ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5171/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1203 din 10

decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe

inculpatul O.R.G. la:

- 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

- un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut măsura arestării

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus

timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iunie 2003, la zi.

În temeiul art. 17

1

din

Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea drogurilor rămase în urma analizelor de

laborator, respectiv 23,6812 grame rezină de cannabis; 41,7719 grame fragmente

vegetale de cannabis și 0,3287 grame cocaină, depuse la I.G.P., prin

procesul-verbal nr. 177656 din 24 iunie 2003.

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În noaptea de 21 iunie 2003, în

jurul orelor 4,00, lucrătorii de poliție, cu ocazia identificării inculpatului

și a numitului D.S.I., în zona Pieței Norilor, sector 4 București, au găsit cu

ocazia percheziționării, asupra inculpatului, într-o pungă de plastic, cinci

pliculețe în care se găseau 0,5289 grame cocaină, 25,895 grame rezină de

cannabis și 5,053 grame fragment vegetal de cannabis, așa cum a rezultat în

urma analizelor de laborator.

S-a mai reținut că, în aceeași

seară, inculpatul și-a pregătit o țigară în care a pus droguri, iar o astfel de

țigară a fost oferită și lui D.S., în al cărui apartament a fost găzduit.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul pe care a criticat-o, în principal cu privire la

greșita sa condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri, el fiind doar

consumator, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a

faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră

prea severă, a cărei reducere o cere prin acordarea unei mai mari eficiențe a

circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 10/ A din 14 ianuarie 2004, a admis apelul

declarat de inculpatul O.R.G., a desființat în parte sentința apelată și

rejudecând în fond, a decis:

- descontopirea pedepsei rezultantă

aplicată inculpatului în pedepsele componente:

- schimbarea încadrării juridice a

faptei, în temeiul art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) din aceeași lege,

texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin aplicarea

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 82 C. pen.,

a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani,

ce reprezintă termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra

consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b)

C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă

nu este arestat în altă cauză.

A fost înlăturată aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 21 iunie 2003, până la punerea efectivă în libertate a

inculpatului.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească

din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că „art. 2 din Legea nr. 143/2000 sancționează

diferențiat faptele de oferire, punere sub vânzare, etc., după cum aceasta se

referă la droguri de risc sau la droguri de mare risc, pedeapsa fiind mai

blândă în cazul drogurilor de risc” și că asupra inculpatului cu ocazia

percheziției corporale, s-au descoperit atât cocaină (care reprezintă un drog

de mare risc, fiind înscrisă în Tabelul II din Legea nr. 143/2000), cât și

cannabis și rezină de cannabis (care reprezintă droguri de risc, fiind înscrise

în Tabelul III din aceeași lege).

Cum inculpatul a oferit spre consum

numitului D.S. o țigară care era confecționată din droguri ce fac parte din

categoria celor de risc, a concluzionat instanța de apel, încadrarea juridică a

faptei era cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta cu

atât mai mult cu cât nu s-a dovedit în nici un fel că inculpatul a oferit

prietenului său spre consum, cocaină, drog de mare risc, care justifica

încadrarea juridică a faptei în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

texte de lege în baza cărora prima instanța l-a condamnat.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

pe care a criticat-o cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a

faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeași lege,

deoarece, din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză,

rezultă că în urma examinării rezinei de cannabis și a fragmentelor vegetale de

cannabis s-au pus în evidență „compuși colorabili cu reactivul Echtbansalz B,

având valori Rf și colorații caracteristice cannabinoizilor (cannabinol

tetrahidrocannabinol cannabidiol), spotul corespunzător

tetrahidro-cannabinolului având intensitatea de culoare și suprafață cea mai

mare.

S-a concluzionat că din moment ce în

urma expertizei tehnico-științifică s-a stabilit în mod cert că țigara oferită

de inculpat, confecționată din cannabis, conținea THC, substanță care

caracterizează un drog de mare risc, încadrarea juridică corectă a faptei era

cea din actul de trimitere în judecată și pentru care prima instanță l-a

condamnat pe inculpat [(art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)];

- pedeapsa aplicată și modalitatea

de executare a acesteia care nu sunt proprii realizării prevederilor art. 52 C.

pen., motiv pentru care s-a solicitat majorarea acesteia și dispunerea

executării prin privare de libertate.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, este fondat pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din moment ce în urma expertizării

rezinei de cannabis și a fragmentelor vegetale de cannabis, droguri pe care

inculpatul le-a folosit la confecționarea țigării pe care a oferit-o și

prietenului său spre consum, s-a identificat existența tetrahidrocannabinolului

(THC), component al drogurilor de mare risc, înscris în tabelul nr. 1 la Legea

nr. 143/2000, încadrarea juridică a faptei era cea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nu în art. 2 alin. (1) cum în mod eronat a

reținut instanța de apel.

Față de această situație, urmează a

se constata că recursul declarat de parchet sub acest aspect este fondat urmând

a se dispune în consecință, respectiv a menține încadrarea juridică dată faptei

prin actul de trimitere în judecată și prin urmare și a hotărârii primei

instanțe care este legală și temeinică.

În ce privește cea de a doua critică

referitoare la individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a

acesteia, se constată că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu

respectarea prevederilor art. 72 C. pen. și că executarea ei prin privare de

libertate este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.

Pentru considerentele ce preced

urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei

instanțe prin respingerea apelului declarat de inculpat, astfel cum se va

decide prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

10/ A din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul O.R.G.

Casează decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de inculpatul O.R.G. împotriva sentinței penale nr.

1203 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, hotărâre

pe care o menține.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2003 până la punerea

efectivă în libertate.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 octombrie 2004.