentru a se stabili dacă aceasta conține substanțe

stupefiante sau psihotrope din categoria celor prevăzute de Legea nr. 143/2000,

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, precum și masa probelor.

Raportul

de constatare tehnico-științifică din 07 septembrie 2007, întocmit de

specialiștii chimiști, a concluzionat că proba constituită din fragmente

vegetale mărunțite-frunze, tulpinițe și semințe - de culoare verde-oliv, având

masa netă de 81,9 grame (filele 42-44) este cannabis.

Situația

de fapt anterior prezentată a fost reținută de prima instanță în urma

interpretării coroborate a mijloacelor de probă administrate în cauză,

respectiv: procesul-verbal de sesizare din oficiu (fila 1 - dosar urmărire

penală); proces-verbal de cumpărare droguri de risc întocmit de investigatorul

sub acoperire la data de 17 august 2007 (filele 5-7 dosar urmărire penală); raportul

de constatare tehnico-științifică din 16 august 2007 (filele 10-14 dosar

urmărire penală); procesul-verbal de redare rezumativă a interceptărilor

convorbirilor purtate de la postul telefonic x, având cod IMEI X, folosit de către

inculpatul G.D., dispuse de către D.I.I.C.O.T. prin Ordonanța nr. 68D/P/2007

din 03 septembrie 2007 (filele 17, 18, 23-25 dosar urmărire penală); încheierea

din 07 septembrie 2007 dispusă de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 6894/99/2007

de confirmare a ordonanței din data de 03 septembrie 2007 (filele 67, 68 -

dosar urmărire penală); procese verbale de depistare din 06 septembrie 2007

(filele 26, 29, 30 - dosar urmărire penală); raport de constatare

tehnico-științifică din 07 iulie 2007 (filele - 41-45 - dosar urmărire

penală);declarațiile martorilor V.V., P.I. și G.V. (filele 47, 53) audiați în

faza urmăririi penale, asistenți la controlul efectuat de lucrătorii vamali

asupra inculpatului la data de 6 septembrie 2007, ocazie cu care a fost

identificată în bagajele acestuia, o cantitate de produs vegetal ce a fost

sigilată cu sigiliul x.

Cu

privire la cei trei martori asistenți susmenționați, s-a reținut că în faza

cercetării judecătorești a fost posibilă audierea martorului P.I. care și-a

menținut declarația dată în faza urmăririi penale.

Având

în vedere poziția inculpatului din faza cercetării judecătorești apreciind

asupra lipsei de utilitate a administrării probei cu martorul G.V., având în

vedere că acesta a fost de față la depistarea drogurilor asupra inculpatului.

La

data de 06 septembrie 2007, împrejurare pe care inculpatul nu a negat-o, date

fiind și numeroasele demersuri, rămase fără rezultat, făcute de instanță în

vederea audierii acestui martor, fața de împrejurarea că martorul este din

Republica Moldova, prima instanță a dispus ca această probă să nu mai fie

administrată, în condițiile art. 329 alin. (3) C. proc. pen.

Deopotrivă,

la reținerea situație de fapt susmenționată au fost avute în vedere și

declarațiile inculpatului G.D. date pe parcursul ambelor faze procesuale,

reținându-se că în primă fază a urmăririi penale acesta a adoptat o atitudine

oscilantă, susținând că nu cunoaște modul în care a fost procurată cantitatea

de drog găsită asupra sa, el fiind doar un intermediar care a acceptat să facă

un comision unui fost coleg de școală (cu prenumele Iurie) care l-a rugat să

transporte în bagajele personale un pachet, oferindu-i pentru acest serviciu

suma de 200 RON,; totodată, inculpatul nu a recunoscut să mai fi introdus în

țară, în perioada aprilie - august 2007, droguri de risc și nici să fi

comercializat astfel de substanțe.

Declarațiile

inculpatului anterior menționate au fost apreciate ca fiind în contradicție cu

poziția psihică 10 a unei persoane cu gradul de instrucție al inculpatului

întrucât, conform susținerilor sale, inculpatul a perceput un comision de 200

lei la rugămintea unui fost coleg de școală de a transporta un pachet în care

se găsea un pachet cu chipsuri, o pungă de covrigei și o sticlă de votcă, cu

toate că era lesne de înțeles că, atâta timp cât suma de bani primită de

inculpat pentru comisionul făcut, era, după toate probabilitățile, mai mare

decât valoarea produselor aflate în pachet, în acesta era disimulat un produs a

cărui introducere în țară era interzisă.

