ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7138/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 4445/2006 la Tribunalul Prahova,

contestatorii A.D. și A.I.D. au solicitat în contradictoriu cu Primăria

municipiului Ploiești prin primar să fie anulată

dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă în baza Legii nr.

10/2001, prin care s-a

respins

notificarea nr. 2865/2001, formulată de autorul lor - A.N.

Prin sentința civilă nr. 1210 din 23

octombrie 2006, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de

contestatorii A.D. și A.I.D.

și

a anulat dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de Primarul municipiului

Ploiești.

A fost constatat dreptul contestatorilor în calitate de moștenitori ai

defunctului A.N. de a beneficia de măsuri reparatorii prin

echivalent, conform Legii nr. 10/2001 pentru

imobilul situat în Ploiești,

ce a

aparținut numiților O.G. și O.S.

Pentru a

pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin dispoziția

nr. 2191 din 10 aprilie 2006, emisă de

primarul municipiului Ploiești a fost respinsă

notificarea

petentului A.N., în prezent decedat, având ca moștenitori pe A.D., în calitate

de soție supraviețuitoare și

A.I.D. în

calitate de fiu, notificare prin care s-au solicitat măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul

situat în Ploiești,

cu motivarea că petentul nu a dovedit calitatea sa

de moștenitor al fostului proprietar.

S-a mai reținut

că, potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, autorul

contestatorilor - defunctul A.N. - a fost

nepot de frate al numitei

O.S., soția supraviețuitoare a

defunctului O.G.,

coproprietar împreună cu

soția sa asupra imobilului în litigiu.

Î

n anul 1981, la

decesul numitei O.S., care nu a avut moștenitori

rezervatari, au rămas ca moștenitori legali

nepoții de frate și soră, printre care. și

A.N., autorul

contestatorilor.

După apariția Legii nr. 10/2001, atât autorul

contestatorilor, cât și vărul acestuia, numitul H.I.L. au formulat cereri

pentru acordarea măsurilor reparatorii, echivalente imobilelor ce au aparținut

defuncților soți

O., calitatea acestora de

moștenitori ai lui O.S. și O.G.

,

fiind recunoscută prin sentința civilă nr. 1123/2004 a Tribunalului

București

și decizia nr. 904/2005 a Curții de Apel Ploiești.

Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 149 din 26 martie 2007 a

respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta Primăria municipiului Ploiești prin primar împotriva sentinței civile

nr. 1210 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Prahova.

Instanța de apel

a reținut în esență că s-a dovedit calitatea de moștenitori a

autorului contestatorilor (defunctul A.N.)

și a vărului său H.I.L.

față de foștii soți O.S. și O.G.,

potrivit

actelor de stare civilă și a

hotărârilor judecătorești irevocabile, respectiv sentința

civilă nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a

Tribunalului București și decizia nr. 347 din

15 martie 2005 a Curții de

Apel Ploiești.

Instanța a mai reținut că, în ceea ce privește

calitatea de succesori ai

autorului

contestatorilor și a vărului său H.I.L. a fost recunoscută

și de Primăria municipiului București care, fiind

sesizată în cadrul procedurii

administrative prevăzută de Legea nr.

10/2001, când a hotărât prin dispoziția nr. 6966 din 28 noiembrie 2006

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în calitatea lor de

moștenitori legali ai defuncților O.S. și O.G.

pentru un alt imobil, situat în București, sector 1.

Î

n ceea ce

privește împrejurarea invocată în apel că, printr-o altă hotărâre

judecătorească numitului H.I.L. i s-au

acordat măsuri reparatorii

pentru imobilul în litigiu, s-a

reținut că hotărârea nu a fost depusă la dosarul cauzei pentru a fi avută în

vedere.

De altfel,

împrejurarea invocată nu este de natură să afecteze temeinicia și legalitatea

hotărârii apelate, calitatea de comoștenitor a numitului H.I.L.

, fiind recunoscută chiar de către contestatori, iar cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubiri, se vor stabili

într-o fază administrativă ulterioară de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Drepturilor de pe lângă Cancelaria

Primului-Ministru, corespunzător

cotelor succesorale cuvenite.

Î

mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs

pârâta Primăria municipiului

Ploiești

prin primar, fără a indica în drept motivul de

recurs avut în vedere.

Din conținutul extensiv al recursului, se

retine că recurenta a criticat

hotărârea

pentru aplicarea și interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor

art.

