ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2015

Decizia nr. 1195/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. anularea Raportului de Evaluare nr. 29387/G/II din 3 iulie 2013.

Totodată s-a solicitat suspendarea executării Raportului de evaluare întocmit de B. până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Raportul de evaluare nr. 29387/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de B. - Inspecția de Integritate s-a stabilit că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada 30 iulie 2008 - 29 mai 2013 a deținut simultan, atât funcția de primar al com. Sadu, cât și calitatea de reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acționarilor a SC C. SA, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Totodată, pârâta a mai reținut că reclamantul nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una din funcțiile incompatibile, continuând să le dețină simultan.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 292 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunțarea reclamantului A. la judecarea cererii de suspendare a executării Raportului de evaluare nr. 29387/G/II din 3 iulie 2013 întocmit de B., a admis acțiunea formulată de reclamant și a anulat Raportul de evaluare.

Curtea a reținut că SC C. SA este o societate pe acțiuni constituită prin reorganizarea D. Sibiu, având inițial ca acționar unic Consiliul Local Sibiu, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J/32/1023 din 04 septembrie 1998, pentru ca în cursul anului 2008 în baza Hotărârii nr. 5 din 30 octombrie 2008 a Adunării Generale a Acționarilor, să se reorganizeze prin cooptarea și a altor unități administrativ teritoriale, respectiv Județul Brașov, Județul Sibiu, Municipiul Făgăraș, orașele Avrig, Cisnădie, Ocna Sibiului, Păuca, Tălmaciu, precum și mai multe comune din județul Sibiu, inclusiv comuna Păuca, noii acționari dobândind acțiunile ca urmare a cesionării lor de către Consiliul Local Sibiu.

Prin Hotărârea Consiliului Local Sadu nr. 44 din 30 iulie 2008 reclamantul, primar al comunei, a fost împuternicit să semneze în numele și pe seama Consiliului Local Sadu actul adițional la actul constitutiv al SC A. SA, iar ulterior, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 34 din 13 iulie 2012, reclamantul a fost numit ca reprezentant permanent al Consiliului Local al com. Sadu în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA, fiind împuternicit să reprezinte în mod legal și să exercite dreptul de acționar în numele Consiliului Local.

Prin Hotărârea Consiliului Local, Sadu nr. 47 din 29 mai 2013 s-a aprobat retragerea mandatului de reprezentant permanent al Consiliului Local al com. Sadu în Adunarea Generală a Acționarilor a SC C. SA acordat reclamantului, având în vedere demisia din calitatea de reprezentant.

S-a mai apreciat că norma juridică prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reglementând incompatibilități ale aleșilor locali, constând într-o restrângere de drepturi pentru aceștia și sancțiuni pentru nerespectarea lor, este de strictă interpretare și aplicare, interpretului legii fiindu-i interzis a completa „lacunele legii”, și a o aplica pentru identitate de rațiune la situații analoage, neprevăzute de lege, conform art. 10 din N.C.C.

Pe cale de consecință, Curtea a reținut că, funcția de primar este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local, aspect care de altfel i se impută reclamantului prin raportul de evaluare contestat.

A observat Curtea că, reclamantul a participat în calitate de reprezentant al com. Sadu în Adunările Generale ale Acționarilor ale SC C. SA, ordinare sau extraordinare, fiind mandatat în acest sens prin hotărâre a Consiliului local al com. Sadu.

Însă, contrar susținerilor pârâtei, în opinia instanței, SC C. SA, în calitate de operator regional, nu se încadrează în categoria societăților comerciale de interes local.

A observat instanța că, legiuitorul operează în clasificarea societăților comerciale după criteriul interesului pe care acestea îl reprezintă, local, județean sau statal, interes care se suprapune cu competența lor teritorială de activitate. Competența acestor societăți, cel mult, se suprapune cu competența din punct de vedere teritorial a autorităților publice care le înființează, competență peste care acestea nu pot dispune și care se exercită în limitele teritoriale ale unității administrativ teritoriale pe care o administrează și o conduc.

În această ordine de idei, s-a reținut că societățile comerciale constituite la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor sunt de interes local, societățile comerciale constituite la nivelul județelor sunt de interes județean, iar societățile constituite la nivel statal prin hotărâre de guvern sunt de interes național.

Însă, în opinia instanței, prin Legea nr. 51/2006, legiuitorul operează și cu noțiunea de operator regional, acesta fiind o societate cu capital social integral al unora sau al tuturor unităților administrativ-teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice. Aria de deservire a acestui operator coincide cu limitele teritoriale cumulate ale unităților administrativ teritoriale membre ale unei asociații de dezvoltare intercomunitară, cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și care au contribuit la constituirea capitalului social al acesteia, ceea ce în mod evident depășește ca interes nivelul local al fiecărui membru participant.

