ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6447/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 852 din 24 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, față de inculpatul G.M.S. a fost pronunțată următoarea sentință: A respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul G.M.S. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 16 din aceeași lege, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul G.M.S., la 3 ani închisoare, pentru trafic de droguri de risc și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 08 februarie 2005 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantității de 35,8 grame rezină de cannabis aflate la Camera de Corpuri Delicte a U.G.P.R. – D.C.J.S.E.O.

și a constatat că restul de 1,26 grame rezină cannabis au fost consumate în procesul de laborator. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Tribunalul București în urma probelor administrate în faza de urmărire penală și cu ocazia cererii judecătorești efectuată în cauză a reținut următoarea situație de fapt: La data de 8 februarie 2005, numitul C.C.C. a formulat un denunț în care arată că un individ cunoscut sub porecla de G. vinde cannabis, iar martorul dorește să colaboreze cu organele de poliție pentru a efectua un flagrant privind pe acest G., cu scopul de a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Organele de urmărire penală au procedat la înscrierea sumei de 2.900.000 lei și s-au deplasat împreună cu denunțătorul în zona benzinăriei C. de pe str. M. Eminescu colț cu str. Tunari, loc de întâlnire stabilit de inculpat și denunțător la telefon.

La orele 22,30, inculpatul G.M.S. i-a înmânat denunțătorului un baton în care se afla cannabis, primind de la acesta suma de 2.900.00 lei, fiind oprit ulterior de organele de poliție. La percheziția efectuată asupra inculpatului a fost găsită suma de bani înseriată de organele de poliție conform procesului-verbal, precum și trei bucăți de substanță solidă de culoare olive, inculpatul afirmând că acestea sunt hașiș și îi aparțin. Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 206428 din 09 februarie 2005 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P. cele trei fragmente de substanță solidă de culoare olive înaintată în cauză, conțin 26,89 grame rezină de cannabis. De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 206428 din 2 din 9 februarie 2005 batonul vândut martorului C.C.C.

conține 10,17 grame rezină de cannabis, substanță psihotropă prevăzută în Tabelul III (droguri de risc) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Situația de fapt reținută rezultă din declarația inculpatului ce se coroborează cu declarația denunțătorului C.C.C. și a martorului asistent I.M., precum și cu conținutul proceselor verbale întocmite de organele de poliție. Inculpatul G.M.S. a recunoscut împrejurarea că i-a înmânat denunțătorului rezina de cannabis, dar afirmă că este totodată consumator de hașiș și intenția sa a fost de a-l ajuta pe denunțător care este la rândul său consumator. Susținerile inculpatului nu au fost confirmate de martorul C.C.C., care a arătat că a cumpărat cantitatea de cannabis de la inculpat și nu i-a fost oferită de acesta, și de asemenea, nu a confirmat împrejurarea că inculpatul ar fi consumator de hașiș.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul și prin care solicită admiterea acestuia și pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., respectiv faptul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000. În al doilea rând critică sentința sub aspectul individualizării pedepsei și solicită în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., și suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea, examinând sentința pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate cât și cel al dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., a constatat că prima instanță a reținut bine situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că apărările formulate de inculpat în sensul achitării acestuia sunt pro cauza și sunt combătute de întreg materialul probator administrat în cauză și prin care s-a stabilit că faptele săvârșite de inculpat întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri prevăzute art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Pe de altă parte se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de instanța de fond a corect individualizată, fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 72 C. pen., și cu reținerea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. În ce privește modalitatea de executare a acestei pedepse s-a apreciat că scopul coercitiv dar și preventiv-educativ al acesteia nu poate fi atins decât prin executarea în regim de detenție a pedepsei conform dispozițiilor art. 52 C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 682/ A din 15 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.M.S. declarat împotriva sentinței penale nr. 852 din 24 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția pentru acesta de la 8 februarie 2005 la zi. Apelantul a fost obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul G.M.S. Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate și a modalității de executare.

Astfel, inculpatul a susținut că în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv cantitatea mică de cannabis pe care a comercializat-o, și circumstanțele sale personale, pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea acesteia. De asemenea, inculpatul a solicitat ca pedeapsa să fie executată fără privare de libertate, având în vedere că este tânăr, a recunoscut fapta și era un copil minor în întreținere. În raport de motivele susținute, Curtea va analiza recursul formulat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei. Recursul formulat nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice.

Astfel, corect s-a reținut în cauză că fapta inculpatului de a vinde martorului-denunțător C.C.C. cantitatea de 10,17 grame rezină de cannabis întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În favoarea inculpatului au fost reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea depistării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care se ocupă cu traficul de droguri.

La individualizarea pedepsei aplicate recurentului inculpat au fost avute în vedere și criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, limite care în temeiul art. 16 din Legea nr. 143/2000, sunt reduse cu ½, natura infracțiunii, gradul de pericol social raportat acesteia, urmările socialmente periculoase ale traficului de droguri, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine procesuală relativ sinceră, încercând în pofida probelor administrate în cauză, să acrediteze ideea că este consumator de droguri și nu traficant, a colaborat cu organele de anchetă, făcând denunțuri cu privire și la alte persoane care se scuză cu traficul de droguri și a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt, condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.

În raport de aceste circumstanțe reale și personale menționate, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop educativ și executiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Se apreciază că simpla aplicare a pedepsei nu poate conduce la reeducarea recurentului, neexistând garanția, în cauză, că acesta nu va mai săvârși alte fapte prevăzute de legea penală. În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul prevenției la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.S. împotriva deciziei penale nr. 682/ A din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2005, la 15 noiembrie 2005. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2005.