ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 807/2013

La data de 5

decembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, cererea formulată de M.I.C. prin care acesta a

solicitat Tribunalului Brașov trimiterea Dosarului nr. 2776/338/2011 Înaltei

Curți de Casație și Justiție. În cuprinsul cererii, M.I.C. a menționat expres

că prezenta cerere a fost formulată pentru a beneficia de toate căile de atac.

Înalta Curte,

verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 159

1

raportat la art. 319 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (1)

din același act normativ, constată că nu este competentă să soluționeze

prezenta cauză.

Este de observat că

prin cererea formulată, M.I.C. a solicitat trimiterea Dosarului nr.

2776/338/2011 al Tribunalului Brașov la Înalta Curte, pentru "a beneficia

de toate căile de atac din România".

Având în vedere

această precizare expresă și ținând cont că Decizia civilă nr. 1361/R din 1

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr.

2776/338/2011 este o hotărâre pronunțată în recurs, prin urmare irevocabilă,

Înalta Curte constată că, în speță, calea de atac pe care partea a înțeles să o

declare pentru "a beneficia de toate căile de atac din România" este

cea a contestației în anulare.

Fiind o cale de

retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de

competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe

ierarhic superioare.

În acest sens sunt

prevederile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competența de

soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se

atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de

prevederile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Este de reținut că în

sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor

judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate

de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu

constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și

exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită

ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Legalitatea căilor de

atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6

din Convenția europeană a drepturilor omului, concretizând una dintre garanțiile

unui proces echitabil.

În consecință, față

de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speța de față a fost

formulată contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 1361/R din 1

noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în raport de

dispozițiile art. 319 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a

acesteia aparține Tribunalului Brașov, secția I civilă, motiv pentru care,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor, art. 158 alin. (3) cu referire la art. 159

1

raportat la art.  319 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de

soluționarea a prezentei contestații în anulare în favoarea Tribunalului Brașov

și va trimite de îndată dosarul acestei instanțe în vederea soluționării

contestației în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 158

alin. (1) și (3) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a

contestației în anulare formulată de contestatorul M.I.C. împotriva Deciziei

civile nr. 1361/R din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția

I civilă, în favoarea Tribunalului Brașov.

Trimite de îndată

dosarul Tribunalului Brașov în vederea soluționării contestației în anulare.

Fără nicio cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG