ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2403/2015

Decizia nr. 2403/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 31 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea reclamantului A., formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în sensul că a fost anulat raportul de evaluare atacat și a fost obligată instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.488 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Integritate, criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată, fiind invocate drept motive de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

2.1. Principalele argumente invocate

Recurenta a susținut că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, întrucât probele administrate în cauză relevă faptul că raportul de evaluare întocmit de recurentă este întocmit cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, cu respectarea principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, raportat la prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 04 martie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante .

Criticile formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, iar sentința pronunțată în cauză este dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Cu privire la cazul de incompatibilitate ce vizează SC B. SA, Înalta Curte reține că, în raportul de evaluare contestat, se arată, raportat la prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, existența unei stări de incompatibilitate, în cazul de față, motivat de faptul că reclamantul a deținut simultan atât funcția de primar al comunei Apoldu de Jos, județul Sibiu, cât și pe cea de reprezentant al comunei în cadrul Adunării Generale a Acționarilor în cadrul societății comerciale Apă Canal SA Sibiu, în perioada 19 iulie 2012 - prezent.

Se susține în raportul de evaluare dar și prin cererea de recurs faptul că singura clasificare făcută de legiuitor în conținutul Legii nr. 161/2003 și care are relevanță în stabilirea stării de incompatibilitate reglementată prin art. 87 alin. (1) lit. f) se referă la împărțirea societăților comerciale în societăți de interes local și de interes național. Modificările aduse actului constitutiv prin care SC Apă Canal SA Sibiu și-a extins raza teritorială de activitate și de competență la unitățile administrativ-teritoriale associate, nu-i schimbă statutul acesteia de societate comercială de interes local, neputând fi calificată ca societate comercială de interes național.

Efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția de anulare a raportului de evaluare pronunțată de judecătorul fondului reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept incidente, în raport de starea de fapt rezultată din probele administrate.

Rezultă din actele și lucrările dosarului că SC Apă Canal SA Sibiu a fost înființată ca societate comercială de interes local, cu acționar unic Consiliul Local Sibiu și care a desfășurat activitate exclusiv pe raza municipiului Sibiu.

Ulterior, în baza hotărârii A.G.A. din 30 octombrie 2008, societatea se transformă din societate comercială de interes local în operator regional, modificându-se actul constitutiv cu respectarea dispozițiilor art. 2 lit. g

1

) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006.

Rezultă din documentele prezentate la dosar că societatea după reorganizare este constituită în integralitate din capitalul social al unităților administrativ teritoriale membre a Asociației de Dezvoltare Intercomunitare „Asociația de Apă” Sibiu, cu un capital social integral public, iar prin obiectul de activitate s-a stabilit că operatorul regional asigură atât gestiunea propriu-zisă a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare pe raza de competență a unităților administrativ teritoriale membre ale Asociației de Dezvoltare Intercomunitare, care se întind pe mai multe județe ale țării, inclusiv administrarea funcțională și exploatarea sistemelor de utilități publice aferente acestora, cât și implementarea programelor de investiții publice de interes regional realizate în cadrul asociației de dezvoltare intercomunitară destinate înființării modernizării și după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico edilitare aferente acestor servicii, fiind asimilat organismelor prestatoare de servici publice prevăzute de O.G. nr. 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergenței, aprobată prin Legea nr. 362/2009.

Toate aceste atribuții ale operatorului regional SC Apă Canal SA Sibiu demonstrează pierderea trăsăturilor caracteristice unei societăți comerciale de interes local și transformarea ei într-o entitate însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public, și anume gestionarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare prin delegarea serviciilor conform contractului de delegare.

Așadar, se poate observa că instituția juridică a operatorului regional a sistemului public de alimentare cu apă și canalizare este distinctă de instituția juridică a societății comerciale de interes local, iar interesul propriu al primarului într-o astfel de entitate cu caracter regional însărcinată cu îndeplinirea unui serviciu public nu poate exista, din moment ce într-o astfel de entitate sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective.

Transformarea SC Apă Canal SA Sibiu dintr-o societate comercială de interes local într-un operator regional în scopul ce a fost evidențiat, determină neîncadrarea acesteia în ipoteza de reglementare a art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, deoarece funcția de reprezentant al unității administrativ teritoriale în Adunările generale ale societăților comerciale de interes local este incompatibilă cu funcția de primar, în accepțiunea legii, numai în situația în care există posibilitatea utilizării votului de acționar într-un scop personal sau luarea de către primar a unor hotărâri în detrimentul intereselor societare, situație exclusă având în vedere caracterul acestei societăți de entitate cu caracter regional, în care sunt reprezentate interesele fiecărui asociat din cadrul entității care a participat la capitalul entității respective și care participă în egală măsură în organele de conducere ale acesteia, exercitând un control analog celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii.

Starea de incompatibilitate a fost reglementată de legiuitor pentru prevenirea conflictului de interese definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003, ca fiind „situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative”.

Prin urmare, incompatibilitatea reprezintă interdicția de a cumula două sau mai multe funcții/atribuții care prin exercitarea lor simultană ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligația să își îndeplinească sarcinile de serviciu.

Pornind de la această definiție și având în vedere caracteristicile operatorului regional a serviciilor de apă și de canalizare, așa cum sunt definite prin Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 241/2006, identificate în actul constitutiv al operatorului regional SC Apă Canal Sibiu SA, dar și în celelalte documente care atestă reorganizarea societății, se poate concluziona că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale stării de incompatibilitate reglementată de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimat, Înalta Curte a constatat că nu este întemeiată, întrucât la dosar nu există dovada acestor cheltuieli, motiv pentru care cererea va fi respinsă.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 31 din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.