ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1432/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 453 din 29 august 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul I.G. la 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a menținut starea de arest și s-a computat detenția preventivă la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au confiscat de la inculpat cantitățile de 0,080 kg și respectiv 4,155 kg canabis. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ziua de 12 septembrie 2002, inculpatul a fost surprins de organele poliției în centrul Municipiul Ploiești, având asupra sa cantitatea de 0,680 kg canabis, pe care intenționa să o comercializeze.

În urma cercetărilor și a percheziției domiciliare s-a descoperit că acesta deținea ilegal încă 4,155 kg canabis. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 561 din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat apelul prin care inculpatul solicita reducerea pedepsei. Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., considerând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, instanțele neținând seama că nu posedă antecedente penale și că este căsătorit, având în îngrijire un copil minor. Examinând hotărârile pronunțate, în raport de motivul de casare invocat, cât și din oficiu, se constat că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (procesele-verbale de constatare și planșele foto întocmite de organele poliției, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor M.M., R.A.P. și V.P., coroborate cu declarațiile inculpaților) rezultă, fără dubiu că la data de 12 septembrie 2002, inculpatul a fost surprins de organele poliției, în timp ce încerca să comercializeze cantitatea de 0,680 kg canabis, iar la percheziția domiciliată s-a descoperit că acesta mai deține ilegal încă 4,155 kg canabis. Pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză a fost just individualizată, cu respectarea dispozițiilor art. 72 și art. 52 C. pen., instanța de fond având în vedere, atât gradul de pericol social sporit al faptelor comise, constând în deținerea ilegală și comercializarea unor substanțe stupefiante, cât și circumstanțele personale ale inculpatului care nu posedă antecedente penale, este căsătorit, având în îngrijire un copil minor.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 12 septembrie 2002, la zi. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 561 din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești , ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 12 septembrie 2002, la 20 martie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 20 martie 2003.