ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Potrivit actelor dosarului se rețin următoarele:

Prin sentința penală nr. 838 din 20

iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000 formulată de inculpatul U.D.F.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul U.D.F. din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul U.D.F., la o pedeapsă de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 05

decembrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata P.M., la o pedeapsă de un

an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc

fără drept pentru consum propriu.

În baza art. 81 C. pen. și art. 82 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3

ani ce constituie termen e încercare.

A pus în vedere inculpatului

dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 05 decembrie 2003

la 21 mai 2004.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea a 23 comprimate Methadonă ridicate de la inculpatul U.D.F.

și depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O. cu dovada seria B nr. 2934 din 20 ianuarie 2004.

S-au constatat consumate în procesul

analizelor de laborator celelalte droguri ridicate de la cei doi inculpați.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpatul U.D.F. a sumei de 3.850.000 lei depusă la

Agenția C.E.C. Victoria conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/03/40.6/000449.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că, la data de 05 decembrie 2003 numitul T.V.M., care era

cercetat în dosarul nr. 5175/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

și art. 4 din Legea nr. 143/2000, a formulat denunț împotriva unei persoane

cunoscute sub numele de Ș., identificată ulterior în persoana inculpatului U.D.F.,

a arătat că acesta vinde droguri la mai mulți consumatori în cartierul Rahova

și folosește un autoturism marca Ford Escort.

La aceeași dată numitul C.A.T.,

consumator de droguri, a formulat denunț împotriva aceleiași persoane fiind de

acord să colaboreze cu organele de anchetă în vederea identificării și

depistării acestuia, punând la dispoziția organelor de poliție, din cadrul

B.C.C.O.A., suma de 400.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei cu seriile

004B5024389, 021B3683087; 015D2547358 și 023A3356007, consemnate în

procesele-verbale în vederea cumpărării a două doze cu heroină.

În aceeași zi, în jurul orei 13,00,

martorul C.A.T. după ce a fost percheziționat corporal, l-a sunat de la un telefon

public, pe inculpatul U.D.F. la numărul de telefon 0722508985 spunându-i că

este la spălătorie și vrea două bucăți (două doze heroină). Inculpatul i-a

comunicat martorului să-l aștepte că vine în aproximativ 20 minute.

După stabilirea locului de întâlnire

organele de poliție s-au deplasat pe str. Lt. Negel, supraveghind locul unde

martorul urma să se întâlnească cu inculpatul, din trei locuri diferite.

În jurul orei 14,00, inculpatul a

venit la locul de întâlnire cu autoturismul marca Ford Escort, însoțit de

prietena sa inculpata P.M., care se afla pe locul din față dreapta și de

martorul F.R.A. care se afla pe bancheta din spate.

După ce inculpatul a oprit

autoturismul, martora F.R.A. a coborât din autoturism, iar C.A.T. s-a apropiat

de autoturism, a discutat cu inculpatul după care s-a urcat în autoturism, pe

bancheta din spate, iar inculpatul U.D.F. a ieșit din mașină. După ce martorul C.A.T.

i-a înmânat inculpatei P.M. suma de 400.000 a coborât și a primit de la

inculpatul U.D.F. două punguțe din plastic alb în care se afla un praf de

culoare maronie.

După consumarea tranzacției organele

de poliție au intervenit, l-au imobilizat pe inculpat iar cu ocazia controlului

efectuat asupra acestuia s-au găsit, în buzunarul stâng al gecii cu care era

îmbrăcat, 33 comprimate albe cu inscripția „SN” iar asupra inculpatei P.M. suma

de 400.000 lei primită de la C.A.T.

Cu ocazia verificării autoturismului

Ford, lângă scaunul din stânga față (al șoferului) au mai fost găsite 6

comprimate ce prezintă pe o față în adâncime o linie (/), 7 comprimate albe ce

prezintă pe o față semnul (+) și 1 comprimat inscripționat cu cifra 1, iar

lângă autoturism, pe jos, o pungă din plastic în care se aflau 12 punguțe din

plastic alb în care se afla un praf de culoare maronie.

