ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 535/2006

Asupra recursurilor de față; Potrivit actelor dosarului se rețin următoarele: Prin sentința penală nr. 838 din 20 iunie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 formulată de inculpatul U.D.F. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul U.D.F. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul U.D.F., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 05 decembrie 2003 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata P.M., la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu.

În baza art. 81 C. pen. și art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani ce constituie termen e încercare. A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 05 decembrie 2003 la 21 mai 2004. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 23 comprimate Methadonă ridicate de la inculpatul U.D.F. și depuse la I.G.P.R. – D.C.J.E.O. cu dovada seria B nr. 2934 din 20 ianuarie 2004. S-au constatat consumate în procesul analizelor de laborator celelalte droguri ridicate de la cei doi inculpați. În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul U.D.F.

a sumei de 3.850.000 lei depusă la Agenția C.E.C. Victoria conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/03/40.6/000449. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 05 decembrie 2003 numitul T.V.M., care era cercetat în dosarul nr. 5175/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, a formulat denunț împotriva unei persoane cunoscute sub numele de Ș., identificată ulterior în persoana inculpatului U.D.F., a arătat că acesta vinde droguri la mai mulți consumatori în cartierul Rahova și folosește un autoturism marca Ford Escort.

La aceeași dată numitul C.A.T., consumator de droguri, a formulat denunț împotriva aceleiași persoane fiind de acord să colaboreze cu organele de anchetă în vederea identificării și depistării acestuia, punând la dispoziția organelor de poliție, din cadrul B.C.C.O.A., suma de 400.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei cu seriile 004B5024389, 021B3683087; 015D2547358 și 023A3356007, consemnate în procesele-verbale în vederea cumpărării a două doze cu heroină. În aceeași zi, în jurul orei 13,00, martorul C.A.T. după ce a fost percheziționat corporal, l-a sunat de la un telefon public, pe inculpatul U.D.F. la numărul de telefon 0722508985 spunându-i că este la spălătorie și vrea două bucăți (două doze heroină).

Inculpatul i-a comunicat martorului să-l aștepte că vine în aproximativ 20 minute. După stabilirea locului de întâlnire organele de poliție s-au deplasat pe str. Lt. Negel, supraveghind locul unde martorul urma să se întâlnească cu inculpatul, din trei locuri diferite. În jurul orei 14,00, inculpatul a venit la locul de întâlnire cu autoturismul marca Ford Escort, însoțit de prietena sa inculpata P.M., care se afla pe locul din față dreapta și de martorul F.R.A. care se afla pe bancheta din spate. După ce inculpatul a oprit autoturismul, martora F.R.A. a coborât din autoturism, iar C.A.T. s-a apropiat de autoturism, a discutat cu inculpatul după care s-a urcat în autoturism, pe bancheta din spate, iar inculpatul U.D.F.

a ieșit din mașină. După ce martorul C.A.T. i-a înmânat inculpatei P.M. suma de 400.000 a coborât și a primit de la inculpatul U.D.F. două punguțe din plastic alb în care se afla un praf de culoare maronie. După consumarea tranzacției organele de poliție au intervenit, l-au imobilizat pe inculpat iar cu ocazia controlului efectuat asupra acestuia s-au găsit, în buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat, 33 comprimate albe cu inscripția „SN” iar asupra inculpatei P.M. suma de 400.000 lei primită de la C.A.T. Cu ocazia verificării autoturismului Ford, lângă scaunul din stânga față (al șoferului) au mai fost găsite 6 comprimate ce prezintă pe o față în adâncime o linie (/), 7 comprimate albe ce prezintă pe o față semnul (+) și 1 comprimat inscripționat cu cifra 1, iar lângă autoturism, pe jos, o pungă din plastic în care se aflau 12 punguțe din plastic alb în care se afla un praf de culoare maronie.

Rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 177890/08 ianuarie 2003 și nr. 177891/08 decembrie 2003 cu concluzionat că cele 2 punguțe din material plastic tip „bilă” cumpărate de la inculpat de martorul C.A.T. și cele 12 punguțe din material plastic tip „bilă” conțin 0,078 grame și respectiv 0,462 grame heroină, cele 33 comprimate găsite în buzunarul gecii inculpatului conțin Methadonă, comprimatul inscripționat cu cifra 1 conține MDMA, cele 6 comprimate albe prevăzute pe una din fețe cu o linie mediană conține Diazepam iar cele 7 pastile inscripționate cu semnul + pe una din fețe conține carbamarepin. Heroina, MDMA sunt prevăzute în tabelul I, Methadonă în tabelul II, fiind conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 droguri de mare risc, iar diazepamul este drog de risc fiind prevăzut în tabelul III anexă la aceeași lege.

