ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2007

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 4445/2006 la Tribunalul Prahova, contestatorii A.D. și A.I.D. au solicitat în contradictoriu cu Primăria municipiului Ploiești prin primar să fie anulată dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a respins notificarea nr. 2865/2001, formulată de autorul lor - A.N. Prin sentința civilă nr. 1210 din 23 octombrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatorii A.D. și A.I.D. și a anulat dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești. A fost constatat dreptul contestatorilor în calitate de moștenitori ai defunctului A.N.

de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, ce a aparținut numiților O.G. și O.S. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de primarul municipiului Ploiești a fost respinsă notificarea petentului A.N., în prezent decedat, având ca moștenitori pe A.D., în calitate de soție supraviețuitoare și A.I.D. în calitate de fiu, notificare prin care s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Ploiești, cu motivarea că petentul nu a dovedit calitatea sa de moștenitor al fostului proprietar. S-a mai reținut că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, autorul contestatorilor - defunctul A.N.

- a fost nepot de frate al numitei O.S., soția supraviețuitoare a defunctului O.G., coproprietar împreună cu soția sa asupra imobilului în litigiu. Î n anul 1981, la decesul numitei O.S., care nu a avut moștenitori rezervatari, au rămas ca moștenitori legali nepoții de frate și soră, printre care. și A.N., autorul contestatorilor. După apariția Legii nr. 10/2001, atât autorul contestatorilor, cât și vărul acestuia, numitul H.I.L. au formulat cereri pentru acordarea măsurilor reparatorii, echivalente imobilelor ce au aparținut defuncților soți O., calitatea acestora de moștenitori ai lui O.S. și O.G. , fiind recunoscută prin sentința civilă nr. 1123/2004 a Tribunalului București și decizia nr. 904/2005 a Curții de Apel Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 149 din 26 martie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești prin primar împotriva sentinței civile nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova. Instanța de apel a reținut în esență că s-a dovedit calitatea de moștenitori a autorului contestatorilor (defunctul A.N.) și a vărului său H.I.L. față de foștii soți O.S. și O.G., potrivit actelor de stare civilă și a hotărârilor judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului București și decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești. Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește calitatea de succesori ai autorului contestatorilor și a vărului său H.I.L.

a fost recunoscută și de Primăria municipiului București care, fiind sesizată în cadrul procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 10/2001, când a hotărât prin dispoziția nr. 6966 din 28 noiembrie 2006 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea lor de moștenitori legali ai defuncților O.S. și O.G. pentru un alt imobil, situat în București, sector 1. Î n ceea ce privește împrejurarea invocată în apel că, printr-o altă hotărâre judecătorească numitului H.I.L. i s-au acordat măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, s-a reținut că hotărârea nu a fost depusă la dosarul cauzei pentru a fi avută în vedere. De altfel, împrejurarea invocată nu este de natură să afecteze temeinicia și legalitatea hotărârii apelate, calitatea de comoștenitor a numitului H.I.L.

, fiind recunoscută chiar de către contestatori, iar cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se vor stabili într-o fază administrativă ulterioară de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Drepturilor de pe lângă Cancelaria Primului-Ministru, corespunzător cotelor succesorale cuvenite. Î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Ploiești prin primar, fără a indica în drept motivul de recurs avut în vedere. Din conținutul extensiv al recursului, se retine că recurenta a criticat hotărârea pentru aplicarea și interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001. Se susține că nu au fost depuse la dosar de către contestatori actele doveditoare a calității de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, O.G.

Mai arată recurenta că s-au formulat mai multe notificări pentru același imobil de către alte persoane, împrejurare ce trebuie avută în vedere de către instanță. Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că nu este fondat. Î n prezenta cauză se reține că, notificarea nr. 2865/2001 formulată de A.N., autorul intimaților contestatori A.D. și A.I.D. a fost respinsă prin dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului Ploiești în baza Legii nr. 10/2001. La soluționarea notificării s-a avut în vedere că, nu a fost făcută dovada calității de moștenitor a fostului proprietar al imobilului revendicat de către A.N.

Î n urma contestației formulate de către moștenitorii defunctului A.N., s-a reținut că a fost făcută dovada calității de moștenitor al autorului lor față de proprietarul imobilului revendicat, respectiv O.G., ajungându-se la soluția deja arătată. În speță, nu au fost aplicate greșit prevederile art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum susține recurenta. Potrivit art. 22.1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003 privind Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 se stabilește că, prin acte doveditoare se înțelege „acte juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă)". La dosarul cauzei s-au anexat acte de stare civilă ce dovedesc împrejurarea ca autorul contestatorilor (A.N.) este nepot de frate al lui O.S.

, soția supraviețuitoare a lui O.G., decedat în anul 1972, fără moștenitori rezervatari, coproprietar împreună cu soția sa a imobilului din Ploiești, astfel că dreptul indiviz de ½ din acest imobil al soțului decedat, O.G., menționat în Certificatul eliberat de Arhivele Naționale a revenit soției sale. La decesul lui O.S., intervenit în anul 1981 care, deasemeni nu avea moștenitori rezervatari, singurii moștenitori ai acesteia au fost nepoții de frate și de soră, printre care și autorul contestatorilor, A.N. Așa cum corect au reținut instanțele prin hotărârile anterioare, după apariția Legii nr. 10/2001, autorul contestatorilor și vărul acestuia H.I.L. au formulat cerere pentru acordarea măsurilor reparatorii, ocazie cu care li s-a recunoscut calitatea de moștenitori ai proprietarului imobilului în litigiu.

Această calitate este confirmată prin actele de stare civilă anexate la dosar, prin hotărârile judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului București și decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a Curții de Apel Ploiești (filele 19-20, 24-25 dosar fond), cât și prin recunoașterea recurentei pârâte, care a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt imobil ce a aparținut soților O., moștenitorii legali fiind A.N. și H.I.L. Î mprejurarea invocată de recurentă, privitoare la alte notificări formulate de terțe persoane, și care au vizat bunuri aparținând soților O. este nerelevantă în cauză, în condițiile în care nu vizează imobilul din litigiu, situat în Ploiești . Î n plus, în cauză nu au intervenit alte persoane care să invoce același drept cu cel al intimaților contestatori.

Recurenta nu a făcut nicio dovadă care să infirme calitatea contestatorilor de moștenitori ai autorului imobilului în litigiu și a calității lor în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (3) C. proc. civ. De asemenea, chiar dacă printr-o altă hotărâre judecătorească s-ar fi acordat măsuri reparatorii altei persoane pentru imobilul în litigiu (aspect nedovedit în cauză), această împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii apelate, deoarece, așa cum a reținut și instanța de apel, cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se va stabili într-o etapă administrativă ulterioară de către comisia specializată, raportat la cotele succesorale cuvenite fiecărui moștenitor.

Față de toate aceste considerente expuse, critica recurentei privind greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, recursul urmând să fie respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 149/A din 26 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.