ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3898/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 10180/105/2006 contestatorii P.M., O.C.,

O.I.C., O.C.D., R.C.S., D.G.C. au solicitat în contradictoriu cu intimata

Primăria Municipiului Ploiești să se dispună anularea dispoziției nr. 5995 din

23 octombrie 2006 emisă de intimată.

În motivarea contestației

s-a arătat că prin dispoziția menționată s-a respins cererea formulată de ei,

prin care au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat

în Ploiești, Bd. R., care a aparținut autorului lor O.G., cu motivarea că nu au

făcut dovada calității de moștenitori ai acestuia.

După administrarea

probei cu acte, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr. 318 din 20

februarie 2007, prin care admițând contestația, a anulat dispoziția nr. 5995

din 23 octombrie 2006 emisă de intimată și a constatat dreptul contestatorilor

la despăgubiri.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut că din actele existente la dosar, respectiv

certificatul de deces rezultă că la 28 martie 1972 a decedat O.G. iar din

certificatul de moștenitor reiese că de pe urma defunctului O.P.I. decedat în

anul 1963, au rămas ca moștenitori O.C. soție supraviețuitoare și O.I.M. fiică.

S-a mai reținut că la

15 septembrie 1991 a decedat O.C. , lăsând ca moștenitori pe O.T.E.- soție,

conform certificatului de căsătorie nr. 591 din 15 aprilie 1992 , și că O.M.

devenită prin căsătorie P.M., este fiica lui O.I. și O.C. care se numea înainte

de căsătorie D.C. și că dovada proprietății asupra imobilului din Ploiești Bd.

R. s-a făcut cu tabelul depus în copie la dosar și din care reiese că acesta a

fost demolat în baza Decretului nr. 77/1979.

A concluzionat

tribunalul că în cauză s-a făcut dovada atât a proprietății asupra imobilului

pentru care s-au solicitat despăgubiri, cât și a calității de moștenitori,

fiind îndeplinite prevederile art. 1 și 10 din Legea nr. 10/2001 modificata

prin Legea nr. 247/2005, împrejurări în care contestația de față este

întemeiată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel Primăria Municipiului București iar prin decizia

civilă nr. 340 din 4 septembrie 2007 a admis apelul formulat de Primăria

Municipiul Ploiești, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile

nr. 318 din 20 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și a schimbat în

tot sentința apelata, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată,

reținând următoarele:

Prin notificarea

formulată și adresată intimatei pârâte, intimații au solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Ploiești, Bd. R. ce a aparținut

autorului lor O.I.G.

Prin dispoziția nr.

5995 din 23 octombrie 2006 emisă de Primăria Municipiul Ploiești s-a respins

această notificare întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. (2)

și art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată cu completările ulterioare, în

sensul ca petenții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai

proprietarului imobilului - defunctul O.I.G.

Într-adevăr, din

certificatele de deces, certificatele de moștenitor și certificatele de naștere

depuse la dosar nu rezultă că intimații sunt moștenitorii lui O.I.G., căruia

i-a aparținut imobilul în discuție care a fost demolat în baza Decretului nr.

77/1979, conform tabelului depus la dosarul de fond.

Cu aceste acte

intimații au făcut dovada calității lor de moștenitori ai lui O.P.I., care la

rândul lui este moștenitorul lui O.P., dar nu s-a făcut dovada că ei sunt

moștenitorii lui O.I.G., astfel că in mod greșit tribunalul a apreciat că s-a

făcut o atare dovadă.

În condițiile în care

o atare dovadă nu s-a făcut în mod cert, deși s-au acordat mai multe termene

pentru ca intimații să facă o atare dovadă, instanța de apel a schimbat în tot

sentința, în sensul respingerii contestației pentru că altfel s-ar putea ajunge

în situația învederată de apelantă, dar nedovedită, de a se acorda despăgubiri

pentru același imobil mai multor persoane.

Împotriva deciziei

sus-menționate au declarat recurs contestatoarele O.C., P.M. și D.G.C.

Astfel Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția I civilă, prin decizia nr. 8197 din 17 noiembrie

2011, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare curții de

apel, pentru a lămuri pe deplin situația recurenților-reclamanți, respectiv a

calității de moștenitori ai fostului proprietar al imobilului preluat abuziv de

către stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, singura care ar justifica

îndreptățirea acestora la măsurile reparatorii prevăzute de lege, instanța de

apel trebuind să administreze toate probele necesare și utile prin care să se

stabilească clasa de moștenitori și gradul celui ce vine la succesiune pentru

imobilul în litigiu și mai mult, instanța trebuie să stabilească datele

deceselor celor pe care reclamanții pretind că îi reprezintă sau că îi

moștenesc.

S-a mai reținut în

considerentele deciziei de casare că este necesar să se stabilească pe deplin

situația reclamanților privind calitatea lor de moștenitori, singura care ar

justifica îndreptățirea acesteia la măsurile reparatorii prevăzute de lege.

În rejudecare prin

decizia civilă nr. 59 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția I

civilă, s-a respins apelul pârâtei Primăria Municipiului Ploiești, precum și

cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei formulată de H.L.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Raportat la

considerentele deciziei de casare instanța de apel a pus în discuția părților

necesitatea depunerii înscrisurilor privind calitatea de moștenitori a

reclamanților.