Rapoartele de constatare tehnico-științifică

nr. 177890/08 ianuarie 2003 și nr. 177891/08 decembrie 2003 cu concluzionat că

cele 2 punguțe din material plastic tip „bilă” cumpărate de la inculpat de

martorul C.A.T. și cele 12 punguțe din material plastic tip „bilă” conțin 0,078

grame și respectiv 0,462 grame heroină, cele 33 comprimate găsite în buzunarul gecii

inculpatului conțin Methadonă, comprimatul inscripționat cu cifra 1 conține

MDMA, cele 6 comprimate albe prevăzute pe una din fețe cu o linie mediană

conține Diazepam iar cele 7 pastile inscripționate cu semnul + pe una din fețe

conține carbamarepin.

Heroina, MDMA sunt prevăzute în tabelul

I, Methadonă în tabelul II, fiind conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 143/2000 droguri de mare risc, iar diazepamul este drog de risc fiind

prevăzut în tabelul III anexă la aceeași lege.

Carbamarepinul nu este prevăzut de

Legea 143/2000.

În declarațiile date, inculpata P.M.

a precizat că cele 6 comprimate de diazepam găsite în autoturism îi aparțineau

și erau destinate consumului propriu.

Inculpatul U.D.F. a negat în mod

constant că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T. și că

celelalte droguri au fost găsite asupra sa, în buzunarul de la geacă și în

autoturism sau lângă autoturismul său, menționând totodată că suma de 400.000

lei a fost dată de C.A.T. în contul datoriei de 500.000 lei pe care acesta o

avea față de inculpat.

Din procesul verbal de depistare

încheiat la data de 05 decembrie 2003 de ofițerii de poliție din cadrul

D.G.P.M.B sector 5 Poliție – B.C.C.O.A., a rezultat că la data de 05 decembrie 2003

inculpatul U.D.F. a oferit spre vânzare două doze de heroină martorului C.A.T.

în schimbul sumei de 400.000 lei, sumă ce a fost predată de martor inculpatei P.M.

Din același proces-verbal a rezultat

că asupra inculpatului, în buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat s-au

găsit 33 comprimate de Methadonă, iar autoturismul inculpatului, lângă scaunul

din stânga (al șoferului) s-au mai găsit 6 comprimate de diazepam și un

comprimat MDMA, toate droguri cuprinse în tabelele I, II și III anexă la Legea nr.

143/2000. Din același proces-verbal a mai rezultat că lângă autoturismul

inculpatului s-a mai găsit o punguță din plastic în care se aflau 12 doze de

heroină (0,426 grame) substanță prevăzută în tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Martorii care au fost de față cu

această ocazie și care au semnat fără obiecțiuni procesul-verbal, F.R.A., P.C. și

N.P.D.A., în declarațiile date în data de 5 decembrie 2003 la urmărirea penală

au precizat că au fost de față când organele de poliție au găsit asupra

inculpatului, în autoturism și lângă autoturism și o punguță cu mai multe doze

suspecte, martorii F.R.A. și P.C. au menționat că sunt consumatori de heroină

la țigară și că de mai multe ori au procurat heroină prin intermediu inculpatului

U.D.F.

De asemenea, inculpata P.M. în

declarația olografă dată de aceeași dată a menționat că inculpatul U.D.F.

distribuie doze de heroină la prieteni pentru a-i rămâne și lui pentru consum

și că la data de 5 decembrie 2003 asupra inculpatului, în autoturism și lângă

autoturism s-au găsit comprimate și doze de heroină.

Aceste declarații sunt în deplină

concordanță cu procesul verbal de depistare, proces-verbal în conținutul căruia

se arată fapte săvârșite de inculpatul U.D.F., deținere de droguri și de

vânzarea celor două doze de heroină.

Revenirile martorilor și a

inculpatei P.M. asupra declarațiilor date inițial, fără a da explicații

plauzibile cu privire la acestea, negând chiar și faptul că sunt consumatori de

heroină, Tribunalul nu le-a avut în vedere, apreciindu-le ca fiind făcute cu

scopul vădit de a-l disculpa pe inculpatul U.D.F., cu care de altfel sunt în

relații apropiate.

În sprijinul celor de mai sus este

și declarația martorului C.A.T. care, fiind consumator de heroină, a procurat în

ziua de 05 decembrie 2003 cele două doze de heroină de la inculpatul U.D.F.,

acesta menținând, ca de altfel și ceilalți martori că și anterior a mai cumpărat

heroină de la inculpat, pe care toți îl cunoșteau sub numele de Ș.

Tribunalul a mai avut în vedere și declarațiile

denunțătorului T.V.M. care a precizat că știa că inculpatul se ocupa cu

vânzarea de droguri, că de obicei vinde droguri din mașină, denunț care a fost

avut în vedere de instanța de judecată, Tribunalul București, secția I penală, la

pronunțarea sentinței penale nr. 731 din 27 mai 2004, prin care denunțătorul a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr.

143/2000 reținându-se în favoarea sa dispozițiile art. 15 din această lege.

Revenirea acestuia asupra celor menționate în autodenunț, după ce a beneficiat

de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în realitate

martorul C.A.T. se ocupă de vânzarea de droguri și nu inculpatul U.D.F., a fost

înlăturată, de asemenea, ca fiind total neserioasă, deoarece nimic nu l-a

împiedicat pe martor ca la momentul autodenunțului, dacă aceasta ar fi fost  realitatea,

să declare în acest sens.

Tribunalul a mai reținut că

mențiunea făcută de martorul C.A.T. potrivit căreia cele două doze de heroină

au fost date de inculpatul U.D.F. dintr-o punguță transparentă ce conținea mai multe

doze și pe care a scos-o din buzunarul gecii ca fiind conformă cu realitatea

deoarece, deși nu rezultă din procesul verbal de constatare, acest aspect

nefiind văzut de organele de poliție, celelalte 12 doze de heroină au fost

găsite într-o punguliță din plastic și deci este aproape cert că din această

punguliță au fost date cele două doze de heroină, iar la apariția organelor de

poliție a reușit să arunce pungulița jos, lângă mașină.

Această succesiune este logică

deoarece, așa cum a rezultat din procesul-verbal de constatare, organele de

poliție au trecut la imobilizarea inculpatului după ce cele două doze de

heroină au fost înmânate martorului C.A.T., inculpatul nemaiavând posibilitatea

să reintroducă pungulița în buzunarul gecii.

În raport de cele de mai sus, tribunalul

a reținut că inculpatul, a vândut la data de 05 decembrie 2003 două doze de

heroină (0,978 grame) martorului C.A.T. și a deținut, în vederea vânzării 0,426

grame heroină, 33 comprimate Methadonă și un comprimat MDMA faptă ce întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 articol în baza căruia a fost condamnat.

Tribunalul nu a dat curs cererilor

inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru drogurile găsite și de

achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din aceeași lege, deoarece

atât faptul că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T. cât și

faptul că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri rezultă din probele

administrate în cauză și enumerate mai sus iar varietatea de droguri găsite

asupra sa duc la aceeași concluzie și anume că acestea erau destinate vânzării

și nu consumului propriu.

În raport de împrejurarea că

drogurile găsite asupra inculpatului sunt prevăzute de Tabelele I și II anexa

la Legea 143/2000 și care potrivit  dispozițiilor art. 1 lit. c) din lege, sunt

droguri de mare risc, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de

inculpatul U.D.F. prin înlăturarea alin. (1) din art. 2 din Legea 143/2000.

