ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. 4445/2006 la Tribunalul Prahova,
contestatorii A.D. și A.I.D. au solicitat în contradictoriu cu Primăria
municipiului Ploiești prin primar să fie anulată
dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă în baza Legii nr.
10/2001, prin care s-a
respins
notificarea nr. 2865/2001, formulată de autorul lor - A.N.
Prin sentința civilă nr. 1210 din 23
octombrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de
contestatorii A.D. și A.I.D.
și
a anulat dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului
Ploiești.
A fost constatat dreptul contestatorilor în calitate de moștenitori ai
defunctului A.N. de a beneficia de măsuri reparatorii prin
echivalent, conform Legii nr. 10/2001 pentru
imobilul situat în Ploiești,
ce a
aparținut numiților O.G. și O.S.
Pentru a
pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția
nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de
primarul municipiului Ploiești a fost respinsă
notificarea
petentului A.N., în prezent decedat, având ca moștenitori pe A.D., în calitate
de soție supraviețuitoare și
A.I.D. în
calitate de fiu, notificare prin care s-au solicitat măsuri
reparatorii prin echivalent pentru imobilul
situat în Ploiești,
cu motivarea că petentul nu a dovedit calitatea sa
de moștenitor al fostului proprietar.
S-a mai reținut
că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, autorul
contestatorilor - defunctul A.N. - a fost
nepot de frate al numitei
O.S., soția supraviețuitoare a
defunctului O.G.,
coproprietar împreună cu
soția sa asupra imobilului în litigiu.
Î
n anul 1981, la
decesul numitei O.S., care nu a avut moștenitori
rezervatari, au rămas ca moștenitori legali
nepoții de frate și soră, printre care. și
A.N., autorul
contestatorilor.
După apariția Legii nr. 10/2001, atât autorul
contestatorilor, cât și vărul acestuia, numitul H.I.L. au formulat cereri
pentru acordarea măsurilor reparatorii, echivalente imobilelor ce au aparținut
defuncților soți
O., calitatea acestora de
moștenitori ai lui O.S. și O.G.
,
fiind recunoscută prin sentința civilă nr. 1123/2004 a Tribunalului
București
și decizia nr. 904/2005 a Curții de Apel Ploiești.
Curtea de Apel
Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 149 din 26 martie 2007 a
respins ca nefondat apelul declarat de
pârâta Primăria municipiului Ploiești prin primar împotriva sentinței civile
nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.
Instanța de apel
a reținut în esență că s-a dovedit calitatea de moștenitori a
autorului contestatorilor (defunctul A.N.)
și a vărului său H.I.L.
față de foștii soți O.S. și O.G.,
potrivit
actelor de stare civilă și a
hotărârilor judecătorești irevocabile, respectiv sentința
civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a
Tribunalului București și decizia nr. 347 din
15 martie 2005 a Curții de
Apel Ploiești.
Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește
calitatea de succesori ai
autorului
contestatorilor și a vărului său H.I.L. a fost recunoscută
și de Primăria municipiului București care, fiind
sesizată în cadrul procedurii
administrative prevăzută de Legea nr.
10/2001, când a hotărât prin dispoziția nr. 6966 din 28 noiembrie 2006
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea lor de
moștenitori legali ai defuncților O.S. și O.G.
pentru un alt imobil, situat în București, sector 1.
Î
n ceea ce
privește împrejurarea invocată în apel că, printr-o altă hotărâre
judecătorească numitului H.I.L. i s-au
acordat măsuri reparatorii
pentru imobilul în litigiu, s-a
reținut că hotărârea nu a fost depusă la dosarul cauzei pentru a fi avută în
vedere.
De altfel,
împrejurarea invocată nu este de natură să afecteze temeinicia și legalitatea
hotărârii apelate, calitatea de comoștenitor a numitului H.I.L.
, fiind recunoscută chiar de către contestatori, iar cuantumul despăgubirilor
în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se vor stabili
într-o fază administrativă ulterioară de către Comisia Centrală pentru
Stabilirea Drepturilor de pe lângă Cancelaria
Primului-Ministru, corespunzător
cotelor succesorale cuvenite.
Î
mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs
pârâta Primăria municipiului
Ploiești
prin primar, fără a indica în drept motivul de
recurs avut în vedere.
Din conținutul extensiv al recursului, se
retine că recurenta a criticat
hotărârea
pentru aplicarea și interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor
art.
