ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2016

Decizia nr. 404/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 94 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantului A. și, în consecință, a fost anulat Raportul de evaluare nr. 40381/G/II din 23 septembrie 2013, fiind respinsă acțiunea în rest, formulată în contradictoriu cu pârâții B., C. și inspector de integritate D.

Motivele de casare;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta B., criticând ca nelegală hotărârea atacată.

Recurenta a invocat ca motiv de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a susținut că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, întrucât reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților începând cu data de 13 august 2010, prin deținerea simultană a funcției de primar al com. Arieșeni, județul Alba, și a calității de reprezentant asociat persoană juridică Consiliul Local al com. Arieșeni, jud. Alba, în cadrul SC E. SRL.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului formulat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat faptul că nu se află în ipoteza prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a fost și nu este reprezentantul comunei în Adunarea Generală a SC E. SRL, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. mai mult se arată că societatea menționată nu este de interes local, ci este de interes regional, împrejurare care rezultă din actul constitutiv.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Intimatul-reclamant A. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din data de 21 octombrie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului.

Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi critica formulată de recurentă subsumată motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și, constatând că hotărârea instanței de fond este legală, o va menține în totalitate și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În raportul de evaluare contestat se reține, în raport de prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, existența unei stări de incompatibilitate pentru A., motivat de faptul că, în perioada 13 august 2010-prezent, a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Arieșeni, județul Alba, cât și calitatea de reprezentant asociat-persoană juridică - Consiliul Local Arieșeni, județul Alba în cadrul SC E. SRL.

Se susține în raportul de evaluare, dar și prin cererea de recurs faptul că regimul incompatibilităților este expres prevăzut de legislația în vigoare, legea interzicând cumulul de calități, cea de primar cu cea de reprezentant al unității administrativ teritoriale în cadrul unei societăți comerciale de interes local.

Recurenta apreciază că în cauză este vorba de un mandat legal conferit Consiliului Local de către unitatea administrativ teritorială și de un mandat convențional al Consiliului Local către cel care îndeplinea și funcția de primar, ajungându-se la situația de a fi reprezentat acționarul (unitatea administrativ teritorială) de către primarul respectivei entități, iar cumulul este interzis expres de art. 87 lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția de anulare a raportului de evaluare pronunțată de instanța de primă jurisdicție reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 „funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național.”

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003, ca fiind „situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

Raportat la situația de fapt a cauzei, instanța de control judiciar reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, așa cum a reținut prima instanță, reclamantul, în calitatea sa de primar, a fost împuternicit prin Hotărârea Consiliului Local nr. 61/2010 să semneze actul constitutiv și să facă demersuri în vederea înmatriculării societății constituite la Registrul Comerțului.

Conform proceselor-verbale încheiate cu ocazia adunărilor generale ale asociaților în SC E. SRL din datele de 17 septembrie 2010, 25 februarie 2011 și din 23 mai 2011, rezultă că reprezentantul com. Arieșeni în Adunarea Generală a Acționarilor este F., iar nu intimatul-reclamant, care, așa cum a reținut prima instanță, nu a participat în calitate de reprezentant al com. Arieșeni în Adunările Generale ale Asociaților ale SC E. SRL.

Așa cum a reținut prima instanță, recurenta-pârâtă nu a probat deținerea de către intimatul-reclamant a calității de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC E. SRL.

Incompatibilitatea este generată de exercitarea funcției/calității în cadrul societății de interes local, prevăzută ca fiind incompatibilă cu funcția de primar. B., în exercitarea atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 176/2010, era datoare să cerceteze dacă în speță au fost exercitate simultan cele două funcții incompatibile, cercetări care nu se pot limita la mențiunile din Registrul Comerțului.

Mai mult decât atât, SC E. SRL nu este o societate de interes local, pentru ca în cauză să fie îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus menționat. Aceasta este o societate de interes regional, împrejurare care rezultă din actul constitutiv.

În cazul societăților de interes regional, conform unei practici consolidate la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat că nu sunt aplicabile prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 (ex. Decizia nr. 2403/2015, Decizia nr. 431/2015).

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant, dovedită cu înscrisuri, instanța de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., republicat, o va admite, acordând cheltuielile de deplasare și cazare, și cele cu onorariul avocațial, pe care în temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., republicat, îl va acorda redus, constatând că acesta este disproporționat în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocați.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 94 din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 2.750 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., constând în cheltuieli de deplasare, cazare și onorariu redus cuvenit apărătorilor aleși.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2016.