S-a

mai reținut că în faza cercetării judecătorești inculpatul și-a modificat

atitudinea procesuală, recunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa,

însă nu în modalitatea în care acestea au fost descrise în actul de sesizare al

instanței. Astfel, inculpatul a nuanțat săvârșirea faptelor arătând că

hotărârea de a aduce droguri în România din Republica Moldova a fost luată la

insistențele unei persoane care l-a contactat prin luna aprilie a anului 2007

și care i-a solicitat inițial să aducă diverse bunuri în scop comercial

(țigări, băuturi spirtoase), iar ulterior droguri, în schimbul sumei de 200 de

euro pe lună. Inițial, inculpatul l-a refuzat pe solicitant pentru că nu știa

de unde ar putea procura droguri, dar ulterior, în perioada vacanței de vară, l-a

pus în legătură cu un alt student, consumator de droguri. Ca urmare, o

perioadă,inculpatul nu a mai fost deranjat, dar în timp ce se afla la mare cu

părinții săi a fost din nou contactat de „numitul R.

”

care i-a comunicat că nu mai are contacte în străinătate, insistând ca

inculpatul să-i aducă o cantitate de drog din Republica Moldova. Inculpatul a

acceptat, astfel ca la data de 15 august, când s-a întors din Moldova, i-a adus

acestuia o cantitate de 10 - 15 grame de drog-canabis, pe care o procurase de

la niște prieteni și pe care i-a remis-o în aceeași zi, tară a primi nicio sumă

de bani în schimb. Ulterior, pentru că numitul R. insista să-l mai aducă

droguri, inculpatul l-a pus în legătură cu un prieten de-al său - M.N., din

Republica Moldova. Astfel, cantitatea de 80 - 90 grame canabis găsită în

bagajele sale la data de 6 septembrie 2007, la controlul vamal de la vama

Sculeni, provenea de la numitul M.N. care cunoștea intenția sa de a veni în

România, droguri pe care, în urma înțelegerii pe care acesta o avusese cu

numitul R., urma să le predea acestuia din urmă.

În

aceiași declarație din faza cercetării judecătorești, inculpatul a încercat să

justifice și atitudinea de nerecunoaștere a faptelor în faza urmăririi penale,

susținând că poziția sa procesuală s-ar fi datorat strategiei pe care i-a

sugerat-o apărătorul său ales de la acel moment.

În

același sens s-a reținut că apărarea inculpatului în faza cercetării

judecătorești s-a structurat, în principal, pe acreditarea ideii că activitatea

sa infracțională s-a datorat și a avut la bază în permanență sugestia și

insistențele altei persoane de a introduce în țară droguri de risc, persoană

care ar avea calitatea de colaborator ai agenților sub acoperire și care, în

condițiile în care intervenția acestei persoane ar fi dovedită, l-ar exonera de

răspundere penală, nefiind permisă instigarea unei persoane de către un agent

sub acoperire să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.

În

acest sens, în apărare, inculpatul a solicitat administrarea probei cu martori,

colegi și prieteni de-ai săi care ar fi cunoscut împrejurarea că numitul R., pe

care inculpatul îl identifică ca fiind colaboratorul agenților sub acoperire, a

insistat în mai multe rânduri ca inculpatul să-i procure diverse cantități de

substanțe stupefiante, precum și audierea colaboratorului cu nume de cod B.

În

același sens a solicitat și administrarea probei cu înscrisuri, constând în

listarea convorbirilor pe messenger cu numitul R.

Instanța

a admis administrarea probei cu martorul C.V. și T.L., apreciind și asupra

utilității audierii colaboratorului acoperit B.

Din

declarația martorului C.V. a rezultat că acesta l-a cunoscut pe inculpat la

jumătatea lunii mai 2007, prin intermediul numitei D.D. care l-a prezentat ca

fiind consumator de droguri. Inculpatul i-a comunicat ID-ul unei persoane pe

nume R., care era de asemenea consumator de droguri și cu care ulterior s-a

întâlnit în câteva rânduri și de la care a cumpărat o dată 3 țigări. Martorul a

plecat în Republica Moldova pe 20 iulie 2007 de unde a revenit în septembrie

2007, când a aflat că inculpatul a fost arestat.

Martora

T.L., prietena inculpatului la momentul săvârșirii faptelor, a declarat că l-a

însoțit pe inculpat pe data de 14 august 2007, în Republica Moldova la părinții

acestuia, de unde s-a întors pe data de 15 august 2007, împreună cu inculpatul,

în jurul orelor 23

:

00 ajungând la locuința sa. La scurt

timp de la momentul când au intrat în locuință, inculpatul a plecat, spunându-i

că are puțin de lucru, întorcându-se după aproximativ 15 minute, fără ca ea

să-l întrebe ori inculpatul să-i comunice ce a făcut în acest timp.

Martora

a mai declarat că, în timp ce vizita orașul Bălți, inculpatul i-a spus că o

anumită persoană insistă să-i procure droguri, însă ulterior nu a mai aflat

nimic legat de acest aspect. In acea ocazie, inculpatul s-a întâlnit cu numitul

M.N.

Martora

a mai precizat că a sesizat uneori că inculpatul primea apeluri sau mesaje pe

telefonul mobil, la vederea cărora devenea nervos. Ulterior arestării

inculpatului, a verificat mesageria telefonului mobil și a computerului

inculpatului, găsind mesaje de Ia o persoană cu numele R., în al căror conținut

nu se făcea însă vorbire de droguri.

