ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 739/2015

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1086/R din 30 mai 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins contestația în anulare formulată de contestatorii P.L., S.P., T.S. și S.M., împotriva deciziei civile nr. 281/2011, pronunțată de Curtea de Apel Brașov și a obligat contestatorii la plata către intimata T.A.M., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON. Împotriva deciziei nr. 1086/R din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, au formulat cerere de revizuire P.L., S.P., T.S.

și S.M., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. prin care a solicitat anularea acesteia ca fiind contrară deciziei nr. 281/2011 din 8 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Prin decizia nr. 1526 din 9 aprilie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a anulat ca insuficient timbrată cererea de revizuire formulată de revizuenții P.L., S.P., T.S. și S.M. împotriva deciziei nr. 1086/R din 30 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale; a obligat revizuenții la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații T.A.M. și C.T. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare P.L.

și S.P., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 noiembrie 2014. Prin intermediul cererii de față, contestatorii au formulat critici în ce privește decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, nr. 1526 din 9 aprilie 2013, în Dosarul nr. 4825/1/2012, în ceea ce privește cheltuielile de judecată la care au fost obligați în favoarea intimaților T.A.M. și C.T. De asemenea, prin intermediul aceleiași cereri, contestatorii au formulat contestație la executare împotriva actelor de executare silită întocmite în dosarul de executare silită nr. 171/2014 al BEJ S.S., cerere disjunsă de către instanță, fiind format Dosarul nr. 924/1/2015, unde urmează a fi discutată excepția de necompetență a Înaltei Curți cu privire la contestația la executare.

Contestația în anulare nu a fost întemeiată în drept. În dovedirea susținerilor, contestatorii au depus înscrisuri la dosarul cauzei. În cauză s-a dispus atașarea Dosarului nr. 4825/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Intimații C.T. și T.A.M. în combaterea cererii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Examinând contestația în anulare de față, Înalta Curte constată următoarele: La termenul de judecată din data de 5 martie 2015, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția de tardivitate a formulării contestației în anulare și o constatat-o întemeiată pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., stabilesc că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, hotărâre în categoria cărora se încadrează și decizia nr. 1526 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă. Prin urmare, pornind de la faptul că hotărârile irevocabile nu se comunică, legiuitorul a instituit două termene pentru formularea contestației în anulare, termenul de 15 zile, un termen subiectiv, care începe să curgă de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre și termenul de un an, termen obiectiv, prin raportare la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cauză, contestația în anulare a fost formulată la data de 24 noiembrie 2015, fără respectarea termenului obiectiv de un an, în raport de data pronunțării deciziei atacată, respectiv 9 aprilie 2013. În raport de aceste considerente, în temeiul art. 319 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare ca tardiv formulată. Având în vedere cererea formulată de intimații T.A.M. și C.T. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte urmează să o admită în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii P.L. și S.P. împotriva deciziei nr. 1526 din 9 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, ca tardiv formulată. Obligă contestatorii P.L. și S.P. la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimaților T.A.M. și C.T. Dispune disjungerea cererii privind contestația la executare formulată de P.L. și S.P., urmând a se forma un dosar separat. Acordă termen de judecată în ceea ce privește cererea disjunsă la data de 2 aprilie 2015. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015.