ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 765/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 880 din 7 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul D.A., la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen. Același inculpat a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a computat detenția preventivă de la 3 decembrie 2002 la 7 octombrie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest. S-a dispus confiscarea specială a 32,49 gr. canabis, a cantității de 27,87 gr. semințe și fragmente vegetale care aparțin genului canabis, a cantității de 254,10 gr. ciuperci halucinogene din specia Psilacybe, a unei cutii din material plastic cu capac, găurită sub formă de sită, a unei mașini cu sistem de tocat, a unui cântar electronic și a sumei de 2.750.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în baza unei autorizații de percheziție domiciliară efectuată la locuința inculpatului, în ziua de 3 decembrie 2002, s-au găsit fragmente vegetale, semințe și inflorescențe de canabis în greutate de 60 de grame, cantitatea de 254 gr. de ciuperci halucinogene, precum și instrumente utilizate la cântărirea, cernerea și tocarea acestora, utilizate atât pentru vânzare cât și pentru consum propriu, fără drept. În baza rapoartelor de constatare tehnico-științifică, s-a evidențiat că probele ridicate de la domiciliul inculpatului, atât cele cuprinzând fragmente vegetale cât și ciupercile halocinogene, conțineau substanța Tetrahidrocannabinol și cea denumită Psilocine, ambele fiind incluse în tabelul – anexa I la Legea nr. 143/2000, privind droguri de mare risc.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în principal pe baza procesului verbal de percheziție domiciliară, potrivit căruia fragmentele vegetale de canabis au fost identificate în toate încăperile apartamentului inculpatului, împrăștiate în scrumiere, punguțe, cutii, atât pe masă cât și sub masă, în bibliotecă sau în frigider, iar ciupercile halocinogene se aflau în frigider și pe balcon într-un dulap. Această dispersie a locurilor de deținere, coroborată cu prezența și a instrumentelor de cântărire, cernere și măcinare a fost folosită de instanțe în motivarea existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 din Legea 143/2000.

S-a mai avut în vedere și raportul de constatare tehnico-științifică din 6 decembrie 2002, completat la 16 decembrie 2002, care a menționat prezența substanței active tetrahidrocannabinol (T.H.C.) biosintetizat de planta Canabis în conținutul resturilor vegetale, precum și a substanței Psilocină, aflată în conținutul ciupercilor halocinogene. Ambele substanțe sunt cuprinse în tabelul I anexă la Legea 143/2000, constituie droguri de mare risc.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost admis, prin decizia penală nr. 668 din 6 noiembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, care a desființat parțial sentința, a descontopit cele două pedepse, a redus pedeapsa de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b), aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., dispunând în conformitate cu art. 33 și art. 34 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de apel a considerat că este fondată critica privind greșita individualizare a pedepsei, în raport de situația personală a inculpatului, care nu are antecedente penale și a realizat venituri prin muncă. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, cerând achitarea sa pentru infracțiunea de trafic de stupefiante întrucât toate substanțele halucinogene găsite la domiciliul său erau destinate consumului propriu și că în plus, respectivele substanțe nu constituie droguri. Recursul inculpatului urmează a fi admis, dar pentru alte considerente. Calificarea resturilor vegetale de canabis ca drog de mare risc este nelegală, ca și a ciupercilor halocinogene.

Este adevărat că aceste plante conțin T.H.C. și respectiv psilocine sau psilocybine, care fac parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 și sunt denumite în art. 1 lit. a) a legii, drept droguri de mare risc, dar numai atunci când sunt găsite în stare pură, obținute prin sinteză ori alt mod de prelucrare. Plantele sau substanțele care conțin aceste droguri de mare risc fac parte din Tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000, constituind droguri de mare risc. Printre acestea apare și canabisul. În art. 1 pct. 7 al Regulamentului de aplicarea Legii nr. 143/2000, aprobat prin H.G. nr. 1359 din 20 decembrie 2000, se aduc precizări, în sensul că inflorescențele florale și fructifere ale canabisului, însoțite sau nu de frunze, constituie drog, conform art. 1 lit. b) din Legea 143/2000.

Așadar canabisul și ciupercile halucinogene găsite la locuința inculpatului constituie droguri de risc, nicidecum droguri de mare risc, astfel că fapta acestuia de a le procura și deține pentru vânzare și trimitere altor persoane constituie infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Apărarea invocată de inculpat în sensul că toate substanțele erau destinate consumului propriu și că deci fapta comisă de el se încadrează numai în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, este neîntemeiată. Existența plantelor, porționate, în multe locuri din incinta apartamentului, precum și a instrumentelor destinate porționării, cântăririi, separării și ambalării drogurilor, ca și contradicțiile dintre declarațiile inculpatului cu privire la proveniența acestor plante, dovedește că ele nu erau destinate numai consumului propriu, ci și comercializării.

În consecință Curtea urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursul inculpatului, să caseze ambele hotărâri numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii de trafic de droguri și la pedeapsa aplicată pentru această faptă. Rejudecând cauza, Curtea va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia îi va aplica inculpatului o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În conformitate cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va contopi această pedeapsă cu cea de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare. Pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi va fi înlăturată. Din durata pedepsei se va deduce detenția preventivă de la 3 decembrie 2002 la 10 februarie 2004. Celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul D.A., împotriva deciziei penale nr. 668 din 6 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea pronunțată, precum și sentința penală nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la pedepsele aplicate. Rejudecând, descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen.; - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Conform art. 33 și art. 34 C. pen., contopește această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare. Înlătură pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 3 decembrie 2002 la 10 februarie 2004. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 880 din 7 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2004.