ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6447/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 852 din 24

iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, față de

inculpatul G.M.S. a fost pronunțată următoarea sentință:

A respins, ca neîntemeiată, cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul G.M.S. din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) și art. 16 din aceeași lege, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul G.M.S.,

la 3 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 08 februarie 2005 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

a dispus confiscarea cantității de 35,8 grame rezină de cannabis aflate la

Camera de Corpuri Delicte a U.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. și a constatat că restul de

1,26 grame rezină cannabis au fost consumate în procesul de laborator.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Tribunalul București în urma

probelor administrate în faza de urmărire penală și cu ocazia cererii

judecătorești efectuată în cauză a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 8 februarie 2005, numitul

C.C.C. a formulat un denunț în care arată că un individ cunoscut sub porecla de

G. vinde cannabis, iar martorul dorește să colaboreze cu organele de poliție

pentru a efectua un flagrant privind pe acest G., cu scopul de a beneficia de

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Organele de urmărire penală au

procedat la înscrierea sumei de 2.900.000 lei și s-au deplasat împreună cu

denunțătorul în zona benzinăriei C. de pe str. M. Eminescu colț cu str. Tunari,

loc de întâlnire stabilit de inculpat și denunțător la telefon.

La orele 22,30, inculpatul G.M.S.

i-a înmânat denunțătorului un baton în care se afla cannabis, primind de la

acesta suma de 2.900.00 lei, fiind oprit ulterior de organele de poliție.

La percheziția efectuată asupra

inculpatului a fost găsită suma de bani înseriată de organele de poliție

conform procesului-verbal, precum și trei bucăți de substanță solidă de culoare

olive, inculpatul afirmând că acestea sunt hașiș și îi aparțin.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 206428 din 09 februarie 2005 întocmit de Institutul de

Criminalistică din cadrul I.G.P. cele trei fragmente de substanță solidă de

culoare olive înaintată în cauză, conțin 26,89 grame rezină de cannabis.

De asemenea, conform raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 206428 din 2 din 9 februarie 2005 batonul

vândut martorului C.C.C. conține 10,17 grame rezină de cannabis, substanță

psihotropă prevăzută în Tabelul III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Situația de fapt reținută rezultă

din declarația inculpatului ce se coroborează cu declarația denunțătorului C.C.C.

și a martorului asistent I.M., precum și cu conținutul proceselor verbale

întocmite de organele de poliție.

Inculpatul G.M.S. a recunoscut

împrejurarea că i-a înmânat denunțătorului rezina de cannabis, dar afirmă că este

totodată consumator de hașiș și intenția sa a fost de a-l ajuta pe denunțător

care este la rândul său consumator.

Susținerile inculpatului nu au fost

confirmate de martorul C.C.C., care a arătat că a cumpărat cantitatea de cannabis

de la inculpat și nu i-a fost oferită de acesta, și de asemenea, nu a confirmat

împrejurarea că inculpatul ar fi consumator de hașiș.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul și prin care solicită admiterea acestuia și pe fond achitarea

inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv

faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000.

În al doilea rând critică sentința

sub aspectul individualizării pedepsei și solicită în subsidiar aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen., și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Curtea, examinând sentința

pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate cât

și cel al dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., a constatat că prima instanță a

reținut bine situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului în legătură

cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și pentru care a fost condamnat la o

pedeapsă de 3 ani închisoare.

Verificând actele și lucrările

dosarului, Curtea a constatat că apărările formulate de inculpat în sensul

achitării acestuia sunt pro cauza și sunt combătute de întreg materialul

probator administrat în cauză și prin care s-a stabilit că faptele săvârșite de

inculpat întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic

de droguri prevăzute art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Pe de altă parte se constată că

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond a corect

individualizată, fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 72 C. pen., și

cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În ce privește modalitatea de

executare a acestei pedepse s-a apreciat că scopul coercitiv dar și

preventiv-educativ al acesteia nu poate fi atins decât prin executarea în regim

de detenție a pedepsei conform dispozițiilor art. 52 C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie, prin decizia penală nr. 682/ A din 15 septembrie 2005, a respins,

ca nefondat, apelul inculpatului G.M.S. declarat împotriva sentinței penale nr.

852 din 24 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

A menținut starea de arest a

inculpatului și a dedus prevenția pentru acesta de la 8 februarie 2005 la zi.

Apelantul a fost obligat să

plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs inculpatul G.M.S.

Prin motivele de recurs, inculpatul

a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei individualizări a pedepsei aplicate și a modalității de executare.

Astfel, inculpatul a susținut că în

raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv cantitatea mică

de cannabis pe care a comercializat-o, și circumstanțele sale personale,

pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea acesteia.

De asemenea, inculpatul a solicitat

ca pedeapsa să fie executată fără privare de libertate, având în vedere că este

tânăr, a recunoscut fapta și era un copil minor în întreținere.

În raport de motivele susținute,

Curtea va analiza recursul formulat prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a

pedepsei.

Recursul formulat nu este fondat,

hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Astfel, corect s-a reținut în cauză

că fapta inculpatului de a vinde martorului-denunțător C.C.C. cantitatea de

10,17 grame rezină de cannabis întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În favoarea inculpatului au fost

reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că acesta

a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea depistării și tragerii la

răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu traficul de droguri.

La individualizarea pedepsei

aplicate recurentului inculpat au fost avute în vedere și criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege

pentru infracțiunea comisă, limite care în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000,

sunt reduse cu ½, natura infracțiunii, gradul de pericol social raportat

acesteia, urmările socialmente periculoase ale traficului de droguri, precum și

circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală

relativ sinceră, încercând în pofida probelor administrate în cauză, să

acrediteze ideea că este consumator de droguri și nu traficant, a colaborat cu

organele de anchetă, făcând denunțuri cu privire și la alte persoane care se

scuză cu traficul de droguri și a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea

mai multor infracțiuni de furt, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de

reabilitare.

În raport de aceste circumstanțe

reale și personale menționate, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată

corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului

său scop educativ și executiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Se apreciază că simpla aplicare a

pedepsei nu poate conduce la reeducarea recurentului, neexistând garanția, în

cauză, că acesta nu va mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală.

În consecință, în raport de aceste

considerente, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Se va deduce din durata pedepsei

aplicate inculpatului, timpul prevenției la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M.S. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din 15

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2005, la 15 noiembrie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 noiembrie 2005.