În speță, aria de deservire și, în mod corelativ, de interes a SC C. SA vizează două județe, Sibiu și respectiv Brașov, precum și municipii, orașe și comune din cadrul acestora, astfel că s-a afirmat că această societate este în prezent de interes regional.

În consecință, s-a apreciat că este irelevant statutul societății sub aspectul interesului său teritorial la data înființării sale. Ceea ce prezintă relevanță în analiza stării de incompatibilitate, este statutul societății la momentul conduitei evaluate de inspectorii pârâtei, care acceptă că la acest moment, societatea în cauză poate fi definită și ca operator regional în sensul prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006.

Așa fiind, s-a concluzionat că SC C. SA nu poate fi calificată societate comercială de interes local în sensul normei prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, ceea ce atrage neîntrunirea elementelor constitutive ale acestei incompatibilități legale, astfel că reclamantul nu este incompatibil în a participa în calitate de reprezentant al com. Sadu în adunările generale ale acționarilor acesteia.

2.1. Împotriva soluției instanței de fond, pârâta B. a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și, rejudecând pe fond, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, ca nefondată.

Invocând, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material, ajungând la concluzia eronată că SC C. SA Sibiu, în calitatea sa de operator regional, nu se încadrează în prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, care se referă exclusiv la adunările generale ale societății comerciale de interes local.

Autoritatea publică recurată a argumentat că reclamantul nu a negat că a fost desemnat la Consiliul Local al comunei Sadu ca reprezentant în Adunarea generală a SC C. SA Sibiu, desemnare cu care acesta a fost de acord, deși, în calitate de primar, era împiedicat să dețină calitatea de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale Sadu, potrivit art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

A mai susținut că instanța de fond a ignorat faptul că SC C. SA Sibiu realizează un serviciu public local, care, potrivit art. 1 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 241/2006 și art. 1 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 51/2006 asigură satisfacerea interesului public general al colectivității locale.

Instanța de fond a ignorat faptul că SC C. SA Sibiu a fost înființată printr-un act administrativ adaptat de autorități ale administrației publice locale, potrivit art. 1 alin. (2) lit. g) pct. 2 din Legea nr. 215/200, care se referă la organisme prestatoare de servicii publice de interes local sau județean, iar nu de interes regional.

Faptul că ulterior, SC A. SA a dobândit calitatea de operator regional care asigură furnizarea/ prestarea serviciului de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale asociate, nu-i schimbă calitatea de societate comercială de interes local.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, cu consecința respingerii acțiunii și menținerii raportului de evaluare.

2.2. Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență că recursul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, din moment ce SC C. SA Sibiu este o societate de interes regional, realizând serviciul public respectiv în calitate de operator regional, ceea ce face ca prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 să fie inaplicabile, din moment ce se referă la adunările generale ale societăților comerciale de interes local.

Susține, de asemenea, că era persoana abilitată să-și asume această abilitate prin prisma competențelor legale expres prevăzute de Legea nr. 215/2001, republicată, iar Hotărârea Consiliului Local Satu nr. 34/2012 dată în acest sens, care este un act administrativ nu a fost atacată în justiție, în condițiile Legii nr. 554/2004, primind și aviz de legalitate de la instituția prefectului Sibiu.

Menționează intimatul și faptul că activitatea de reprezentant exercitată a fost neremunerată, iar în adunarea generală a acționarilor, a SC C. SA, a votat proiecte de investiții care nu vizau ca beneficiar com. Sadu.

De asemenea, se arată că ulterior și-a dat demisia, fiind desemnată o altă persoană ca reprezentant în Adunarea Generală a Acționarilor al SC C. SA, astfel cum rezultă din Hotărârii Consiliului Local al com. Sadu nr. 47/2013, însă și această persoană a demisionat, astfel că în prezent comuna Sadu nu mai are nici un reprezentant legal, iar unitățile administrativ teritoriale sunt prejudiciate.

2.3. Prin Încheierea din 21 octombrie 2014 recursul formulat de B. a fost admis în principiu, fiind fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2015.

2.4. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 739/2014, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, având de soluționat o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. x/36/2014 al Curții de Apel Constanța și în Dosarul nr. x/36/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că dispozițiile legale respective sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Curtea Constituțională a reținut că autorii excepției au susținut, în esență, că textul de lege criticat, prin redactarea sa imprecisă în privința noțiunii de „societate de interes local", în cazul societăților prestatoare de servicii de interes economic general, încalcă principiul securității raporturilor juridice care impune respectarea exigenței accesibilității și previzibilității legii.