Intimații-reclamanți

au depus la dosar mai multe înscrisuri, respectiv arborele genealogic al

autorului comun O.I.G. (zis G.); certificatul de moștenitor, de pe urma

defunctului O.P.I.; testament autentificat, la Notariatul de Stat C. dat de

autorul comun O.I.G.; carte de identitate a intimatei O.M.; sentința civilă nr.

549/2008 a Judecătoriei Sinaia de desfacere a căsătoriei intimatei O.M., fostă

P.; certificat de deces a defunctei O.C.; testamentul autentificat dat de O.C.;

declarația autentificată dată de M.I.M.C. de acceptare a testamentului; declarația

autentificat dată de M.J. de acceptare a testamentului; certificat de căsătorie

între O.P.I. și O.C.; certificat de naștere al defunctei O.C. (fostă D.);

certificat de naștere al defunctului O.P.I.; certificat de moarte al

defunctului O.P.I.; certificat de deces al defunctului O.P.; certificat de

deces al defunctului O.I.G., zis G.

Astfel instanța de

apel a reținut că din cuprinsul înscrisurilor depuse rezultă că

intimații-reclamanți au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar al

imobilului în litigiu preluat abuziv de către stat în perioada de referință a

Legii nr. 10/2001, prin urmare sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de lege.

Criticile apelantei -

pârâte, Primăria Municipiului Ploiești - prin reprezentantul său legal -

primar, vizau tocmai aceste aspecte, acesta fiind și motivul casării cu

trimitere spre rejudecare.

Prin urmare, reține

instanța de apel, cu actele depuse s-a făcut dovada atât a proprietății asupra

imobilului situat în Ploiești, Bulevardul R., pentru care s-au solicitat

despăgubiri în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, cât și a calității de

moștenitori potrivit art. 4 din aceeași lege, motiv pentru care s-a respins

apelul pârâtei cu privire la cererea de intervenție accesorie în interesul

apelantei-pârâte, formulată de intervenientul H.L.I., știut fiind că prin

intervenția accesorie intervenientul nu invocă un drept propriu și nu urmărește

pronunțarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face,

ca soluția în proces să se dea în favoarea părții pentru care a intervenit,

instanța de apel a respins-o.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs atât pârâta Primăria Municipiului Ploiești prin

primar cât și intervenientul H.L.I.

Astfel criticile

aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele

aspecte:

Pârâta Primăria

Municipiului Ploiești a invocat nelegalitatea hotărârii prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care se susține

încălcarea dispozițiilor art. 4 și 22 din Legea nr. 10/2001 precum și faptul că

instanța de apel nu s-a conformat recomandărilor din decizia de casare.

Intimatul H.L.I. a

criticat hotărârea instanței de apel atât prin prisma dispozițiilor art. 315 C.

proc. civ., în condițiile nerespectării deciziei de casare, cât și în

condițiile în care nu s-a făcut dovada faptului că reclamanții au calitatea de

moștenitori și implicit de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii.

Instanța în ședința

publică de azi a pus în discuție motivul de recurs de ordine publică prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. raportat la considerentele hotărârii recurate.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma dispozițiilor ar. 304 pct. 7 C. proc. civ.

invocate de instanță, sunt de reținut următoarele aspecte:

Instanța de apel

reține necesitatea depunerii înscrisurilor dispuse pe linia deciziei nr. 8197

din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă, nu face o

analiză a înscrisurilor depuse, limitându-se a reține că „din cuprinsul

înscrisurilor depuse rezultă că reclamanții au calitatea de moștenitori ai

fostului proprietar al imobilului”.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., instanța are obligația de a arăta

motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, în adoptarea soluției,

precum și motivele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile părților.

Textul legal sus

evocat consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate

iar nerespectarea acestui principiu constituie motivul de casare prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., rolul textului fiind acela de a se asigura atât

o bună administrare a justiției cât și posibilitatea exercitării controlului

judiciar de către instanțele superioare.

De altfel, chiar

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Albina împotriva României, cauza

Gheorghe împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri

îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, arătând că dreptul la un proces echitabil nu poate fi

considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanță,

aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de probă.

Or, motivarea unei

hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut și așa cum

s-a arătat, ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Motivarea hotărârii

trebuie să fie clară, concisă, în concordanță cu probele și actele de la dosar,

ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului

arbitrariu judecătoresc, și de altfel singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Din această

perspectivă față de considerentele hotărârii recurate, de incidența

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., controlul judiciar este imposibil

de realizat, motiv pentru care în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ.,

recursurile urmează a fi admise, a se casa hotărârea instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care se vor examina toate

susținerile și apărările părților prin raportare efectivă și concretă la

probele administrate și la recomandările și statuările obligatorii din decizia

de casare nr. 8197 din 17 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâta Primăria Municipiului Ploiești, prin primar și de

intervenientul H.L.I. împotriva deciziei civile nr. 59 din 20 septembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 23 septembrie

2013

.