Martora

a depus la dosar copia pașaportului din care rezultă că la data de 14 august

2007 a intrat în Republica Moldova de unde s-a întors la data de 15 august

2007, pe la vama Sculeni, așa cum rezultă din vizele aplicate.

Față

de declarațiile martorilor audiați, inculpatul prin apărătorii săi aleși, a

solicitat prelungirea probatorului cu martorul M.N., persoană din Republica

Moldova de la care a procurat drogurile introduse în țară și pe care ulterior a

susținut că l-a pus în legătură cu cel căruia îi remitea drogurile respective,

numitul R., precum și cu martorul D.N., un prieten de-al inculpatului care

cunoaște aspecte legate de insistențele la care a fost supus inculpatul din

partea numitului R.

Audierea

martorului M.N. a fost respinsă de instanță, apreciindu-se că aceasta nu are

relevanță pentru stabilirea existenței faptelor deduse judecății, a

caracterului penal al acestora, a autorului acestora și a vinovăției sale.

Instanța

a încuviințat însă audierea martorului D.N.

Din

declarația acestui martor a rezultat că îl cunoaște pe inculpat din anul 2006

și că ar fi aflat de la acesta că prin luna aprilie sau mai a fost contactat de

o persoană pe nume R. care i-a cerut să aducă diverse bunuri din Republica

Moldova, inclusiv droguri. A mai arătat că nu a avut cunoștință despre

activitatea inculpatului din perioada următoare, aflând în luna octombrie a

anului 2007 că acesta fusese arestat, motiv pentru care a început o activitate

de contactare și identificare a persoanei (pe baza unor informații obținute ;de

la inculpat din penitenciar) despre care se pretinde că i-ar fi solicitat

inculpatului să introducă droguri în țară, persoană pe care a indicat-o ca

fiind un anume A.R.

Urmare

declarației acestui martor, inculpatul, prin apărător a solicitat administrarea

probei cu martorul A.R., probă ce a fost respinsă de instanță ca nefiind utilă,

având în vedere încadrarea juridică a faptelor deduse judecății, precum și

cadrul procesual stabilit prin actul de sesizare al instanței.

Ca

urmare, inculpatul a pus la dispoziția instanței listarea (neautentificată) a

unor convorbiri înregistrate prin serviciul mesageriei instant purtate de o

persoană cu id-ul D.G. cu o anumită persoană având Id-ul pkk pkk , menită să

dovedească provocarea exercitată de această persoană, presupusă a fi chiar

colaboratorul investigatorilor sub acoperire, asupra inculpatului în privința

activității infracționale desfășurate de acesta.

Din

examinarea acestora instanța a constatat că nu conțin date care conducă însă la

ideea unei acțiuni de determinare, de provocare a inculpatului în sensul de a

aduce substanțe stupefiante din Republica Moldova, ori de a deține sau

comercializa astfel de substanțe, motiv pentru care nu a dispus măsuri de

verificare a autenticității acestora, neacordându-le valoare probatorie în

cauză.

În

ceea ce privește audierea colaboratorului cu nume de cod B., instanța a acordat

mai multe termene în acest sens, însă, așa cum a rezultat din procesele verbale

încheiate de organele judiciare, prezența martorului în fața instanței nu a

putut fi asigurată, motiv pentru care s-a constatat imposibilitatea

administrării probei, potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul

a solicitat și audierea instigatorului sub acoperire cu nume de cod O., teza

probatorie invocată fiind stabilirea împrejurărilor concrete în care s-a

săvârșit fapta din luna august 2007, respectiv data, locul și persoanele între

care s-a realizat tranzacția.

Față

de teza probatorie invocată, instanța a respins solicitarea inculpatului de

audiere a instigatorului sub acoperire, având în vedere, pe de o parte, că

pentru stabilirea existenței faptei și a autorului acesteia nu prezintă

relevanță determinarea datei exacte a săvârșirii faptei, locul precis

determinat al săvârșirii faptei, (fiind suficientă circumstanțierea în timp și

spațiu a faptei) ori persoana căreia i-au fost remise drogurile, iar pe de altă

parte, că inculpatul a recunoscut că, în două rânduri, respectiv la 15 august

2007 și 06 septembrie 2007, a adus din Republica Moldova o anumită cantitate de

canabis pe care a remis-o apoi unei persoane, de la care a pretins însă că nu a

primit nicio sumă de bani.

În

același sens, instanța a reținut că actele dosarului conțin suficiente elemente

pentru circumstanțierea în timp și spațiu a faptei, ținând seama și de

specificul mijloacelor folosite de organele care investighează săvârșirea

faptelor de natura celor deduse judecății.

Totodată,

invocând cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, inculpatul a susținut că

a săvârșit faptele determinat sau provocat fiind de o a numită persoană despre

care a pretins că este colaborator al investigatorului sub acoperire.