De asemenea, Curtea Constituțională a mai reținut că autorii excepției au apreciat, referitor la noțiunea de „societate comercială de interes local” cuprinsă în Legea nr. 161/2003, că aceasta trebuie analizată prin raportare la organizarea administrativ-teritorială a României în comune, orașe și județe, în timp ce comunele și orașele au ca autorități deliberative consiliile locale compuse din consilieri și ca autorități executive primarii/ viceprimarii, județele au ca autorități deliberative consiliul județean și ca autorități executive președintele consiliului județean. De aceea, calitatea unei societăți de a fi de interes local se stabilește prin raportare la unitatea administrativ-teritorială (iar nu la consilieri ori primari), astfel încât societatea este de interes local pentru consiliul local sau consiliul județean care a înființat-o și sub a cărui autoritate funcționează.

În opinia autorilor excepției, a arătat Curtea Constituțională, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 121 alin. (2) privind autoritățile comunale și orășenești, art. 135 alin. (2) lit. f) și g) privind obligațiile statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții și aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele Uniunii Europene și art. 148 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor comunitare cu caracter obligatoriu. De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a observat că, în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul arată că unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurat prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilități lor în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice și că prevederile acestui titlu se înscriu pe linia documentelor internaționale în materie și se regăsesc în mare măsură în unele legislații europene, cum este cea italiană, cehă, spaniolă, portugheză.

Curtea Constituțională a reținut că normele supuse controlului de constituționalitate instituie una dintre incompatibilitățile specifice funcțiilor publice de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean. Astfel, funcțiile menționate sunt incompatibile cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

Referitor la invocarea principiului securității raporturilor juridice, Curtea observă că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligația de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate, în ceea ce privește aceste condiții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că în privința normelor de tehnică legislativă, deși acestea nu au valoare constituționala, prin reglementarea lor legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații care respectă principiul securității raporturilor juridice, având claritatea și previzibilitatea necesare (Decizia nr. 26 din 16 ianuarie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Din analiza textelor de lege deduse controlului de constituționalitate Curtea constată că acestea îndeplinesc cerințele mai sus menționate, fiind norme clare, previzibile și care stabilesc cât se poate de precis conduita aleșilor locali.

În continuare, Curtea Constituțională a reținut că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 este în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public, prevăzute de art. 71 din legea menționată, și reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, legiuitorul instituind, printre regulile și condițiile specifice de exercitare a mandatului, și anumite incompatibilități ținând cont de necesitatea asigurării îndeplinirii cu neutralitate, de către persoanele care exercită o funcție publică de autoritate, a atribuțiilor ce le revin.

Totodată, Curtea Constituțională a apreciat că incompatibilitatea funcției de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate, iar înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcții ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept.

De asemenea, Curtea Constituțională a constatat că instituirea prin textul de lege criticat a incompatibilității menționate este o opțiune a legiuitorului și se circumscrie scopului legii de înlăturare a cauzelor și condițiilor care determină corupția, astfel încât funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național să nu constituie un factor generator de corupție în cazul persoanelor care exercită funcția de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului București, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 121 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reprezintă o concretizare a prevederilor constituționale ale art. 121 alin. (2) potrivit cărora primarii și consiliile locale funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și orașe. Prin urmare, activitatea aleșilor locali trebuie să se circumscrie normelor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

În concluzie, Curtea Constituțională a apreciat că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul primarului, viceprimarului, primarului general, viceprimarului municipiului București, președintelui și vicepreședintelui consiliului județean, care exercită funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării acțiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de B., analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului legii de asigurare a imparțialității, protejare a interesului social și evitare a conflictului de interese.

Totodată, Curtea Constituțională a reținut că invocarea în susținerea excepției, a dispozițiilor cuprinse în art. 63 alin. (1) lit. d) și art. 63 alin. (5) lit. a) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, în Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și Legea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, pune în discuție o problemă de interpretare și aplicare a legii, eventuala neconcordanță dintre prevederile legilor menționate excedând controlului de constituționalitate. Totodată, calificarea serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii.

Recursul este întemeiat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare:

Textul/conținutul art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, în temeiul căruia instanța de fond a reținut că intimatul - reclamant nu este incompatibil, iar autoritatea publică recurentă a reținut contrariul are următorul cuprins:

„(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (…) f) funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național”.

Deci, cu alte cuvinte, instanța de fond, cât și autoritatea publică au soluționat problema juridică dedusă judecății/analizei în raport cu calificarea serviciilor comunitare de utilități publice sau a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare ca fiind societăți comerciale de interes local sau de interes național, care, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 739/2015, reprezintă o problemă de interpretare și aplicare a legii de către instanța competentă.

Din analiza/interpretarea literală și teleologică a conținutului art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, rezultă că, în concepția legiuitorului, interdicția vizează calitatea/funcția de reprezentant al unității administrativ - teritoriale în adunările generale ale societățile comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.

În cauză, este necontestat că intimatul - reclamant, primar al Unității Administrativ Teritoriale Sadu a avut calitatea/funcția de reprezentant al acestei unități administrativ teritoriale în adunarea generală a SC C. SA Sibiu, iar nu calitatea/funcția de reprezentant al statului într-o societate comercială de interes național.