22 din Legea nr. 10/2001.

Se susține că nu au fost depuse la dosar de

către contestatori actele

doveditoare a

calității de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului, O.G.

Mai arată recurenta că s-au formulat mai multe

notificări pentru același imobil de către alte persoane, împrejurare ce trebuie

avută în vedere de către instanță.

Analizând

recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea

în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că nu este fondat.

Î

n prezenta cauză se reține că, notificarea

nr. 2865/2001 formulată de A.N., autorul intimaților contestatori A.D. și A.I.D.

a fost respinsă prin dispoziția nr. 2191 din 10 aprilie 2006,

emisă de Primarul municipiului Ploiești în baza

Legii nr. 10/2001.

La soluționarea notificării s-a avut în vedere

că, nu a fost făcută dovada

calității de

moștenitor a fostului proprietar al imobilului revendicat de către

A.N.

Î

n urma

contestației formulate de către moștenitorii defunctului A.N., s-a reținut că a

fost făcută dovada calității de moștenitor al autorului lor

față de proprietarul imobilului revendicat, respectiv O.G.,

ajungându-se la soluția deja arătată.

În speță, nu au fost aplicate greșit

prevederile art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum susține

recurenta.

Potrivit art. 22.1 lit. b) din H.G. nr. 498/2003

privind Normele de aplicare a

Legii nr.

10/2001 se stabilește că, prin acte doveditoare se înțelege „acte juridice

care atestă calitatea de moștenitor (certificat de

moștenitor, testament, acte de

stare civilă)".

La dosarul

cauzei s-au anexat acte de stare civilă ce dovedesc împrejurarea

ca autorul contestatorilor (A.N.) este

nepot de frate al lui O.S.

, soția supraviețuitoare a lui O.G.,

decedat în anul 1972,

fără moștenitori

rezervatari, coproprietar împreună cu soția sa a imobilului din

Ploiești, astfel că dreptul indiviz de ½ din

acest imobil al

soțului decedat, O.G.,

menționat în Certificatul eliberat de Arhivele

Naționale a revenit

soției sale.

La decesul lui O.S.,

intervenit în anul 1981 care, deasemeni nu

avea

moștenitori rezervatari, singurii moștenitori ai acesteia au fost nepoții de

frate și de soră, printre care și autorul

contestatorilor, A.N.

Așa cum corect

au reținut instanțele prin hotărârile anterioare, după apariția

Legii nr. 10/2001, autorul contestatorilor

și vărul acestuia H.I.L. au

formulat cerere pentru

acordarea măsurilor reparatorii, ocazie cu care li s-a

recunoscut calitatea de moștenitori ai proprietarului imobilului în

litigiu.

Această calitate

este confirmată prin actele de stare civilă anexate la dosar,

prin hotărârile judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă

nr. 1123 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului

București și decizia nr. 347 din 15 martie 2005 a

Curții de Apel Ploiești (filele 19-20, 24-25 dosar

fond), cât și prin recunoașterea

recurentei

pârâte, care a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt

imobil ce a aparținut soților O., moștenitorii

legali fiind A.N.

și H.I.L.

Î

mprejurarea

invocată de recurentă, privitoare la alte notificări formulate de terțe

persoane, și care au vizat bunuri aparținând soților O. este nerelevantă

în cauză, în condițiile în care nu vizează

imobilul din litigiu, situat în Ploiești

.

Î

n plus, în cauză nu au intervenit alte

persoane care să invoce același drept cu cel al intimaților contestatori.

Recurenta nu a

făcut nicio dovadă care să infirme calitatea contestatorilor de moștenitori ai

autorului imobilului în litigiu și a calității lor în sensul dispozițiilor

art. 4 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea,

chiar dacă printr-o altă hotărâre judecătorească s-ar fi acordat

măsuri reparatorii altei persoane pentru

imobilul în litigiu (aspect nedovedit în

cauză), această

împrejurare nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii

apelate, deoarece, așa cum a reținut și instanța

de apel, cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubiri, se va stabili într-o etapă

administrativă ulterioară de

către comisia specializată, raportat la cotele succesorale cuvenite fiecărui

moștenitor.

Față de toate

aceste considerente expuse, critica recurentei privind greșita

aplicare și interpretare a dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 10/2001 este nefondată, recursul urmând să fie respins

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului

Ploiești prin Primar împotriva deciziei nr. 149/A din 26 martie 2007,

pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2007.