Apărarea

inculpatului a fost înlăturată, instanța reținând în acest sens că din probele

administrate în cauză nu rezultă această împrejurare. Astfel, martorii audiați

în cauză nu au perceput în mod direct existența unei astfel de provocări, din

declarațiile acestora rezultând că au aflat ulterior arestării, de la inculpat,

că ar fi adus drogurile în țară la insistențele acestei persoane.

În

plus, s-a reținut că pretinsul caracter de provocare sau determinare a

acțiunilor acestei pretinse persoane nu a fost dovedit în cauză, nefiind probat

în speță că inculpatul ar fi luat hotărârea infracțională la solicitarea

exclusivă și ca urmare a demersurilor făcute de această persoană, activitatea

de provocare a unei infracțiuni trebuind să îmbrace forme concrete de instigare

care să inițieze în mintea unei persoane ideea de a săvârși o infracțiune. Or,

în speță nu s-a probat provocarea sau determinarea inculpatului la săvârșirea

faptelor pentru care este cercetat, de către investigatorii sub acoperire sau

de către colaboratori sau informatori ai acestora, în vederea obținerii de

probe împotriva sa.

Față

de argumentele anterior expuse, în urma analizei coroborate a întregului

material probator administrat în cauză, prima instanță a apreciat că vinovăția

inculpatului G.D. este pe deplin dovedită, reținând că fapta acestuia constând

în aceia că, în două rânduri, în baza unei rezoluții infracționale unice

(respectiv obținerea facilă a unor sume de bani), la jumătatea lunii august

2007 și respectiv la data de 06 septembrie 2007 a introdus, fără drept, în

România, prin punctul de trecere a frontierei Sculeni, cantitatea totală de

97,2 grame de cannabis, (drog de risc care face parte din Tabelul - anexă nr.

III, din Legea nr. 143/2000) întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. și ped. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Deopotrivă,

prima instanță a apreciat că fapta aceluiași inculpat care, în același interval

de timp a procurat și a deținut în vederea remiterii sau comercializării către

alte persoane cantitatea de drog introdusă, fără drept, în România , întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea nr. 522/2004, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând;

prin urmare, că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două

infracțiuni, prima instanță a dispus condamnarea acestuia, la individualizarea judiciară

a pedepselor și a modalității de executare a acestora, în lumina criteriilor

generale de individualizare a pedepselor prescrise de art. 72 din C. pen.,

având în vedere - pe de o parte, gradul de pericol social concret al

infracțiunilor săvârșite. modul și împrejurările concrete ale comiterii

acesteia (respectiv cantitățile relativ reduse de substanțe stupefiante

introduse în țară, frecvența redusă a actelor de executare), iar - pe de altă

parte, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și

deși a avut opoziție procesuală oscilantă în fața organelor judiciare - în faza

urmăririi penale, a conștientizat relevanța unei poziții procesuale corecte în

faza cercetării judecătorești și care a avut un comportament bun în societate

anterior săvârșirii faptei, dar și ulterior liberării sale din arestul

preventiv (așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din actele de

circumstanțiere depuse la dosarul cauzei), elemente circumstanțiale cărora le-a

fost recunoscută valența de circumstanțe atenuante judiciare în încadrarea

prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și care au avut drept efect

coborârea cuantumurilor pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de

legea penală pentru infracțiunile săvârșite.

În

același proces de individualizare, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute

de legea specială pentru infracțiunile prevăzute de art. 2 și art. 3 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, de cuantumul

pedepselor principale stabilite inculpatului, de natura și gravitatea faptelor,

precum și de caracterul obligatoriu prevăzut de lege, prima instanță a aplicat

inculpatului câte c| pedeapsă complementară în limitele prevăzute de art. 53 alin.

(2) lit. a) C. pen.

Deopotrivă,

apreciind că scopul și funcțiile pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

(prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) pot fi atinse, și fără executarea

efectivă a acesteia (având în vedere și împrejurarea că inculpatul a fost

arestat preventiv pe parcursul unei perioade a procesului penal, care din punct

de vedere al instanței a avut și un rol represiv suficient pentru ca inculpatul

să conștientizez gravitatea faptei săvârșite), ținând seama și de împrejurarea

că inculpatul își continuă în prezent studiile universitare, dând dovadă de la

liberarea sa din arestul preventiv de un comportament activ prosocial, prima

instanță a constatat îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 86

1

C. pen. dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante

cu obligarea inculpatului ca în cadrul termenului de încercare de 5 ani să

respecte măsurile de supraveghere prev. de alin. (3) al art.86

3

C.

pen.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și

inculpatul G.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

apelul procurorului a fost criticată greșita individualizare judiciară a

pedepselor aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea acestora ca urmare a

înlăturării circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și

dispunerea executării lor în regim penitenciar, precum și greșita aplicare a

art. 88 C. pen.