Faptul că SC C. SA Sibiu a funcționat/funcționează ca operator regional în sensul prevederilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 51/2006 nu poate avea semnificația juridică pretinsă de intimatul - reclamant și însușită de instanța de fond, din moment ce potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, unitățile administrativ - teritoriale pot avea reprezentanți, exclusiv în societățile comerciale de interes local, în timp ce statul poate avea reprezentanți, exclusiv în societățile comerciale de interes național.

Or, în cauză, este necontestat că intimatul - reclamant nu a avut calitatea de reprezentant al statului, ci pe aceea de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale Sadu în adunarea generală a acționarilor SC C. SA. Sibiu, care potrivit legii nu putea/poate funcționa decât ca o societate comercială de interes local.

De asemenea, pentru rezolvarea problemei juridice enunțate mai sus, nu are relevanță faptul că SC C. SA. Sibiu realizează un serviciu public care interesează localități dintr-un județ sau două județe, opinia instanței de fond nefiind susținută din punct de vedere legal.

Astfel, potrivit reglementărilor actuale, din punct de vedere al gradului de extensie, serviciile publice pot fi ori servicii publice naționale sau de importanță/de interes național (care sunt organizate la scara întregului teritoriu național, precum serviciul public de realizare a justiției), ori servicii publice locale sau de importanță/de interes local, care pot fi județene, municipale, orășenești și comunale, precum serviciile comunitare de utilități publice sau de alimentare cu apă și de canalizare .

Or, în cazul serviciilor comunitare de utilități sau de alimentare cu apă și de canalizare, este de domeniul evidenței că se încadrează în categoria societăților comerciale de interes local, fiind înființate prin acte administrative ale autorităților administrației publice locale, în timp ce societățile comerciale de interes național sunt înființate prin acte juridice ale Guvernului/autorităților publice centrale.

În concluzie, Înalta Curte reține că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, sunt aplicabile în cauza de față.

Cum, însă, instanța de fond nu a cercetat/ analizat celelalte critici aduse raportului de evaluare, referitoare la legalitatea actului administrativ/ hotărârea Consiliului local, de desemnare a intimatului - reclamant ca reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale Sadu, în ce mod și în ce a constat concret exercitarea acestei calități/ funcții de reprezentant în adunarea generală a SC C. SA Sibiu, în ceea ce-l privește pe intimatul-reclamant, cu incidență asupra celor reținute în raportul de evaluare, instanța de recurs, casând sentința pronunțată, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare/ continuarea judecății potrivit dezlegărilor/îndrumărilor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 292 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2015.

Cu opinia separată a doamnei judecător Carmen Ilie, în sensul respingerii recursului declarat de B. împotriva sentinței nr. 292 din 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Opinia Separată

Redactată de judecător Carmen Ilie, în temeiul art. 258 și art. 264 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar celor reținute în opinia majoritară, consider că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f)) din Legea nr. 161/2003 au în vedere numai ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societății comerciale ce operează pe teritoriul comunei, orașului/ municipiului, județului unde persoana în cauză este primar/ viceprimar sau președinte/ vicepreședinte al consiliului județean.

Interpretarea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 trebuie să pornească de la scopul legii și anume, asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și combaterea corupției.

Incompatibilitățile instituite de lege au rolul de a preveni eventuala influență a alesului local în cadrul comunității, prin intermediul funcției de reprezentant în adunarea generală a societății comerciale.

În speță, ne aflăm în situația unei societăți comerciale cu statut de operator regional ce are competență în mai multe județe și are ca scop dezvoltarea intercomunitară.

Operatorul regional, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2008, este o societate comercială cu capital integral al unităților administrativ-teritoriale membre, are rolul de a asigura gestiunea serviciului de utilități publice pe raza sa de competență și de implementare a programelor de investiții publice de interes zonal/ regional.

Este evident că această societate comercială acționează pe o suprafață ce excede teritoriului unei singure unități administrativ-teritoriale.

Operatorul regional nu este subordonat autorității administrației publice locale, ci se află sub coordonarea asociației de dezvoltare intercomunitară.

Operatorul regional are o importanță strategică pentru economie a cărui înființare a fost asumată de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, accesează fonduri europene care, altfel nu ar fi putut fi obținute doar de o singură unitate administrativ-teritorială.

Depunerea la dosar a Ghidului Solicitantului Axa Prioritară 1 - Programul Operațional Sectorial Mediu - „Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată” dovedește împrejurarea că numai un operator regional poate solicita fonduri nerambursabile din Programul Operațional Sectorial Mediu.

Opțiunea opiniei separate este în concordanță și cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materie, putând fi exemplificate Deciziile nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 1339/2015.

Față de acestea, consider că recursul urma să fie respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/0004, modificată și completată.