ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin acțiunea formulată la data de 07 iulie

2010, Fundația F.E.W. a chemat în judecată Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării și Tribunalul Brașov, solicitând anularea Hotărârii nr. 64/19 mai

2010 emisă de primul pârât și pronunțarea unei hotărâri prin care să se

constate ca fiind discriminatorii practicile instanței brașovene privind

realizarea accesului justițiabililor în incinta tribunalului.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că practica tribunalului de a constrânge justițiabilii

de a intra în clădire prin ușa din spatele edificiului are caracter

discriminatoriu, în raport de împrejurarea că alte categorii de persoane -

magistrați, avocați, consilieri juridici, funcționari publici, jandarmi -

realizează accesul prin intrarea principală a imobilului.

În acest sens,

reclamanta a invocat nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr. 64/2010,

interpretarea dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind

de natură a crea un climat de segregare a cetățenilor.

Prin Sentința civilă

nr. 497 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că practica tribunalului de a permite accesul

în incintă pe căi distincte, pentru două categorii de persoane, nu constituie

discriminare, tratamentul diferențiat aplicat pentru magistrați, avocați și

personalul auxiliar al instanței fiind justificat de statutul acestora, pentru

care clădirea reprezintă locul de exercitare a profesiei, iar accesul trebuie

să fie rezonabil, rapid și sigur.

De asemenea, instanța

de fond a constatat că permiterea accesului justițiabililor printr-o anumită

intrare este determinată de necesitatea asigurării securității sediului

tribunalului și a personalului acestuia, această practică nefiind de natură să

încalce liberul acces la justiție și nici dreptul la demnitate personală.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta Fundația F.E.W., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, reclamanta a

învederat că prin necomunicarea întâmpinărilor și a actelor depuse de pârâți și

prin nepronunțarea asupra cererii de efectuare a cercetării locale, instanța de

fond i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare.

De asemenea,

reclamanta a arătat că, fără a se contesta necesitatea respectării procedurilor

de securitate și respectiv, a existenței unei intrări de serviciu pentru

personalul instanței, interzicerea accesului justițiabililor prin intrarea

principală și folosirea de către aceștia a unei uși dosnice, lângă pubelele de

gunoi, constituie o discriminare.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, susținerea

reclamantei privind încălcarea dreptului de apărare și a dreptului la un proces

echitabil nu poate fi primită, din actele dosarului rezultând că litigiul a

fost soluționat în absența părților, legal citate, pe baza documentației depuse

de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în raport de

solicitarea reclamantei de judecare în lipsă.

Cât privește

neadministrarea probei cu cercetare locală, deși instanța de fond nu s-a

pronunțat expres asupra acestei probe, din considerentele hotărârii rezultă că

nu a fost apreciată ca utilă și concludentă cauzei, Curtea de apel formându-și

convingerea și în raport de fotografiile depuse la dosarul constituit la

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pe fondul cauzei,

critica formulată de reclamantă este de asemenea, neîntemeiată.

Astfel, instanța de

fond a reținut în mod corect că măsurile de siguranță care se impun la sediul

unei instanțe pot constitui justificări obiective pentru un tratament

diferențiat referitor la accesul în clădirea tribunalului.

Din actele dosarului

nu rezultă că justițiabililor li se încalcă liberul acces într-un spațiu public

și nici dreptul la demnitate personală, condițiile de acces fiind rezonabile și

efectuându-se potrivit unei proceduri bine stabilite.

Astfel cum s-a

reținut în sentință, utilizarea intrării prin curte asigură cetățenilor un

acces rapid, atât la sălile de ședință, cât și la registratură și arhivă,

spațiul destinat justițiabililor fiind amenajat cu mese de lucru și bănci,

neputându-se susține că practica tribunalului privind accesul în clădire ar fi

discriminatorie, de natură să încalce vreunul din drepturile fundamentale ale

omului.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Fundația F.E.W. împotriva Sentinței civile nr. 497 din 26 ianuarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.