ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 347/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația adresată Tribunalului Suceava, reclamanții C.G., C.D., C.D. și C.I. au solicitat desființarea dispoziției nr. 109 din 27 august 2003 a primarului comunei Vicovu de Jos și restituirea următoarelor bunuri: coteț porci, șopron, magazie, grajd pentru porci, trei perechi pietre de moară, un decorticator, un valț simplu, bunuri preluate în mod abuziv de Statul Român odată cu moara restituită prin sentința civilă nr. 3872 din 15 octombrie 1996 a Judecătoriei Rădăuți.

Prin sentința civilă nr. 1016 din 17 decembrie 2003, Tribunalul Suceava a admis plângerea, a desființat dispoziția contestată și a constatat că petenții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele indicate de reclamanți, care, în prezent, nu mai există, imobile ce formau anexele casei de locuit și ale morii ce a fost restituită în temeiul sentinței civile nr. 3872 din 15 octombrie 1996 a Judecătoriei Rădăuți. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții au dovedit că odată cu bunurile deja restituite, au fost preluate abuziv și anexele specifice unei gospodării de țară și un valț, un decorticator și trei perechi pietre de moară. Împotriva sentinței a declarat apel pârâta Primăria comunei Vicovu de Jos, prin Primar.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 857 din 1 aprilie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în totalitate sentința, în sensul că a respins ca nefondată plângerea. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut că reclamanții au primit de la pârâtă, în temeiul sentinței civile nr. 3872/1996 a Judecătoriei Rădăuți, o moară, o șură și o bucătărie de vară, preluate de la autorul acestora. Instanța a mai reținut ca nedovedită preluarea unui șopron, a unui coteț și a unui grajd pentru porci, context în care a apreciat că reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru bunurile imobile a căror existență nu a fost dovedită la momentul preluării morii și locuinței.

Referitor la valț, decorticator și cele trei perechi pietre de moară, instanța a reținut că acestea erau încorporate imobilului moară, bun imobil predat reclamanților anterior adoptării Legii nr. 10/2001. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse separat, iar conform art. 303 alin. (1) din același cod, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Motivele de recurs sunt prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Examinând cererea de recurs prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată că reclamanții nu s-au conformat prevederilor înscrise în art. 302, art. 304 C. proc. civ., deoarece în cererea de recurs nu indică motivele pe care se întemeiază calea extraordinară de atac, susținând doar într-o manieră foarte succintă că au cerut și dovedit în cauză faptul că nu le-au fost restituite construcțiile anexe și instalațiile confiscate, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 3872/1994 a Judecătoriei Rădăuți li s-a restituit numai moara, fără instalații.

Or, simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea atacată pe calea recursului, nu este suficientă pentru modificarea sau casarea hotărârii, ea echivalând cu o nemotivare. Deoarece susținerile formulate de reclamanți nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., cererea de recurs nu este susceptibilă de a fi examinată în fond. Ca atare, urmează a se face aplicațiunea art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și a se constata nul recursul, în condițiile în care nu se constată existența unor motive de ordine publică, pentru a fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de reclamanții C.G., C.D., C.D. și C.I. împotriva deciziei nr. 857 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2005.