ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2968/2015

Decizia nr. 2968/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. 29294/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de pârâta Agenția Naționala de Integritate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 38 din 12 februarie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Raportul de evaluare nr. 29294/G/II din 03 iulie 2013 întocmit de pârâtă, obligând-o la plata sumei de 1488 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Naționala de Integritate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut,în esență, că în speță, au fost interpretate eronat prevederile legale incidente, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii.

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001, art. 2

1

din Legea nr. 51/2006, art. 2 pct. 1, art. 6 și art. 10 din Legea nr. 241/2006.

A arătat că, în accepțiunea dată de legiuitor prin Legea nr. 15/1990, SC B. nu și-a modificat caracterul de a fi o societate de interes local, având în vedere obiectul de activitate, modalitatea de înființare, unitățile administrativ-teritoriale în care prestează serviciile.

Împrejurarea că ulterior societatea a dobândit caracter regional ce asigură furnizarea/prestarea serviciilor de utilități publice pe raza de competență a unităților administrativ-teritoriale asociate, nu-i schimbă calitatea de societate comercială de interes local.

În urma aderării României la structurile Uniunii Europene, țara noastră s-a angajat să adopte și să implementeze structural politicile comunitare cu privire la dezvoltarea locală și națională. În acest sens, au fost adoptate/asimilate unele măsuri, printre care se numără și cele cu privire la înființarea unor entități menite să asigure eficiență în absorbția de fonduri necesare pentru implementarea proiectelor și anume, asocierea unor unități administrativ-teritoriale.

Astfel, o unitate administrativ-teritorială devine membră a asociației, în vederea reprezentării propriilor interese.

La data adoptării Legii nr. 161/2003, legiuitorul a avut în vedere implementarea unor măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri și pentru prevenirea și sancționarea competenței, or participarea la o asociație ce deservește mai multe unități administrativ-teritoriale este realizată din nevoia unui interes local, care împreună cu celelalte interese locale asociate, stabilesc un cadru general comun, cu caracter regional din punct de vedere geografic.

În concluzie, recurenta a apreciat că intimatul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut, simultan, atât funcția de primar al Comunei C., județul Sibiu, cât și calitatea de reprezentant al acestei unități administrativ teritoriale în Adunarea Generală a Acționarilor a SC B. SA Sibiu, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 7 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 19 noiembrie 2014.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recursul este nefondat.

Prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 au în vedere numai ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societății comerciale ce operează pe teritoriul comunei, orașului/municipiului, județului unde persoana în cauză este primar/viceprimar sau președinte/vicepreședinte al consiliului județean.

Interpretarea art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 trebuie să pornească de la scopul legii și anume, asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și combaterea corupției.

Incompatibilitățile instituite de lege au rolul de a preveni eventuala influență a alesului local în cadrul comunității, prin intermediul funcției de reprezentant în adunarea generală a societății comerciale.

În speță, ne aflăm în situația unei societăți comerciale cu statut de operator regional ce are competență în mai multe județe și are ca scop dezvoltarea intercomunitară.

Operatorul regional, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2008, este o societate comercială cu capital integral al unităților administrativ-teritoriale membre, are rolul de a asigura gestiunea serviciului de utilități publice pe raza sa de competență și de implementare a programelor de investiții publice de interes zonal/regional.

Este evident că această societate comercială acționează pe o suprafață ce excede teritoriului unei singure unități administrativ-teritoriale.

Operatorul regional nu este subordonat autorității administrației publice locale, ci se află sub coordonarea asociației de dezvoltare intercomunitară.

Operatorul regional are o importanță strategică pentru economie a cărui înființare a fost asumată de România prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, accesează fonduri europene care, altfel nu ar fi putut fi obținute doar de o singură unitate administrativ-teritorială.

Depunerea la dosar a Ghidului Solicitantului Axa Prioritară 1 - POS Mediu - "Extinderea și modernizarea sistemelor de apă și apă uzată" dovedește împrejurarea că numai un operator regional poate solicita fonduri nerambursabile din Programul Operațional Sectorial Mediu.

Existența dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 15/1990, art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/2006, art. 2 pct. I și art. 6 din Legea nr. 241/2006, precum și a disp.art. 10 din Legea nr. 241/2006, invocate de recurentă în susținerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întăresc cele reținute anterior de instanța de recurs.

Faptul că este necesară o hotărâre a fiecărei unități administrativ-teritoriale pentru înființarea și funcționarea asociației nu are efect în planul incompatibilităților prevăzute de lege în cazul primarilor.

Mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Avându-se în vedere și jurisprudența constantă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, în materie, exemplificată prin Deciziile nr. 163/2015; nr. 431/2015; nr. 432/2015; nr. 1339/2015 și nr. 1908/2015, în temeiul art. 497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.135 lei, neexistând niciun motiv de reducere a acestora, astfel cum a solicitat recurenta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 38 din 12 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.135 lei, către intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.

Procesat de GGC - GV