La individualizarea pedepsei ce i-a

fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen. și anume limitele pedepsei prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol

social concret al faptei săvârșite rezultat din cantitatea de droguri destinată

vânzării precum și de persoana inculpatului care anterior săvârșirii faptei a

avut un comportament corespunzător, a absolvit A.N.E.F.S., a lucrat ca

antrenor, fără forme legale la S.S. și la FC B. și ca documentarist la

publicați T. și la Fundația S.M. și nu are antecedente penale.

În raport de comportamentul

corespunzător al inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., de către instanța de fond.

Tribunalul a mai reținut în favoarea

inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000 așa cum a solicitat,

deoarece denunțătorul său, așa cum rezultă din rezoluția comunicată de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial București cu adresa nr. 51/VII-1/2005, denunțurile

formulate de inculpat privind pe numiții V. și P. au fost formulate la datele

de 11 aprilie 2005 și 4 mai 2005 deci ulterior prezentării materialului de

urmărire penală (17 mai 2004) și sesizării instanței (18 mai 2004) dispozițiile

art. 16 din lege fiind aplicabile numai în situația când denunțul a intervenit

în timpul urmăririi penale.

În ceea ce privește pe inculpata P.M.,

tribunalul având în vedere că în autoturismul inculpatului, în care se afla inculpata

la data de 5 decembrie 2003 au fost găsite 6 comprimate care au în conținut

diazepam, substanță prevăzută în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000 și

care conform art. 1 lit. d) din lege, constituie drog de risc, comprimate care

conform declarației acesteia îi aparțineau și erau destinate consumului

propriu, a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, articol în baza căruia a fost condamnată.

La individualizarea pedepsei ce i-a

fost aplicată inculpatei tribunalul a avut în vedere conform art. 72 C. pen.,

limitele pedepsei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, lipsa

antecedentelor penale și faptul că după ce aceasta a fost pusă în libertate s-a

angajat ca frizeriță la unitatea L.D.C. SRL.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul U.D.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

solicitând achitarea întrucât nu se poate stabili vinovăția sa pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Mai susține inculpatul prin

apărătorul său că probele de la dosar sunt „fabricate” pentru a fi favorizat un

alt traficant de droguri T., dosarul acestuia fiind instrumentat de aceiași

polițiști.

De asemenea, în raport de declarația

martorului C.A.T. audiat de instanța de apel solicită schimbarea încadrării din

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de consum de

droguri prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000.

În situația în care nu vor fi găsite

ca întemeiate cele două motive de apel solicită redozarea pedepsei aplicate

față de elementele în circumstanțiere aflate la dosar.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 752 din 5 octombrie 2005, a admis apelul declarat de

inculpatul U.D.F. împotriva sentinței penale nr. 838 din 20 iunie 2005 a

Tribunalului București, secția I penală.

Desființează în parte sentința

penală și în fond rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată, de la 5

ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului U.D.F., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 decembrie 2003 la zi.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, au declarat recurs, parchetul și inculpatul U.D.F.

În motivarea recursului declarat de

parchet, se susține că pedeapsa stabilită de instanța de apel, nu se justifică

si fie, se înlătură aplicarea art. 74 C. pen. fie, se impune a se menține

sentința instanței de fond.

Prin recursul declarat de inculpat hotărârile

sunt criticate și sub aspectul încadrării juridice dar și cu privire la

individualizarea pedepsei, solicitându-se schimbarea în infracțiunea prevăzută

de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei pedepse corespunzătoare

acestui text, fie, să se mai reducă pedeapsa.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se hotărârea atacată, în

raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că probatoriul a

fost corect evaluat, așa încât atât încadrarea juridică precum și pedeapsa

aplicată prin recunoaștere de circumstanțe atenuante, sunt legale și temeinice.

În consecință, nu se impun nici un

fel de modificări, după cum se cere și ca atare, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul U.D.F.

împotriva deciziei penale nr. 752 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 27 ianuarie

2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 ianuarie 2006.