ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2811/2013

Asupra contestației în anulare, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele B.C. și R.I. împotriva Deciziei nr. 237/R din 8 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale; au fost obligate recurentele la plata sumei de 3720 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC L. SA. Împotriva acestei decizii, la data de 15 martie 2013, reclamantele Z. (C.) A., B.C. și R.I. au formulat contestație în anulare, fără a indica temeiul de drept pe care își întemeiază cererea.

În motivarea căii de atac exercitate contestatoarele susțin că prin încheierea pronunțată la data de 20 septembrie 2012, instanța de recurs a admis preschimbarea termenului de judecată într-un alt dosar decât cel dedus judecății, în care nu au fost părți și nu au fost citate, astfel că nu au cunoscut termenul dispus după preschimbare, considerând că Ie-a fost încălcat dreptul la apărare. Totodată, susțin că, judecându-se dosarul la data de 1 noiembrie 2012 în urma soluționării cererii de preschimbare, au fost puse în imposibilitatea de a-și susține recursul și de a se apăra, astfel că li s-a încălcat grav dreptul la apărare. Susțin că nu au fost citate corect. Contestatoarele arată și faptul că instanța nu a analizat toate motivele invocate de recurente încălcând grav dreptul la apărare în sensul art. 6 din C.E.D.O.

Intimata SC L. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal, excepția tardivității formulării contestației în anulare și excepția lipsei de interes a contestatoarei Z.A. și, în subsidiar respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată. Deliberând prioritar asupra excepției lipsei de interes privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. și asupra excepției tardivității formulării contestației în anulare de contestatoarea B.C., invocate de intimata SC L. SA, Înalta Curte le va admite pentru următoarele considerente: În motivarea contestației în anulare, se susține că necitarea contestatoarelor la termenul din data de, 01 noiembrie 2012 ar fi condus la imposibilitatea acestora de a-și susține recursul și de a-și formula apărările care se impun în cauză.

Scopul imediat al declarării căii de atac extraordinare a contestației în anulare este admiterea acesteia și rejudecarea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 237 din 08 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, finalitatea urmărită fiind admiterea recursului și casarea ori modificarea deciziei recurate. În acest context, Înalta Curte constată că Z.A. nu a exercitat calea recursului împotriva acestei decizii. Prin urmare, față de soluția de respingere a recursului declarat de reclamantele B.C. și R.I., aceasta nu are nici un interes să invoce nelegala sa citare pentru termenul din data de 01 noiembrie 2012- dată la care s-a judecat recursul, de vreme ce soluția pronunțată este conformă atitudinii sale procesuale, de a nu ataca hotărârea instanței inferioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, menținând hotărârea atacată.

În aceste condiții, având în vedere pe de o parte faptul că Z.A. nu a formulat recurs împotriva Deciziei nr. 237 din 08 februarie 2012 a Curții de Apel Brașov, fiind implicit de acord cu soluția pronunțată, iar pe de altă parte că aceasta a formulat contestație în anulare împotriva deciziei Înaltei Ccurții de Casație și Justiție prin care această decizie este menținută ca fiind temeinică și legală, Înalta Curte constată că aceasta nu justifică absolut niciun interes în promovarea prezentei căi extraordinare de atac. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. și, în consecință, respinge contestația în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiți, secția a ll-a civilă, ca fiind lipsită de interes.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia se pot desființa, în cazurile expres și limitativ prevăzute de textele legale care o reglementează, decizii pronunțate de instanțele de recurs. Termenul de exercitare este prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că împotriva hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. În speță, decizia contestată fiind irevocabilă, nu a fost comunicată părților, însă la dosar există dovada că la data de 15 noiembrie 2012, contestatoarea B.C.

a luat cunoștință de hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Astfel, în Dosarul nr. 7084/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători - la fila 13, se află cererea formulată de B.C. prin care solicită eliberarea de copii xerox din Dosarul de recurs nr. 4930/95/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, inclusiv filele la care se află decizia din 01 noiembrie 2013 (filele 142-148). Prin urmare, contestația în anulare, astfel cum a fost formulată de contestatoarea B.C. la data de 15 martie 2013, se constată că a fost declarată cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 319 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte va admite excepția tardivității și, în consecință respinge, ca tardiv introdusă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C.

împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat de contestatoarea R.I., Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Prin Decizia nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 4930/95/2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele B.C. și R.I. împotriva Deciziei nr. 237/R din 8 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, având în vedere că obiectul recursului viza o hotărâre irevocabilă, pronunțată în calea de atac a recursului.