În

apelul său, făcând trimitere la cauza „Constantin și Stoian împotriva României

”

, inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., ca efect al aplicării dispozițiilor

art. 64 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 68 alin. (1), (2) C. proc.

pen., învederând că la săvârșirea faptelor ce au fost reținute în sarcina sa a

fost provocat  de un anume „R.” - una și aceeași persoană cu colaboratorul sub

acoperire „B.” - și că în lipsa intervenției acestuia nu ar fi săvârșit faptele

deduse judecății.

Prin

decizia penală nr. 178 din 28 decembrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

penală, apelurile au fost respinse, ca nefondate, instanța de prim control

judiciar reținând că faptele există și că pedepsele aplicate inculpatului au

fost corect individualizate.

Împotriva

acestei ultime decizii a formulat recurs inculpatul G.D., reiterând apărările

formulate în apel.

Prin

decizia penală nr. 1900 din 13 mai 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a admis recursul inculpatului, a desființat decizia instanței de

apel și a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Iași, în vederea

rejudecării apelurilor, reținând că pentru corecta stabilire a situației de

fapt se impune audierea investigatorului sub acoperire și a colaboratorului

acestuia.

Fiind

reinvestită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și de inculpatul G.D. împotriva sentinței penale nr. 693 din 18

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, a dat curs îndrumărilor instanței de casație,

procedând la reaudierea inculpatului care a făcut referire la împrejurările în

care a introdus drogurile în țară și le-a comercializat, precum și la audierea

investigatorului sub acoperire cu indicativul O., în condițiile prevăzute de

art. 86 alin. (6) C. proc. pen., care a confirmat existența situației de fapt

reținută de prima instanță.

Totodată,

instanța de apel a admis și proba cu audierea martorului A.R., probă la

administrarea căreia ulterior inculpatul a renunțat.

În

ceea ce privește audierea colaboratorului sub acoperire cu numele „B.” s-a

constatat că demersurile făcute nu au putut asigura audierea acestuia în

condițiile prevăzute de art. 86 alin. (6) C. proc. pen.

În

urma administrării probelor anterior menționate și a analizei coroborate a

tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 124/2011 din 30 iunie

2011 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași și de inculpatul G.D. împotriva sentinței penale nr. 693 din 18

noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că, în baza probelor administrate

în cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare

probelor care au fost complet și just apreciate. Astfel, pornind de la faptele

comise de inculpat și vinovăția acestuia, împrejurările concrete de comitere,

modalități de săvârșire, frecvența redusă a actelor de executare și care

constituie conținutul concret al infracțiunilor comise, instanța a evaluat

gradul de pericol social concret mediu al infracțiunilor comise de inculpat,

coroborând aceste elemente și cu datele ce țin de persoana inculpatului

reținute ca circumstanțe atenuante, realizând astfel a individualizare justă a

pedepselor aplicate inculpatului.

În

același sens s-a mai reținut că instanța de fond a individualizat just

pedepsele aplicate inculpatului, în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen. care prevăd

criteriile generale de individualizare aplicate în concret cauzei de față

precum și în acord cu scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Astfel,

pentru reținerea circumstanței prev. de art. 74 lit. a) C. pen. instanța a avut

în vedere nu numai lipsa de antecedente penale a inculpatului, dar și date ce

țin de persoana inculpatului privind integrarea sa socială, respectiv faptul că

este un tânăr care urmează cursurile unei instituții de învățământ superior,

fiind implicat în activități productive și creative ce rezultă din

caracterizările depuse la dosar și care conturează profilul inculpatului și

conduita sa bună înaintea săvârșirii infracțiunii.

Deopotrivă,

s-a reținut că reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C.

pen. este justificată în raport de poziția procesuală de recunoaștere a

faptelor adoptată de inculpat în faza cercetării judecătorești, precum și de

faptul prezentării lui la toate chemările instanței.

Ca

urmare, în raport de aspectele prezentate, s-a apreciat că reținerea

circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului este în acord cu legea și cu

împrejurările ce țin de persoana inculpatului privind conduita acestuia înainte

de săvârșirea faptelor și după comiterea lor fiind, în consecință, și

temeinică.

Totodată,

s-a reținut că, raportat la scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C.

pen., condițiile legale pentru aplicarea suspendării executării pedepsei sub

supraveghere prev. de art. 86

1

C. pen. sunt realizate în

cauză,astfel încât s-a apreciat că și individualizarea judiciară a modalității

de executare a pedepsei rezultante este legală și temeinică, criticile

parchetului în acest sens fiind găsite ca neîntemeiate.

Neîntemeiate

au fost apreciate ca fiind și susținerile inculpatului referitoare la

provocarea exercitată asupra sa de organele de anchetă, reținându-se în acest

sens că din probele cauzei nu rezultă faptul că inculpatul a comis

infracțiunile în urma activității de provocare exercitate de colaboratorul sub

acoperire „B.”.

În

acest sens s-a reținut că, în cuprinsul procesului-verbal de sesizare din

oficiu din 15 august 2007 se consemnează că inculpatul G.D. se ocupa cu

introducerea în țară de droguri și distribuirea acestora mai multor persoane,

studenți din Complexul Studențesc Tudor Vladimirescu, în cantități de câte 20

grame la prețul de 150 RON.

S-a

mai reținut că în dosarul de urmărire penală există indicii care să fundamenteze

constatările organului de cercetare penală din procesul-verbal de sesizare din

oficiu care a declanșat începerea urmăririi penale de către procuror,

autorizarea și folosirea investigatorului acoperit O., ofițer de poliție

judiciară care a supravegheat vânzarea-cumpărarea de droguri prin intermediul

colaboratorului acoperit B. (proces-verbal încheiat). Astfel, din declarația

martorului C.V. rezultă că, la începutul anului 2007, anterior începerii

urmăririi penale împotriva inculpatului în cauza de față, l-a cunoscut pe

acesta prin intermediul unui coleg de grupă și pe care l-a întâlnit la șefa lui

de grupă. Inculpatul aflase că martorul este consumator de droguri, motiv

pentru care la jumătatea lunii mai 2007 l-a pus în legătură cu un anume R.

căruia i-a dat ID și cu care martorul s-a întâlnit, cumpărând droguri de la

acesta.

În

același sens, s-a reținut că inculpatul a recunoscut parțial faptele, respectiv

introducerea în țară fără drept de droguri, la data de 06 septembrie 2007, prin

punctul de trecere a frontierei Sculeni, a unei cantități de droguri deținute

în vederea comercializării, nerecunoscând însă și faptele din august 2007.

S-a

mai reținut că aceste declarații se coroborează cu declarația dată în cursul

judecării apelurilor de către investigatorul sub acoperire, în cuprinsul căreia

persoana audiată a făcut precizări cu privire la modalitatea în care inculpatul

a săvârșit faptele, declarația lui coroborându-se cu celelalte probe

administrate în cauză.

În

consecință, în raport de argumentele anterior expuse s-a apreciat că faptele

inculpatului sunt dovedite prin probatoriul administrat în cauză, respectiv:

proces-verbal de cumpărare de droguri de risc, raport constatare

tehnico-științifică, proces-verbal de redare rezumativă a interceptărilor convorbirilor

telefonice, procese-verbale de depistare din 06 septembrie 2007, raport de

constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor V.V., P.I., G.V., C.V.,

T.L. și declarațiile inculpatului.

În

același sens s-a arătat că soluția de condamnare a inculpatului nu se

întemeiază doar pe procesul-verbal de cumpărare de droguri de risc întocmit de investigatorul

sub acoperire la data de 17 august 2007, ci pe toate probele cauzei anterior

enumerate, reținându-se că folosirea autorizată a investigatorului sub acoperire

și colaboratorului sub acoperire a fost reclamată de faptul că inculpatul făcea

obiectul unor bănuieli plauzibile în sensul implicării sale într-o rețea de

trafic de droguri, având în vedere faptul că era în relații cu furnizori din

Republica Moldova și că își pusese colegii în legătură cu vânzători sau

consumatori de droguri, fapt dovedit ulterior în cursul judecății prin

declarația martorului C.V. și, parțial, și de martorul P.I.

Ca

urmare, s-a apreciat ca nedovedită susținerea inculpatului în sensul că a

săvârșit faptele fiind determinat în acest sens de colaboratorul

investigatorului sub acoperire, reținându-se în argumentare că activitatea de

provocare invocată ca temei pentru înlăturarea răspunderii sale penale trebuie

să îmbrace forme concrete de instigare care să nască în mintea inculpatului

rezoluția infracțională și anume voința și punerea în aplicare a rezoluției de

a comite infracțiunea de trafic de droguri, infracțiune gravă prin natura

relațiilor sociale ocrotite prin incriminare și pedepsele mari prevăzute de

lege, raportat și la gradul de pregătire intelectuală a inculpatului care

implică reprezentarea exactă a activității infracționale în sine, a riscurilor

pe care le implică și a consecințelor unor astfel de fapte. Or, propunerea colaboratorului

sub acoperire nu îndeplinește condițiile prev. de art. 68 C. pen. întrucât a

fost făcută în condițiile existenței unor suspiciuni cu privire la activitatea

infracțională a inculpatului.

În

același sens s-a reținut că există provocare, în sensul de promisiune sau

îndemn în obținerea de probe atunci când fapta se consumă imediat, fără ca

inculpatul să conștientizeze acțiunea lui ilicită. Or, după trecerea unei

perioade de timp, așa cum s-a întâmplat și în speța de față: în urma propunerii

colaboratorului inculpatul s-a  deplasat în Republica Moldova , a procurat

droguri și le-a introdus în țară, acțiune care s-a desfășurat repetat și la

intervale relativ mari de timp, acțiunea colaboratorului nu mai poate constitui

un îndemn în sensul art. 68 C. proc. pen., întrucât în perioada de referință

inculpatul ar fi putut să conștientizeze, fără echivoc, că săvârșește o faptă

penală.

