ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5171/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1203 din 10 decembrie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul O.R.G. la: - 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complimentară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut măsura arestării inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 iunie 2003, la zi. În temeiul art. 17 1 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea drogurilor rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 23,6812 grame rezină de cannabis; 41,7719 grame fragmente vegetale de cannabis și 0,3287 grame cocaină, depuse la I.G.P., prin procesul-verbal nr. 177656 din 24 iunie 2003. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: În noaptea de 21 iunie 2003, în jurul orelor 4,00, lucrătorii de poliție, cu ocazia identificării inculpatului și a numitului D.S.I., în zona Pieței Norilor, sector 4 București, au găsit cu ocazia percheziționării, asupra inculpatului, într-o pungă de plastic, cinci pliculețe în care se găseau 0,5289 grame cocaină, 25,895 grame rezină de cannabis și 5,053 grame fragment vegetal de cannabis, așa cum a rezultat în urma analizelor de laborator. S-a mai reținut că, în aceeași seară, inculpatul și-a pregătit o țigară în care a pus droguri, iar o astfel de țigară a fost oferită și lui D.S., în al cărui apartament a fost găzduit.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o, în principal cu privire la greșita sa condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri, el fiind doar consumator, motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, a cărei reducere o cere prin acordarea unei mai mari eficiențe a circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 10/ A din 14 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpatul O.R.G., a desființat în parte sentința apelată și rejudecând în fond, a decis: - descontopirea pedepsei rezultantă aplicată inculpatului în pedepsele componente: - schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art. 334 C. proc.

pen., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) din aceeași lege, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., prin aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și anume 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 C. pen.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. A fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 21 iunie 2003, până la punerea efectivă în libertate a inculpatului. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a dispus ca onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului să se plătească din fondul Ministerului Justiției. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „art.

2 din Legea nr. 143/2000 sancționează diferențiat faptele de oferire, punere sub vânzare, etc., după cum aceasta se referă la droguri de risc sau la droguri de mare risc, pedeapsa fiind mai blândă în cazul drogurilor de risc” și că asupra inculpatului cu ocazia percheziției corporale, s-au descoperit atât cocaină (care reprezintă un drog de mare risc, fiind înscrisă în Tabelul II din Legea nr. 143/2000), cât și cannabis și rezină de cannabis (care reprezintă droguri de risc, fiind înscrise în Tabelul III din aceeași lege). Cum inculpatul a oferit spre consum numitului D.S.

o țigară care era confecționată din droguri ce fac parte din categoria celor de risc, a concluzionat instanța de apel, încadrarea juridică a faptei era cea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit în nici un fel că inculpatul a oferit prietenului său spre consum, cocaină, drog de mare risc, care justifica încadrarea juridică a faptei în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora prima instanța l-a condamnat.

Împotriva deciziei pronunțată de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe care a criticat-o cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din aceeași lege, deoarece, din raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză, rezultă că în urma examinării rezinei de cannabis și a fragmentelor vegetale de cannabis s-au pus în evidență „compuși colorabili cu reactivul Echtbansalz B, având valori Rf și colorații caracteristice cannabinoizilor (cannabinol tetrahidrocannabinol cannabidiol), spotul corespunzător tetrahidro-cannabinolului având intensitatea de culoare și suprafață cea mai mare.

S-a concluzionat că din moment ce în urma expertizei tehnico-științifică s-a stabilit în mod cert că țigara oferită de inculpat, confecționată din cannabis, conținea THC, substanță care caracterizează un drog de mare risc, încadrarea juridică corectă a faptei era cea din actul de trimitere în judecată și pentru care prima instanță l-a condamnat pe inculpat [(art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)]; - pedeapsa aplicată și modalitatea de executare a acesteia care nu sunt proprii realizării prevederilor art. 52 C. pen., motiv pentru care s-a solicitat majorarea acesteia și dispunerea executării prin privare de libertate. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din moment ce în urma expertizării rezinei de cannabis și a fragmentelor vegetale de cannabis, droguri pe care inculpatul le-a folosit la confecționarea țigării pe care a oferit-o și prietenului său spre consum, s-a identificat existența tetrahidrocannabinolului (THC), component al drogurilor de mare risc, înscris în tabelul nr. 1 la Legea nr. 143/2000, încadrarea juridică a faptei era cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nu în art. 2 alin. (1) cum în mod eronat a reținut instanța de apel. Față de această situație, urmează a se constata că recursul declarat de parchet sub acest aspect este fondat urmând a se dispune în consecință, respectiv a menține încadrarea juridică dată faptei prin actul de trimitere în judecată și prin urmare și a hotărârii primei instanțe care este legală și temeinică.

În ce privește cea de a doua critică referitoare la individualizarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, se constată că prima instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. și că executarea ei prin privare de libertate este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen. Pentru considerentele ce preced urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe prin respingerea apelului declarat de inculpat, astfel cum se va decide prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 10/ A din 14 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul O.R.G. Casează decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul O.R.G. împotriva sentinței penale nr. 1203 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, hotărâre pe care o menține. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iunie 2003 până la punerea efectivă în libertate. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ocazionate în apel. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.