ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1899/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, întocmit de către Agenția Națională de Integritate.

Prin Sentința nr. 79 din 24 martie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva Sentinței nr. 79 din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei pe fond.

Primul motiv de casare este invocat doar formal, recurentul neaducând niciun argument în susținerea lui.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că în considerentele hotărârii recurate sunt arătate motive străine de natura pricinii, motive contradictorii și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, susține că judecătorul fondului a reținut că fiica reclamantei, B., este crescător de animale autorizat, calitate în care a accesat și a obținut foloase materiale în sumă de 3.018 RON, conform art. 9 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 125/2006, subvenție pentru animalele de producție înregistrare în sistemul național și subvenții pentru pășuni în cuantum de 2172,2 RON pentru cele 7,5 ha, dar a apreciat că "există o legătură directă cel puțin între o parte din aceste sume și contractul de închiriere, respectiv pentru subvențiile pentru pășuni aferente diferenței de 5,5 ha (7,5 ha suprafață totală - 2 ha închiriate de la Parohia (...)), dar cuantumul concret al sumei este neesențial pentru definirea interesului personal al reclamantei, analizat ca fiind unul patrimonial".

Mai susține că sunt contradictorii și argumentele vizând aprecierea caracterului legal sau ilegal al încheierii contractului de închiriere nr. x/29.01.2014 de către Primarul comunei (...), în mod direct cu solicitantul în persoana fiicei recurentei, fără ca cererea acesteia să fie trecută prin Consiliul local, în situația în care chiar primarul a sesizat ANI în data de 18.06.2015 cu privire la nerespectarea de către reclamantă a regimului juridic al conflictelor de interese, deși acesta putea să solicite rezilierea contractului încheiat, așa cum făcuse în anul 2013.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretarea greșită, deoarece nu se poate poate ajunge la concluzia că raportul ANI a identificat elementele existenței unui conflict de interese, respectiv că reclamanta ar fi încălcat dispozițiile art. 70, art. 71 și art. 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2011 și cu dispozițiile art. 75 lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, atâta timp cât presupusul folos material încasat cu titlu de subvenție pășunat este modic, iar din probele depuse rezulta activitatea recurentei în calitate de consilier local de la începutul mandatului său pentru rezilierea tuturor contractelor de concesiune/închiriere a pășunilor aflate în domeniul privat al comunei (...) încheiate nelegal.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat concluzii scrise, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de recurs invocate nu pot conduce la casarea hotărârii de primă instanță.

Pe fond, arată că recurenta-reclamantă A. a participat la ședința Consiliului local din data de 26.02.2014, luând parte la deliberarea și adoptarea HCL nr. 6/26.02.2014 privind inițierea încheierii suprafețelor de pajiști disponibile din domeniul privat la Comunei (...) pentru anul 2014. Întrucât în temeiul acestei hotărâri s-a încheiat contractul nr. x/11.04.2014 între Primăria Comunei (...) și B., fiica recurentei-reclamante, consideră că în speță, recurenta-reclamantă s-a aflat în situația de conflict de interese prevăzută la art. art. 70 din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art. 75 și art. 77 din Legea nr. 394/2004, precum și cu art. 46 din Legea nr. 215/2001.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat de A. ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În cauză, reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/23.11.2015, întocmit de către Agenția Națională de Integritate.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat doar formal, deoarece întreaga motivare a cererii de recurs se referă explicit la motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., se constată că susținerile recurentei-reclamante circumscrise acestui caz de nelegalitate vizează existența unor motive străine de natura pricinii, contradictorii, hotărârea recurată necuprinzând motivele pe care aceasta se întemeiază.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt nefondate, neconturându-se motive străine de natura pricinii sau contradictorii, judecătorul fondului reținând că fiica reclamantei, B., în calitate de crescător de animale autorizat, a accesat și a obținut foloase materiale constând în subvenții pentru animalele de producție înregistrare în sistemul național și subvenții pentru pășuni, apreciind că există o legătură directă cel puțin între o parte din aceste sume și contractul de închiriere în discuție.