În

concluzie, pentru argumentele expuse, s-a constatat că solicitarea inculpatului

de achitare pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. , cu trimitere

la art. 64 alin. (2) și art. 68 alin. (1) și (2) C. proc. pen. este

neîntemeiată.

Deopotrivă

neîntemeiată a fost apreciată și critica parchetului cu privire la omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 88 C. pen., reținându-se în acest sens că textul

de lege invocat este incident numai atunci când hotărârea de condamnare

privește o pedeapsă cu executare în regim de detenție, în cazul în care s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei ori suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere constatându-se numai existența unei perioade a

reținerii și arestării preventive, perioadă ce urmează a fi avută în vedere la

eventuala revocare a modalității de executare.

În

consecință, s-a apreciat că o altă interpretare a art. 88 C. pen. ar putea

aduce atingere noțiunii de termen de încercare, așa cum este stabilit de art.

82 alin. (1) ori art. 86 C. pen.

Pentru

considerentele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

apelurile declarate în cauză au fost respinse ca nefondate.

Împotriva

acestei ultime decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.D.

În

cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse la dosarul cauzei, formulate de

doamna avocat G.G. și detaliate la filele 15-30 din dosarul de recurs, avocatul

susmenționat a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate,

iar în rejudecare, achitarea inculpatului pe temeiul prevăzut de art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina clientului său,

în argumentare reiterând extrem de detaliat apărările expuse în motivarea

solicitării similare formulate în fața instanței de apel, atât în primul ciclu

procesul, cât și după casare cu trimitere spre rejudecare în apel, argumente

vizând săvârșirea faptelor de către inculpat doar ca efect al determinării

exercitate asupra acestuia de colaboratorul sub acoperire „B.”, detaliat

prezentate în considerentele anterioare.

În

cadrul concluziilor orale formulate la termenul de dezbateri din 16 ianuarie

2012, apărătorul desemnat din oficiu pentru apărarea recurentului inculpat, cu

a cărei asistență juridică inculpatul s-a arătat de acord, a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare,

reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului în sensul

reducerii cuantumului pedepsei și dispunerii suspendării condiționate a

executării pedepsei, în condițiile art. 81 C. pen., ca efect al acordării unor

efecte mai largi circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului.

Aceleași

apărări a formulat și recurentul inculpat în ultimul cuvânt.

În

contextul criticilor formulate în recurs, constatând că la termenul de

dezbateri recurentul inculpat a făcut trimiteri numai la cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., tară a preciza însă în

fața instanței că renunță la motivul de recurs dezvoltat în memoriul depus la

dosarul cauzei, înalta Curte, examinând ambele critici formulate în recurs, pe

baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că recursul este nefondat pentru

următoarele considerentele:

Instanțele,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat în cursul

procesului penal și argumente juridice pertinente, au procedat la o corectă

soluționare a cauzei în planul acțiunii penale, stabilind o încadrare juridică

adecvată stării de fapt reținute în actul de inculpare și dispozițiilor legale

care reglementează faptele deduse judecății și pedepse just individualizate în

raport cu dispozițiile art.72 și 52 C. pen.

În

acest sens, confirmând justețea reținerilor factuale detaliat prezentate în

considerentele prezentei hotărâri, rețineri care-și găsesc fundamentarea în

interpretarea coroborată a probatoriul administrat în cursul urmăririi penale

și a cercetării judecătorești, Înalta Curte reține că fapta inculpatului G.D.

constând în aceia că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus în

țară prin punctul de trecere a frontierei Sculeni, fără drept, cantitățile de

15,3 gr cannabis în cursul lunii august 2007 și respectiv 81,9 gr cannabis în

ziua de 06 septembrie 2007, drog de risc, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată

și completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

în timp ce fapta aceluiași inculpat - constând în comercializarea cantității de

15,3 gr cannabis și deținerea în vederea comercializării a cantității de 81,9

gr cannabis în ziua de 06 septembrie 2007, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și

completată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele

nu au fost contestate de inculpat în cursul cercetării judecătorești, acesta

susținând însă în mod constant că le-a săvârșit întrucât a fost provocat de un

anume „R.” - respectiv una și aceeași persoană cu colaboratorul sub acoperire „B.”

- și că în lipsa intervenției acestuia nu le-ar fi comis, invocându-se în acest

sens nelegalitatea probelor administrate în cauză, conform dispozițiilor art.

64 alin. (2) C. proc. pen.