Prin contestația în anulare formulată împotriva acestei decizii, contestatoarea R.I. formulează trei motive de anulare: 1. faptul că nu a fost citată la data de 20 septembrie 2012, dată la care s-a soluționat cererea de preschimbare a termenului de judecată fixat în Dosarul nr. 4930/95/2009; 2. faptul că nu a fost legal citată la termenul din data de 01 noiembrie 2012, dată la care s-a soluționat recursul; 3. faptul că instanța nu ar fi analizat toate motivele de recurs invocate în cauză. Motivele invocate de contestatoarea R.I. sunt nefondate pentru următoarele considerente: 1. La termenul din data de 20 septembrie 2012 s-a judecat cererea de preschimbare formulată de SC L. SA în Dosarul nr. 4930/95/2009, această cerere făcând obiectul unui Dosar separat, respectiv nr. 4930/95/2009/a1, conform prevederilor regulamentului de organizare internă a instanțelor.

Potrivit art. 153 C. proc. civ., "termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice (...); completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților". Având în vedere că aceste dispoziții legale prevăd în mod imperativ faptul că soluționarea cererilor de preschimbare se face fără citarea părților, Înalta Curte constată că necitarea contestatoarei pentru termenul din data de 20 septembrie 2012, dată la care s-a soluționat cererea de preschimbare, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor referitoare la citarea părților, de vreme ce însuși legiuitorul a stabilit că pentru judecarea acestei categorii de cereri nu este necesară citarea părților, judecata desfășurându-se în camera de consiliu.

2. Contrar susținerilor contestatoarei, din analiza actelor existente la dosarul de recurs, se constată că aceasta a avut cunoștință de faptul că termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2013 s-a preschimbat la data de 01 noiembrie 2012 încă de la data de 25 octombrie 2012, dată la care B.C. (care este și mandatara contestatoarei R.I.) a studiat dosarul, aspect ce rezultă din cererea de copii întocmită la această dată. De asemenea, la data de 30 octombrie 2012, aceasta a formulat recurs împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2012 prin care s-a preschimbat termenul de judecată, precizând ulterior că această cale de atac ar fi contestație în anulare și nu recurs. Astfel, de vreme ce aceasta a atacat tocmai încheierea prin care s-a admis cererea de preschimbare, nu putea invoca necunoașterea termenului din data de 01 noiembrie 2012. Normele care reglementează cazul de anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) C. proc.

civ. protejează interesul privat al contestatorului care nu a fost legal citat la data când s-a judecat pricina, neavând posibilitatea de a se apăra în cauză. Fiind vorba de un interes privat rezultă că anularea deciziei pronunțate cu încălcarea dispozițiilor referitoare la procedura de citare este guvernată de regimul juridic aplicabil nulităților virtuale, caz în care instanța nu poate dispune anularea actului nelegal decât în condițiile art. 105 C. proc. civ. Prin urmare, pentru a dispune anularea deciziei pronunțate la data de 01 noiembrie 2012, este necesar ca partea să facă dovada unei vătămări cauzate ca urmare a judecării cauzei la acea dată, precum și dovada faptului că această vătămare nu poate fi înlăturată astfel decât prin anularea actului respectiv.

Înalta Curte constată că dovedirea unei vătămări este imposibil de realizat, având în vedere că există dovezi că termenul din data de 01 noiembrie 2012 la care s-a judecat recursul a fost cunoscut de contestatoare, astfel încât aceasta nu poate invoca încălcarea dreptului la apărare ca urmare a necunoașterii acestui termen de judecată. 3. Dispozițiile art. 318 C. proc. civ., care reglementează motivul de contestație în anulare specială, are în vedere ipoteza în care instanța analizează recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate și, respingând recursul sau admițându-l doar în parte, a omis să se pronunțe asupra vreunui motiv de recurs. Premisa obligatorie pentru incidența acestui caz de anulare o reprezintă soluționarea recursului prin analizarea motivelor de recurs, numai în acest caz putându-se aprecia asupra omisiunii cercetării vreunuia dintre aceste motive.

Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de recurs nu a intrat în cercetarea legalității deciziei ce a făcut obiectul recursului, aceasta procedând la soluționarea cu prioritate a excepției inadmisibilității recursului. Prin urmare, întrucât hotărârea instanței de recurs s-a întemeiat exclusiv pe soluționarea excepției inadmisibilității, este exclusă posibilitatea omisiunii cercetării vreunuia dintre motive, de vreme ce obiectul cercetării judecătorești nu a vizat analizarea recursului, ci doar a admisibilității acestuia. Pentru considerentele anterior expuse, nefiind îndeplinite cerințele art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 318 din același cod, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc.

civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R.I. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite excepția lipsei de interes invocată de intimata SC L. SA privind pe contestatoarea Z. (fostă C.) A. și, în consecință, respinge contestația în anulare formulată de aceasta împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca fiind lipsită de interes. Admite excepția tardivității invocată de intimata SC L. SA și, în consecință respinge, ca tardiv introdusă, contestația în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă. Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R.I.

împotriva Deciziei nr. 4277 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțat în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2013.