În ceea ce privește motivarea soluției pronunțate de către prima instanță, Înalta Curte reține că în dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse.

Înalta Curte reafirmă, astfel cum a reținut deja în jurisprudența sa, că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de fată, din perspectiva considerațiilor de mai sus, instanța de control judiciar apreciază că aceste critici nu sunt fondate, întrucât hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dar și garanțiile dreptului la un proces echitabil, statuate prin art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și dispozițiile art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene

Analiza și verificarea considerentelor hotărârii atacate demonstrează că prima instanță a analizat în concret toate susținerile reclamantei și, contrar celor afirmate prin cererea de recurs, le-a înlăturat argumentat, prezentând motivele pentru care acestea nu au putut fi reținute.

Nefondate sunt în opinia instanței de recurs și toate celelalte critici circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Probatoriul administrat în cauză atestă că, în speță, prin contractul de închiriere nr. x/2014 și actul adițional nr. x la acest contract, încheiat și derulat între Primăria (...) și fiica reclamantei, ca urmare a Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 6/26.02.2014, la a cărei deliberare și adoptare a participat recurenta-reclamantă, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al comunei (...), jud. Prahova, a avut vocația de a produce și a produs un folos material direct pentru fiica sa - B. și, pe cale mediată, indirectă, pentru recurenta-reclamantă. Acest beneficiu/folos material constă atât în dreptul de a utiliza terenurile închiriate, cât și în subvențiile obținute de la APIA.

În cauză sunt incidente următoarele dispoziții din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare la momentul reținerii conflictului de interese:

Art. 70: "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Art. 71: "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public."

De asemenea, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001: "(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 57 alin. (4

1

) și art. 101 alin. (3

1

)."

Totodată, potrivit art. 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004: "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv", iar potrivit art. 77 din același act normativ: "(1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. (2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. (3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Înalta Curte nu împărtășește susținerea recurentei-reclamante în sensul că folosul material încasat cu titlu de subvenție pășunat este modic, atâta timp, în speță nu este relevant cuantumul sumelor obținute, reglementarea conflictului de interese nefăcând distincție în funcție de acest cuantum.

Astfel, existența conflictului de interese nu este condiționată în vreun fel de foloasele obținute sau nu, ci de conduita pe care alesul local trebuia să o aibă și pe care acesta a încălcat-o, întrucât prevederile legale în materia conflictului de interese urmăresc prevenirea situațiilor în care funcționarii publici, indiferent de poziția sau de rolul pe care îl au în asumarea deciziei publice, și-ar îndeplini atribuțiile funcției cu încălcarea principiilor instituite de legiuitor pentru exercitarea funcției publice.

O asemenea situație, deși constituie o limitare a exercitării funcției publice a recurentei-reclamante, a fost instituită cu scopul respectării principiilor imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public.

Or, prin participarea în mod direct și nemijlocit la adoptarea Hotărârii Consiliului Local (...) nr. 6/26.02.2014, ce a stat la baza încheierii contractul de închiriere nr. x/2014 și a actul adițional nr. x la acest contract încheiat între Primăria (...) și fiica reclamantei, recurenta a încălcat regimul conflictelor de interese.

Înalta Curte apreciază că sunt nerelevante în speță și susținerile recurentei-reclamante în sensul că aceasta, în calitate de consilier local, a făcut demersuri pentru rezilierea tuturor contractelor de concesiune ori închiriere a pășunilor aflate în domeniul privat al comunei (...) încheiate nelegal, câtă vreme ceea ce se reproșează recurentei-reclamante este faptul că nu s-a abținut de la procesul decizional de emitere a Hotărârii Consiliului Local ce a stat la baza încheierii contractului de închiriere cu fiica acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală sub toate aspectele invocate, fiind corectă și încadrarea juridică, judecătorul fondului răspunzând explicit tuturor chestiunilor relevante cauzei cu luarea în considerare a Raportul de evaluare nr. x/23.11.2015 emis de Agenția Națională de Integritate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 79 din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 79 din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - GV