Carbamarepinul nu este prevăzut de Legea 143/2000. În declarațiile date, inculpata P.M. a precizat că cele 6 comprimate de diazepam găsite în autoturism îi aparțineau și erau destinate consumului propriu. Inculpatul U.D.F. a negat în mod constant că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T. și că celelalte droguri au fost găsite asupra sa, în buzunarul de la geacă și în autoturism sau lângă autoturismul său, menționând totodată că suma de 400.000 lei a fost dată de C.A.T. în contul datoriei de 500.000 lei pe care acesta o avea față de inculpat. Din procesul verbal de depistare încheiat la data de 05 decembrie 2003 de ofițerii de poliție din cadrul D.G.P.M.B sector 5 Poliție – B.C.C.O.A., a rezultat că la data de 05 decembrie 2003 inculpatul U.D.F.

a oferit spre vânzare două doze de heroină martorului C.A.T. în schimbul sumei de 400.000 lei, sumă ce a fost predată de martor inculpatei P.M. Din același proces-verbal a rezultat că asupra inculpatului, în buzunarul stâng al gecii cu care era îmbrăcat s-au găsit 33 comprimate de Methadonă, iar autoturismul inculpatului, lângă scaunul din stânga (al șoferului) s-au mai găsit 6 comprimate de diazepam și un comprimat MDMA, toate droguri cuprinse în tabelele I, II și III anexă la Legea nr. 143/2000. Din același proces-verbal a mai rezultat că lângă autoturismul inculpatului s-a mai găsit o punguță din plastic în care se aflau 12 doze de heroină (0,426 grame) substanță prevăzută în tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Martorii care au fost de față cu această ocazie și care au semnat fără obiecțiuni procesul-verbal, F.R.A., P.C. și N.P.D.A., în declarațiile date în data de 5 decembrie 2003 la urmărirea penală au precizat că au fost de față când organele de poliție au găsit asupra inculpatului, în autoturism și lângă autoturism și o punguță cu mai multe doze suspecte, martorii F.R.A. și P.C. au menționat că sunt consumatori de heroină la țigară și că de mai multe ori au procurat heroină prin intermediu inculpatului U.D.F. De asemenea, inculpata P.M. în declarația olografă dată de aceeași dată a menționat că inculpatul U.D.F. distribuie doze de heroină la prieteni pentru a-i rămâne și lui pentru consum și că la data de 5 decembrie 2003 asupra inculpatului, în autoturism și lângă autoturism s-au găsit comprimate și doze de heroină.

Aceste declarații sunt în deplină concordanță cu procesul verbal de depistare, proces-verbal în conținutul căruia se arată fapte săvârșite de inculpatul U.D.F., deținere de droguri și de vânzarea celor două doze de heroină. Revenirile martorilor și a inculpatei P.M. asupra declarațiilor date inițial, fără a da explicații plauzibile cu privire la acestea, negând chiar și faptul că sunt consumatori de heroină, Tribunalul nu le-a avut în vedere, apreciindu-le ca fiind făcute cu scopul vădit de a-l disculpa pe inculpatul U.D.F., cu care de altfel sunt în relații apropiate. În sprijinul celor de mai sus este și declarația martorului C.A.T.

care, fiind consumator de heroină, a procurat în ziua de 05 decembrie 2003 cele două doze de heroină de la inculpatul U.D.F., acesta menținând, ca de altfel și ceilalți martori că și anterior a mai cumpărat heroină de la inculpat, pe care toți îl cunoșteau sub numele de Ș. Tribunalul a mai avut în vedere și declarațiile denunțătorului T.V.M. care a precizat că știa că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri, că de obicei vinde droguri din mașină, denunț care a fost avut în vedere de instanța de judecată, Tribunalul București, secția I penală, la pronunțarea sentinței penale nr. 731 din 27 mai 2004, prin care denunțătorul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 reținându-se în favoarea sa dispozițiile art. 15 din această lege.

Revenirea acestuia asupra celor menționate în autodenunț, după ce a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că în realitate martorul C.A.T. se ocupă de vânzarea de droguri și nu inculpatul U.D.F., a fost înlăturată, de asemenea, ca fiind total neserioasă, deoarece nimic nu l-a împiedicat pe martor ca la momentul autodenunțului, dacă aceasta ar fi fost realitatea, să declare în acest sens. Tribunalul a mai reținut că mențiunea făcută de martorul C.A.T. potrivit căreia cele două doze de heroină au fost date de inculpatul U.D.F.

dintr-o punguță transparentă ce conținea mai multe doze și pe care a scos-o din buzunarul gecii ca fiind conformă cu realitatea deoarece, deși nu rezultă din procesul verbal de constatare, acest aspect nefiind văzut de organele de poliție, celelalte 12 doze de heroină au fost găsite într-o punguliță din plastic și deci este aproape cert că din această punguliță au fost date cele două doze de heroină, iar la apariția organelor de poliție a reușit să arunce pungulița jos, lângă mașină. Această succesiune este logică deoarece, așa cum a rezultat din procesul-verbal de constatare, organele de poliție au trecut la imobilizarea inculpatului după ce cele două doze de heroină au fost înmânate martorului C.A.T., inculpatul nemaiavând posibilitatea să reintroducă pungulița în buzunarul gecii.