Susținerile

inculpatului cu privire la caracterul determinant al intervenției colaboratorul

sub acoperire „B.” în implicarea sa în activitatea infracțională dedusă

judecății, chiar și în lipsa audierii colaboratorului sub acoperire în raport

de care s-a constatat imposibilitatea obiectivă de administrare a probei, este

infirmată de probatoriul administrat în cauză, instanța de casație confirmând

în acest sens valabilitatea argumentelor factuale, doctrinare și

jurisprudențiale ale instanței de apel, detaliat prezentate anterior.

În

acest sens, reiterând considerentele instanței de apel anterior evocate, Înalta

Curte constată doar că în cauză nu se poate vorbi de o provocare exercitată

asupra inculpatului de către colaboratorul sub acoperire „B.

”

și care, în opinia apărării, ar fi avut caracter determinat în săvârșirea de

către recurent a faptelor deduse judecății întrucât, pe de o parte, provocarea,

în sensul conceptual invocat de apărare, presupune promisiunea sau îndemnul la

obținerea de probe atunci când fapta se consumă imediat, fără ca inculpatul să

conștientizeze acțiunea lui ilicită, condiție neîndeplinită însă în speță

întrucât acțiunile inculpatului s-au desfășurat repetat și la intervale relativ

mari de timp care au permis acestuia să conștientizeze, fără echivoc, că

săvârșește o faptă penală; iar, pe de altă parte, pentru că potrivit

jurisprudenței C.E.D.O. privitoare la aprecierea nelegalității probelor

obținute prin intervenția „agenților provocator se consideră că se poate vorbi

despre inechitatea procedurii în situația acelor persoane despre care nu s-a

dovedit în niciun fel că anterior intervenției agenților provocatori aveau

preocupări în domeniul vizat, precum și în ipoteza în care agenții provocatori

acționează în afara unui cadru legal, anterior demarării unor anchete penale și

anterior autorizării activității legate de strângerea probelor de către organul

judiciar competent.

Or,

în speță s-a făcut dovada faptului că inculpatul avea preocupări pe linia traficului

și a consumului de droguri încă dinainte de declanșarea procedurilor judiciare

în cauză, relevate fiind în acest sens declarația martorului C.V. și chiar

declarațiile recurentului inculpat date în cursul cercetării judecătorești.

Deopotrivă,

se constată că autorizarea și folosirea investigatorului acoperit O., ofițer de

poliție judiciară care a supravegheat vânzarea-cumpărarea de droguri prin

intermediul colaboratorului acoperit B. (proces-verbal încheiat) s-a făcut în

cadru legal, aspect necontrazis de inculpat.

Ca

atare, în raport de argumentele anterior prezentate se constată că în cauză

probele au fost administrate în condițiile legii, astfel încât nu se poate

vorbi despre provocarea inculpatului, criticile formulate de inculpat în acest

sens în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.18 C.

proc. pen. fiind neîntemeiate.

Neîntemeiate

sunt și criticile formulate de inculpat în sfera cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct.14 C. proc. pen., în raport de criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen. pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune în

parte și pedeapsa rezultantă, cât și modalitatea de executare stabilită

dovedindu-se a fi legale și proporționale în raport cu faptele săvârșite și

persoana inculpatului.

Deopotrivă,

raportat la scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen., în consens

cu instanțele anteriore, Înalta Curte constată că individualizarea executării

pedepsei rezultante în modalitatea suspendării executării sub supraveghere este

cea mai adecvată, având în vedere activitatea infracțională â inculpatului,

precum și profilul său moral.

În

aceste sens, reținând că deși profilul moral al inculpatului nu relevă neapărat

un potențial criminogen ridicat,cu toate acestea, atitudinea oscilantă adoptată

pe parcursul procesului penal (plecând de la nerecunoașterea faptelor în faza

urmăririi penale, pentru ca în cursul cercetării judecătorești să invoce faptul

determinant al provocării sale de către colaboratorul sub acoperire ) ridică

semne de întrebare cu privire la conștientizarea deplină de către recurent a

consecințelor faptelor sale în plan social și personal, Înalta Curte apreciază

că, fiind supus în perioada termenului de încercare măsurilor de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

alin. (1) C. pen., inculpatul va fi descurajat

să mai comită alte acte de natura celor săvârșite. Aceasta este și rațiunea

pentru care apreciază că această modalitate de individualizare a executării

pedepsei rezultante este mult mai oportună decât cea a suspendării

condiționate.

În

plus, înalta curte constată că măsura suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei rezultante nu este incompatibilă cu aspirațiile personale ale

inculpatului, de altfel neprobate, privind realizarea unui stagiu de practică

profesională în străinătate, subsecvent definitivării studiilor universitare.

Pentru

considerentele ce preced, reținându-se că motivele de recurs invocate de

inculpat sunt neîntemeiate și cum nu se constată existența altor cazuri de

casare care pot fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor art. 385 pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.D.

Pe

cale de consecință, în baza dispozițiilor art.192 alin. (2) C. proc. pen., va

dispune obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ea nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.

Împotriva

deciziei penale nr. 124/2011 din 30 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 16 ianuarie 2012.