ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin acțiunea formulată la data de 07 iulie 2010, Fundația F.E.W. a chemat în judecată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Tribunalul Brașov, solicitând anularea Hotărârii nr. 64/19 mai 2010 emisă de primul pârât și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate ca fiind discriminatorii practicile instanței brașovene privind realizarea accesului justițiabililor în incinta tribunalului. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că practica tribunalului de a constrânge justițiabilii de a intra în clădire prin ușa din spatele edificiului are caracter discriminatoriu, în raport de împrejurarea că alte categorii de persoane - magistrați, avocați, consilieri juridici, funcționari publici, jandarmi - realizează accesul prin intrarea principală a imobilului.

În acest sens, reclamanta a invocat nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr. 64/2010, interpretarea dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind de natură a crea un climat de segregare a cetățenilor. Prin Sentința civilă nr. 497 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că practica tribunalului de a permite accesul în incintă pe căi distincte, pentru două categorii de persoane, nu constituie discriminare, tratamentul diferențiat aplicat pentru magistrați, avocați și personalul auxiliar al instanței fiind justificat de statutul acestora, pentru care clădirea reprezintă locul de exercitare a profesiei, iar accesul trebuie să fie rezonabil, rapid și sigur.

De asemenea, instanța de fond a constatat că permiterea accesului justițiabililor printr-o anumită intrare este determinată de necesitatea asigurării securității sediului tribunalului și a personalului acestuia, această practică nefiind de natură să încalce liberul acces la justiție și nici dreptul la demnitate personală. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Fundația F.E.W., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că prin necomunicarea întâmpinărilor și a actelor depuse de pârâți și prin nepronunțarea asupra cererii de efectuare a cercetării locale, instanța de fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare.

De asemenea, reclamanta a arătat că, fără a se contesta necesitatea respectării procedurilor de securitate și respectiv, a existenței unei intrări de serviciu pentru personalul instanței, interzicerea accesului justițiabililor prin intrarea principală și folosirea de către aceștia a unei uși dosnice, lângă pubelele de gunoi, constituie o discriminare. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, susținerea reclamantei privind încălcarea dreptului de apărare și a dreptului la un proces echitabil nu poate fi primită, din actele dosarului rezultând că litigiul a fost soluționat în absența părților, legal citate, pe baza documentației depuse de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în raport de solicitarea reclamantei de judecare în lipsă.

Cât privește neadministrarea probei cu cercetare locală, deși instanța de fond nu s-a pronunțat expres asupra acestei probe, din considerentele hotărârii rezultă că nu a fost apreciată ca utilă și concludentă cauzei, Curtea de apel formându-și convingerea și în raport de fotografiile depuse la dosarul constituit la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Pe fondul cauzei, critica formulată de reclamantă este de asemenea, neîntemeiată. Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că măsurile de siguranță care se impun la sediul unei instanțe pot constitui justificări obiective pentru un tratament diferențiat referitor la accesul în clădirea tribunalului. Din actele dosarului nu rezultă că justițiabililor li se încalcă liberul acces într-un spațiu public și nici dreptul la demnitate personală, condițiile de acces fiind rezonabile și efectuându-se potrivit unei proceduri bine stabilite.

Astfel cum s-a reținut în sentință, utilizarea intrării prin curte asigură cetățenilor un acces rapid, atât la sălile de ședință, cât și la registratură și arhivă, spațiul destinat justițiabililor fiind amenajat cu mese de lucru și bănci, neputându-se susține că practica tribunalului privind accesul în clădire ar fi discriminatorie, de natură să încalce vreunul din drepturile fundamentale ale omului. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Fundația F.E.W. împotriva Sentinței civile nr. 497 din 26 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.