În raport de cele de mai sus, tribunalul a reținut că inculpatul, a vândut la data de 05 decembrie 2003 două doze de heroină (0,978 grame) martorului C.A.T. și a deținut, în vederea vânzării 0,426 grame heroină, 33 comprimate Methadonă și un comprimat MDMA faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 articol în baza căruia a fost condamnat. Tribunalul nu a dat curs cererilor inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 pentru drogurile găsite și de achitare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din aceeași lege, deoarece atât faptul că a vândut cele două doze de heroină martorului C.A.T.

cât și faptul că inculpatul se ocupa cu vânzarea de droguri rezultă din probele administrate în cauză și enumerate mai sus iar varietatea de droguri găsite asupra sa duc la aceeași concluzie și anume că acestea erau destinate vânzării și nu consumului propriu. În raport de împrejurarea că drogurile găsite asupra inculpatului sunt prevăzute de Tabelele I și II anexa la Legea 143/2000 și care potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din lege, sunt droguri de mare risc, a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul U.D.F. prin înlăturarea alin. (1) din art. 2 din Legea 143/2000. La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

și anume limitele pedepsei prevăzute de lege, gradul ridicat de pericol social concret al faptei săvârșite rezultat din cantitatea de droguri destinată vânzării precum și de persoana inculpatului care anterior săvârșirii faptei a avut un comportament corespunzător, a absolvit A.N.E.F.S., a lucrat ca antrenor, fără forme legale la S.S. și la FC B. și ca documentarist la publicați T. și la Fundația S.M. și nu are antecedente penale. În raport de comportamentul corespunzător al inculpatului s-a făcut aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., de către instanța de fond. Tribunalul a mai reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea 143/2000 așa cum a solicitat, deoarece denunțătorul său, așa cum rezultă din rezoluția comunicată de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial București cu adresa nr. 51/VII-1/2005, denunțurile formulate de inculpat privind pe numiții V. și P. au fost formulate la datele de 11 aprilie 2005 și 4 mai 2005 deci ulterior prezentării materialului de urmărire penală (17 mai 2004) și sesizării instanței (18 mai 2004) dispozițiile art. 16 din lege fiind aplicabile numai în situația când denunțul a intervenit în timpul urmăririi penale.

În ceea ce privește pe inculpata P.M., tribunalul având în vedere că în autoturismul inculpatului, în care se afla inculpata la data de 5 decembrie 2003 au fost găsite 6 comprimate care au în conținut diazepam, substanță prevăzută în tabelul III anexă la Legea nr. 143/2000 și care conform art. 1 lit. d) din lege, constituie drog de risc, comprimate care conform declarației acesteia îi aparțineau și erau destinate consumului propriu, a reținut în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, articol în baza căruia a fost condamnată. La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatei tribunalul a avut în vedere conform art. 72 C. pen., limitele pedepsei prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, lipsa antecedentelor penale și faptul că după ce aceasta a fost pusă în libertate s-a angajat ca frizeriță la unitatea L.D.C.

SRL. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul U.D.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând achitarea întrucât nu se poate stabili vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. Mai susține inculpatul prin apărătorul său că probele de la dosar sunt „fabricate” pentru a fi favorizat un alt traficant de droguri T., dosarul acestuia fiind instrumentat de aceiași polițiști. De asemenea, în raport de declarația martorului C.A.T. audiat de instanța de apel solicită schimbarea încadrării din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc în infracțiunea de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legea 143/2000. În situația în care nu vor fi găsite ca întemeiate cele două motive de apel solicită redozarea pedepsei aplicate față de elementele în circumstanțiere aflate la dosar.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 752 din 5 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul U.D.F. împotriva sentinței penale nr. 838 din 20 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală. Desființează în parte sentința penală și în fond rejudecând: Reduce pedeapsa aplicată, de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului U.D.F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 5 decembrie 2003 la zi. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, parchetul și inculpatul U.D.F.

În motivarea recursului declarat de parchet, se susține că pedeapsa stabilită de instanța de apel, nu se justifică si fie, se înlătură aplicarea art. 74 C. pen. fie, se impune a se menține sentința instanței de fond. Prin recursul declarat de inculpat hotărârile sunt criticate și sub aspectul încadrării juridice dar și cu privire la individualizarea pedepsei, solicitându-se schimbarea în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestui text, fie, să se mai reducă pedeapsa. Recursurile sunt nefondate. Examinându-se hotărârea atacată, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că probatoriul a fost corect evaluat, așa încât atât încadrarea juridică precum și pedeapsa aplicată prin recunoaștere de circumstanțe atenuante, sunt legale și temeinice.

În consecință, nu se impun nici un fel de modificări, după cum se cere și ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse, ca nefondate. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul U.D.F. împotriva deciziei penale nr. 752 din 5 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2003 la 27 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2006.