Decizia nr. 1137/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 138/2014 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii. Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat sub nr. x/57/2014 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate prin care s-a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 56951/G/II din 04 decembrie 2013, cu cheltuieli de judecată. Prin Raportul de evaluare nr. 56951/G/II din 04 decembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, s-a stabilit că reclamantul A., viceprimar al comunei B. în mandatul 2008 - 2012, s-a aflat în conflict de interese întrucât a participat în calitate de consilier local la deliberarea și adoptarea (votând "pentru") a două hotărâri nr. 18 din 10 aprilie 2010 și nr. 20 din 29 aprilie 2010, ambele privind închirierea pășunilor comunale, emise de Consiliul Local B., deși avea un interes personal în aprobarea acestora, deoarece avea posibilitatea să anticipeze că o decizie prin care s-ar aproba închirierea pășunilor prezintă un avantaj pentru Asociația Crescătorilor de Animale și implicit pentru sine, în calitate de crescător de animale și de președinte al acestei asociații.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 138 din 02 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, și s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte: - în mod greșit prima instanță a reținut că procesele-verbale ale ședințelor consiliului local din datele de 10 aprilie 2010 și 29 aprilie 2010 sunt înscrisuri autentice și fac dovada deplină până la înscrierea în fals, înlăturând în mod netemeinic declarațiile olografe ale martorilor C. și D.; - nici Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și nici alt act normativ nu conferă caracter autentic proceselor verbale ale ședințelor consiliilor locale, astfel că în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 270 C. proc. civ.; - s-a reținut în mod nefondat existența conflictului de interese în condițiile în care martorii C., D., E., F., G., H., I. și J. au arătat că reclamantul nu a participat la adoptarea celor două hotărâri; - a susținut recurentul că nu s-a aflat în starea de conflict de interese, prevăzută de art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii formulate cu consecința anulării raportului de evaluare din data de 4 decembrie 2012. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Apărările intimaților Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, dat fiind faptul că situația de fapt reținută a fost atestată prin procesele verbale ale ședințelor consiliului local din datele de 10 și 29 aprilie 2010, înscrisuri autentice care fac dovada până la înscrierea în fals.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 24 iunie 2015 s-a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 138 din 02 iunie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Încheierea de ședință din data de 3 februarie 2016 s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea Dosarului nr. x/85/2014* aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. La dosar s-a depus Sentința civilă nr. 282 din 11 martie 2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/85/2014* și Hotărârea nr. 39/2016 privind completarea și rectificarea proceselor verbale a ședințelor Consiliului Local B. din data de 10 aprilie 2010 și din data de 29 aprilie 2010.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: 6.1 Argumentele de fapt relevante: Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. 56951/G/II din 04 decembrie 2013 emis de către pârâtă. Prin Raportul de evaluare nr. 56951/G/II din 04 decembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, s-a stabilit că reclamantul A., viceprimar al comunei B. în mandatul 2008 - 2012, s-a aflat în conflict de interese întrucât a participat în calitate de consilier local la deliberarea și adoptarea (votând "pentru") a două hotărâri nr. 18 din 10 aprilie 2010 și nr. 20 din 29 aprilie 2010, ambele privind închirierea pășunilor comunale, emise de Consiliul Local B., deși avea un interes personal în aprobarea acestora, deoarece avea posibilitatea să anticipeze că o decizie prin care s-ar aproba închirierea pășunilor prezintă un avantaj pentru Asociația Crescătorilor de Animale și implicit pentru sine, în calitate de crescător de animale și de președinte al acestei asociații. La data de 15 iunie 2010 A., în calitate de președinte al Asociației Crescătorilor de Animale, a încheiat cu Consiliul Local B., contractul de închiriere a pășunilor nr. 1052 din 15 iunie 2010, prin care s-a închiriat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 10 aprilie 2010, suprafața de 111,43 ha pășune comunală de pe raza localității B. Prin sentința pronunțată, Curtea de apel Alba Iulia a respins acțiunea reclamantului, instanța de fond reținând în motivarea hotărârii că starea de fapt, astfel cum a fost ea consemnată prin cele două procese-verbale, înscrisuri autentice în sensul art. 269 alin. (1) C. proc. civ., este dovedită potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) C. proc. civ., până la înscrierea în fals. În consecință, s-a reținut că reclamantul nu a anunțat la începutul dezbaterilor interesul personal pe care îl avea în problema respectivă, nu s-a abținut de la vot, și a luat parte la deliberarea și adoptarea celor două hotărâri, votând "pentru" și încălcând astfel dispozițiile art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004. Recursul este o cale de atac de reformare, care urmărește, așa cum prevede expres art. 483 alin. (3) C. proc. civ., să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Caracterul nedevolutiv al recursului decurge, pe de o parte, din înseși motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ce vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, iar, pe de altă parte, din faptul că, așa cum precizează art. 492 C. proc. civ., în fața instanței de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor noi. Ca urmare a modificărilor aduse Codului de procedură civilă din 1865, soluția legislativă cuprinsă în art. 304 1 a fost eliminată, astfel că în materia contenciosului administrativ hotărârea instanței de fond rămâne a fi analizată prin prisma art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost el modificat, care prevede că în cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Totuși, în continuare, sunt prevăzute o serie de excepții, una dintre acestea fiind atunci, când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul (..) când cauza se trimite, o singură dată, spre rejudecare aceleiași instanțe. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale mai sus amintite, precum și a prevederilor art. 497 C. proc. civ., care prevăd soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție, se desprinde concluzia, consacrată și în jurisprudența constantă anterioară modificării codului de procedură, că instanța supremă se pronunță exclusiv pentru motive de nelegalitate, asupra unei situații de fapt pe deplin stabilită. Or, în faza procesuală a recursului, la dosar a fost depusă Hotărârea nr. 39/2016 privind completarea și rectificarea proceselor-verbale a ședințelor Consiliului Local B. din data de 10 aprilie 2010 și din data de 29 aprilie 2010, acte al căror conținut au stat la baza emiterii Raportului de evaluare nr. 56951/G/II din 04 decembrie 2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, făcând și obiectul hotărârii atacate în ceea ce privește verificarea întrunirii elementelor constitutive ale faptelor prevăzute de art. 70 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004. Față de aceste considerente, constată instanța de control judiciar, că se impune casarea cauzei și trimiterea acesteia spre rejudecarea fondului, în raport de modificarea situației de fapt și pentru respectarea dreptului părților la cele două grade de jurisdicție. De asemenea, mai reține Înalta Curte și apărarea reprezentantului intimatei-pârâte, formulate în cadrul dezbaterilor, potrivit cărora Hotărârea nr. 39/2016 nu reprezintă o punere în executare fidelă a dispozitivului sentinței tribunalului, putând fi reținută existența conflictului de interese prevăzut de dispozițiile art. 70 și art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, strict în raport de împrejurarea că recurentul-reclamant nu și-a anunțat anterior începerii dezbaterilor în cadrul ședinței Consiliului Local, interesul pe care îl prezenta în calitate de membru și de președinte al Asociației Crescătorilor de Animale, în condițiile în care prima instanță a analizat global întrunirea condițiilor prevăzute de textul de lege, atât în ceea ce privește omisiunea de a anunța interesul în cauză, omisiunea de a se abține de la vot, precum și participarea la deliberarea și adoptarea celor două hotărâri nr. 18/2010 și 20/2010, votând "pentru".

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Toate argumentele prezentate mai sus sunt în măsură să atragă casarea sentinței în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează să o analizeze sub toate aspectele.