ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 04.03.2014, sub număr dosar x/2014, petentul A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/10.02.2014 întocmit de către intimata Agenția Națională de Integritate, cu obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 177/2014 din data de 11 iulie 2014 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de petentul B., împotriva Raportului de evaluare nr. x/10.02.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, petentul B. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală; hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând litigiul în fond, să fie admisă contestația, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/10.02.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În esență, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv când instanța a dat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a interpretat în mod eronat prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, prin asimilarea unor situații nereglementate expres de legiuitor.

Sub acest aspect, reclamantul a precizat că societatea C. SA nu este o societate de interes local, ci o societate de interes regional, iar reprezentarea unității administrativ-teritoriale s-a realizat cu titlu gratuit.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 04.02.2015, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Reluând argumentele care au dus la evaluarea stării de incompatibilitate, intimata consideră sentința de fond ca fiind legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 22 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Recursul declarat de reclamantul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a vizat, în esență, greșita reținere, de către prima instanță, a stării de incompatibilitate ce a fost identificată de intimata-pârâtă ANI în raportul de evaluare nr. 5415/G/II/10.02.2014, ivită prin cumulul funcției de primar al Comunei Apoldu de Jos, județul Sibiu, cu cea de reprezentant al U.A.T. Apoldu de Jos în organele de conducere a societății C. SA.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, reținute în cuprinsul raportului de evaluare, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu ... funcția de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăților comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăți comerciale de interes național."

Aceste prevederi au în vedere numai ipoteza funcției de reprezentant al unității administrativ-teritoriale în adunările generale ale societății comerciale ce operează pe teritoriul comunei, orașului/municipiului, județului unde persoana în cauză este primar/viceprimar sau președinte/vicepreședinte al consiliului județean.

În cauză, ne aflăm în situația unei societăți comerciale cu statut de operator regional.

Operatorul regional, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2008, este o societate comercială cu capital integral al unităților administrativ-teritoriale membre, având rolul de a asigura gestiunea serviciului de utilități publice pe raza sa de competență și de implementare a programelor de investiții publice de interes zonal/regional.

Așadar, este evident că această societate comercială acționează pe o suprafață ce excede teritoriului unei singure unități administrativ-teritoriale, iar operatorul regional nu este subordonat autorității administrației publice locale, ci se află sub coordonarea asociației de dezvoltare intercomunitară.

Faptul că este necesară o hotărâre a fiecărei unități administrativ-teritoriale pentru înființarea și funcționarea asociației nu are efect în planul incompatibilităților prevăzute de lege în cazul primarilor.

Mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociației depășește interesul local și se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcția să aibă un interes personal ce ar putea influența îndeplinirea cu imparțialitate și obiectivitate a atribuțiilor sale legale.

Referitor la calificarea unui operator regional de servicii de utilități publice, dacă este sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, s-a pronunțat, în ședința din data de 4 mai 2015, și plenul judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu acea ocazie, cu majoritate de voturi, a fost adoptată soluția de principiu în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilități publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăți comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecății, iar situația în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziții legale.

PENTru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamantului B., cu consecința anulării raportul de evaluare nr. 5415/G/II/10.02.2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B. împotriva Sentinței nr. 177 din 11 iulie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul B. și, pe cale de consecință, anulează Raportul de evaluare nr. x/10.02.2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV