ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/107/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Raportului de evaluare din 13.03.2013 și a Raportului de evaluare din 13.03.2013 emise de Agenția Națională de Integritate.

De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate că:

- în calitate de consilier local și viceprimar a deținut calitatea de comerciant persoană fizică;

- personal a sesizat această stare de incompatibilitate la data de 04.01.2013;

- nu i s-a adus la cunoștință că nu poate deține cumulativ funcțiile respective;

- în cauză sunt incidente prevederile art. 55, 56, 57 și art. 69 din Legea nr. 393/2004.

Prin Sentința nr. 32/06 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 32 din 06 februarie 2014 a declarat recurs în termen legal reclamantul A., solicitând casarea acesteia și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii, ca fiind legală și temeinică.

În motivarea cererii de recurs, au fost învederate instanței, în esență, următoarele:

3.1. Referitor la Raportul de evaluare din 13.03.2013

În calitate de consilier local a fost prezent la ședințele Consiliului Local al comunei Farău județul Alba, respectiv Ședințele nr. 9 din 10.02.2013, nr. 19 din 21.04.2011, nr. 33 din 29.08.2011, nr. 37 din 29.09.2011, nr. 41 din 31.10.2011, nr. 43 din 08.11.2011, nr. 44 din 23.11.2011, nr. 46 din 06.12.2011 și nr. 49 din 22.12.2011, în care s-au pus în discuție aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli, precum și rectificările bugetare aferente anului 2011.

Contractul din data de 26.04.2011 încheiat cu SC B. SRL, invocat de Agenția Națională de Integritate, a fost atribuit prin încredințare directă de către primarul comunei Farău, iar de încheierea acestuia a luat cunoștință din adresa înaintată de autoritatea pârâtă, întrucât nu a fost și nu este în relații foarte apropiate cu fratele său, administratorul acestei societăți comerciale.

Nu există și nu a fost stabilită o legătură de cauzalitate între votul din luna februarie 2011, în calitate de consilier local, și atribuirea contractului prin încredințare directă în luna aprilie 2011.

Acest fapt rezultă și din răspunsul din 11.02.2013, pe care Primăria Farău îl comunică Agenției Naționale de Integritate:

"atribuirea contractului s-a făcut prin încredințare directă în data de 26.04.2011, în baza creditelor bugetare aprobate conform HCL nr. 9 din 10.02.2011 privind aprobarea bugetului local al comunei Farău pe anul 2011 și a bugetului activităților finanțate integral din venituri proprii și a celor finanțate din venituri proprii și subvenții pe anul 2011".

Se impune a se reține că atribuirea directă a contractelor până la 15.000 de euro s-a făcut prin proces-verbal, fiind scutită de avizul emis prin hotărâre a consiliului local.

Dacă ar fi avut cunoștință despre atribuirea contractului către fratele său ar fi informat consiliul local.

În prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 55, art. 56, art. 57 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Legea nr. 393/2004, coroborate cu prevederile art. 46 din Legea nr. 2015/2011.

3.2. Referitor la Raportul de evaluare din 13.03.2013

În calitate de consilier local și viceprimar al comunei Farău din data de 22.06.2012, a deținut începând cu data de 14.05.2010 și funcția de comerciant persoană fizică în cadrul D Întreprinderea Individuală.

Nu i s-a adus la cunoștință niciodată faptul că nu poate deține cumulativ funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică.

În data de 4.01.2013, a sesizat personal această situație și la data de 07.01.2013 a radiat Întreprinderea Individuală.

De la momentul aflării răspunsului și până la renunțarea la calitatea de comerciant a trecut o zi.

Nu s-a creat vreun prejudiciu ori vreo vătămare unei persoane sau comunități, iar îndreptarea situației neconforme cu legea denotă buna credință a reclamantului.

Se impune a se reține și faptul că, pentru prima situație a fost sancționat de Consiliul local cu 5% din indemnizația lunară pe o perioadă de 3 luni, iar pentru a doua situație, cu 10% din indemnizație pe o perioadă de 3 luni, hotărârile consiliului local primind avizul de legalitate din partea Instituției Prefectului Județului Alba.

În concluzie, pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata Agenția Națională de Integritate a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității recursului, în temeiul art. 488 și 489 din C. proc. civ., susținând că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

Prin Raportul întocmit de magistratul-asistent, în conformitate cu prevederile art. 494 din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinite cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ., că recursul a fost motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 și că argumentele invocate se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu și s-a dispus înaintarea raportului, spre analiză, completului de filtru, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 6 octombrie 2015, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 32 din 6 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 19 ianuarie 2016, cu citarea părților, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare din 13.03.2013 și Raportul de evaluare din 13.03.2013 întocmite de Agenția Națională de Integritate.

Prin Raportul de evaluare din 13.03.2013 s-a constatat că reclamantul a deținut simultan, în perioada 22.06.2012 - 07.01.2013 atât funcția de viceprimar al comunei Farău, cât și calitatea de comerciant persoană fizică în cadrul D. Întreprinderea Individuală, încălcând astfel regimul juridic al incompatibilităților.

Potrivit art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) g) calitatea de comerciant persoană fizică".

Interpretarea pe care prima instanță a dat-o acestor dispoziții legale și probatoriilor administrate în cauză este legală, întrucât situația premisă pe care Raportul de evaluare a fost fundamentat este necontestată, reclamantul deținând simultan funcția de viceprimar și calitatea de comerciant persoană fizică în perioada 22.06.2012 - 07.01.2013.

Nu prezintă relevanță din perspectiva analizată faptul că reclamantul a renunțat la calitatea de comerciant persoană fizică la data de 07.01.2013 și nici împrejurarea că nu ar fi avut cunoștință de interdicția legală privind deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de comerciant persoană fizică.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 75 lit. f) și art. 77 alin. (1)-(3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare din 13.03.2013.

Astfel, reclamantul a participat la ședințele Consiliului Local Farău, exprimându-și votul în mod favorabil cu privire la adoptarea hotărârilor privitoare la aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul 2011, precum și a rectificărilor bugetare pe anul 2011, în condițiile în care sumele pentru plata contractului de prestări servicii nr. 1308/26.04.2011 încheiat de Consiliul Local Farău cu SC B. SRL au fost alocate prin rectificările bugetare aferente anului 2011.

Aceasta, în condițiile în care rudele sale de gradul II, E. și C. dețin calitatea de asociat și administrator la SC B. SRL, neavând nicio relevanță sub aspectul regimului juridic al conflictului de interes modalitatea de încredințare a contractului de prestări servicii.

Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la actele administrative contestate, întocmite de Agenția Națională de Integritate.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și art. 496 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 32 din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2016.

Procesat de ED