ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/08.10.2014.
1.2. Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 69 din 27 martie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., a anulat Raportul de evaluare nr. x/08.10.2014 emis de pârâtă și a obligat pe aceasta să plătească reclamantului suma de 50 RON cheltuieli de judecată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a susținut că hotărârea criticată cuprinde motive străine de natura cauzei, acțiunea reclamantului fiind admisă cu motivarea că acesta, în calitate de consilier local, nu avea cum să participe la adoptarea unor hotărâri care să aibă legătură cu activitatea societății, motive ce vizează situația unui conflict de interese, care excede obiectului prezentei cauze și pentru care sunt aplicabile alte dispoziții legale.
A susținut că instanța de fond s-a limitat exclusiv la a prelua ad litteram argumentele invocate de reclamant în acțiune, ignorând apărările recurentei-pârâte și fără a arăta considerentele pentru care acestea sunt sau nu fondate.
Reclamantul a fost evaluat exclusiv în ceea ce privește respectarea regimului juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.
Cerința legală a existenței interesului personal patrimonial este prevăzută de legiuitor exclusiv în materia conflictului de interese și nu al incompatibilităților, cum în mod eronat și nelegal a reținut instanța de fond în motivarea sentinței recurate.
Recurenta a argumentat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.
Din interpretarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 rezultă fără echivoc faptul că pentru existența stării de incompatibilitate este suficient ca persoana evaluată să dețină concomitent cel puțin două funcții incompatibile, condiție îndeplinită în cauza dedusă judecății, având în vedere că reclamantul a deținut simultan atât calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Petroșani în mandatul iunie 2012 - iunie 2016, cât și calitatea de administrator și director general al Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului SA, cu sediul în Petroșani.
Legiuitorul nu a condiționat existența stării de incompatibilitate de desfășurarea, la sediul societății de interes național, a activităților specifice obiectului de activitate a acesteia și nu face distincție între sediul principal și sediul secundar al societății de interes național.
1.4. Apărările intimatului
Legal citat, intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
A argumentat că în speță nu poate fi vorba despre motive străine de natura cauzei, întrucât instanța de fond a reținut o stare de fapt privind incompatibilitatea în temeiul art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, concluzionând în baza unei analize temeinice că acestei stări de fapt nu îi sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de pârâta recurentă și că deținerea concomitentă a calității de consilier local și a celei de director general nu poate genera automat starea de incompatibilitate, câtă vreme sediul și activitatea societății nu se află pe raza teritorială a Municipiului Petroșani.
Instanța de fond a analizat susținerile fiecărei părți și a înlăturat motivat și punctual atât susținerile și probele reclamantului, cât și pe cele ale pârâtei recurente; nu a analizat și nu s-a pronunțat nici în considerente, nici în dispozitiv, cu privire la situația unui conflict de interese.
Intimatul a mai argumentat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, concluzionând că SN IMVJ SA are doar un sediu formal pe raza teritorială a Municipiului Petroșani, la care nu se desfășoară nici una din activitățile din obiectul de activitate al societății, sediul având un rol pur administrativ.
Procedura de soluționare a recursului
2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2018, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.
2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar (i) Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat.
Instanța de fond s-a raportat la obiectul cauzei și a expus argumentele care au condus la formarea convingerii sale, considerentele hotărârii redând interpretarea dată de aceasta dispozițiilor legale aplicabile chestiunii de drept deduse judecății.
Nu se poate aprecia că hotărârea ar conține motive străine de natura cauzei pentru simplul fapt că prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în defavoarea recurentei și apelând la considerente pe care aceasta le consideră a excede normei legale.
De asemenea, împrejurarea că în cuprinsul considerentelor s-a preluat din raționamentele și explicațiile pârâtului nu poate determina o altă concluzie, câtă vreme, trecându-le prin filtrul cadrului normativ aplicabil, instanța a apreciat că sunt corecte, fiind astfel respectate astfel dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.
(ii) Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține însă incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente.
Prin Raportul de evaluare nr. x/08.10.2014, supus examinării instanței de contencios administrativ, s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului, în condițiile în care acesta, consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Petroșani, al cărui mandat a fost validat la data de 29 iunie 2012, a deținut, în perioada 28.09.2012 - 19.07.2013, și funcțiile de administrator și director general al Societății Naționale de Închideri Mine Valea Jiului SA, cu sediul în municipiul Petroșani.
Societatea Națională de Închidere Mine Valea Jiului SA este societate comercială de interes național, înființată la data de 01.11.2012, în baza O.U.G. nr. 84/2011 și O.U.G. nr. 119/2011 modificată și aprobată prin Legea nr. 143/2012, având ca acționar Statul Român prin Ministerul Economiei și sediul social în municipiul Petroșani, așa cum arată adresa nr. x/16.05.2013, emisă de Oficiul Registrului Comerțului.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că acesta a avut calitatea de consilier local, dar nu a participat la adoptarea unor decizii privind activitatea desfășurată de SNIMVJ, iar, pe de altă parte, activitatea societății se desfășoară la sediile secundare existente în localitățile Petrila, Vulcan și Uricani, la sediul din Petroșani desfășurându-se strict activitățile ce rezulta din administrarea societății, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele stabilite de art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 25 din Legea nr. 176/din 1 septembrie 2010.
Această soluție este rezultatul interpretării eronate a dispozițiilor legale evocate de însăși instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager asociat, administrator, membri al consiliului de administrație sau cenzor la regiile autonome și societățile comerciale de interes local înființate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului județean respectiv sau la regiile autonome și societățile comerciale de interes național care își au sediul sau care dețin filiale în unitatea administrativ teritorială respectivă.
Aceste dispoziții se referă la sediul societăților comerciale de interes național, fără a face distincție între sediul principal și sediul secundar și fără a condiționa existența incompatibilității de natura activității efectiv desfășurate la sediul aflat în unitatea administrativ teritorială, de participarea persoanei evaluate la luarea vreunei hotărâri privind societatea în cadrul căreia deține funcția sau de obținerea vreunui folos, material sau de altă natură.
Interpretarea dată de prima instanță adaugă normei juridice condiții suplimentare de aplicabilitate, care în mod evident nu au fost avute în vedere de către legiuitor.
Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond prin sentința atacată, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 pentru reținerea stării de incompatibilitate a intimatului-reclamant A..
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, în baza dispozițiilor art. ,497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat în cauză și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Naționala de Integritate împotriva Sentinței nr. 69 din 27 martie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând cauza:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2018.