22 din Legea nr. 10/2001.
Se susține că nu au fost depuse la dosar de
către contestatori actele
doveditoare a
calității de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, O.G.
Mai arată recurenta că s-au formulat mai multe
notificări pentru același imobil de către alte persoane, împrejurare ce trebuie
avută în vedere de către instanță.
Analizând
recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea
în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că nu este fondat.
Î
n prezenta cauză se reține că, notificarea
nr. 2865/2001 formulată de A.N., autorul intimaților contestatori A.D. și A.I.D.
a fost respinsă prin dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006,
emisă de Primarul municipiului Ploiești în baza
Legii nr. 10/2001.
La soluționarea notificării s-a avut în vedere
că, nu a fost făcută dovada
calității de
moștenitor a fostului proprietar al imobilului revendicat de către
A.N.
Î
n urma
contestației formulate de către moștenitorii defunctului A.N., s-a reținut că a
fost făcută dovada calității de moștenitor al autorului lor
față de proprietarul imobilului revendicat, respectiv O.G.,
ajungându-se la soluția deja arătată.
În speță, nu au fost aplicate greșit
prevederile art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum susține
recurenta.
Potrivit art. 22.1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003
privind Normele de aplicare a
Legii nr.
10/2001 se stabilește că, prin acte doveditoare se înțelege „acte juridice
care atestă calitatea de moștenitor (certificat de
moștenitor, testament, acte de
stare civilă)".
La dosarul
cauzei s-au anexat acte de stare civilă ce dovedesc împrejurarea
ca autorul contestatorilor (A.N.) este
nepot de frate al lui O.S.
, soția supraviețuitoare a lui O.G.,
decedat în anul 1972,
fără moștenitori
rezervatari, coproprietar împreună cu soția sa a imobilului din
Ploiești, astfel că dreptul indiviz de ½ din
acest imobil al
soțului decedat, O.G.,
menționat în Certificatul eliberat de Arhivele
Naționale a revenit
soției sale.
La decesul lui O.S.,
intervenit în anul 1981 care, deasemeni nu
avea
moștenitori rezervatari, singurii moștenitori ai acesteia au fost nepoții de
frate și de soră, printre care și autorul
contestatorilor, A.N.
Așa cum corect
au reținut instanțele prin hotărârile anterioare, după apariția
Legii nr. 10/2001, autorul contestatorilor
și vărul acestuia H.I.L. au
formulat cerere pentru
acordarea măsurilor reparatorii, ocazie cu care li s-a
recunoscut calitatea de moștenitori ai proprietarului imobilului în
litigiu.
Această calitate
este confirmată prin actele de stare civilă anexate la dosar,
prin hotărârile judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă
nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului
București și decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a
Curții de Apel Ploiești (filele 19-20, 24-25 dosar
fond), cât și prin recunoașterea
recurentei
pârâte, care a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt
imobil ce a aparținut soților O., moștenitorii
legali fiind A.N.
și H.I.L.
Î
mprejurarea
invocată de recurentă, privitoare la alte notificări formulate de terțe
persoane, și care au vizat bunuri aparținând soților O. este nerelevantă
în cauză, în condițiile în care nu vizează
imobilul din litigiu, situat în Ploiești
.
Î
n plus, în cauză nu au intervenit alte
persoane care să invoce același drept cu cel al intimaților contestatori.
Recurenta nu a
făcut nicio dovadă care să infirme calitatea contestatorilor de moștenitori ai
autorului imobilului în litigiu și a calității lor în sensul dispozițiilor
art. 4 alin. (3) C. proc. civ.
De asemenea,
chiar dacă printr-o altă hotărâre judecătorească s-ar fi acordat
măsuri reparatorii altei persoane pentru
imobilul în litigiu (aspect nedovedit în
cauză), această
împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii
apelate, deoarece, așa cum a reținut și instanța
de apel, cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de
despăgubiri, se va stabili într-o etapă
administrativă ulterioară de
către comisia specializată, raportat la cotele succesorale cuvenite fiecărui
moștenitor.
Față de toate
aceste considerente expuse, critica recurentei privind greșita
aplicare și interpretare a dispozițiilor
art. 22 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, recursul urmând să fie respins
conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului
Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 149/A din 26 martie 2007,
pronunțată de
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.