ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2048/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.05.2018 pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și a solicitat suspendarea executării Documentului de anulare nr. 10 din 23.12.2015 emis de A.N.S.V.S.A., până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ menționat.

Prin Sentința civilă nr. 180 din 24 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor.

A dispus suspendarea executării documentului de anulare nr. 10 din 23.12.2015 emis de A.N.S.V.S.A. până la pronunțarea definitivă a instanței în privința acțiunii în anulare.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs pârâta criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Recurenta a susținut că sentința instanței de fond este contradictorie prin faptul că, deși a reținut instanța că se constată o aparență de legalitate a actului administrativ nr. 10 din 23.12.2015 emis de S.N.S.V.A., în continuare a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, dispunând suspendarea executării actului administrativ.

A mai susținut recurenta că sentința instanței de fond este criticabilă și raportat la faptul că a omis să se pronunțe pe apărarea formulată de recurenta, respectiv că sunt incidente disp. art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, întrucât Sentința nr. 4347 din 14.11.2017 a Curții de Apel București nu constituia un motiv nou pentru formularea unei noi cereri de suspendare a actului administrativ, sentința putând fi depusă în fața instanței de recurs învestită să soluționeze prima cerere de suspendare, formulată de reclamantă cu privire la același act administrativ.

A mai arătat recurenta că singurul aspect pe care l-a apreciat instanța de fond care să conducă la îndeplinirea cumulativă a condițiilor cazului bine justificat a constat în pronunțarea Sentinței nr. 4347 din 14.11.2017 a Curții de Apel București, restul motivării fiind o reluare a aspectelor învederate de reclamantă în prima cerere de suspendare.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile formulate în cererea de recurs raportat la hotărârea pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele argumente:

A. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Se constată că instanța de fond a prezentat, în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au format opinia sa în raport cu soluția pronunțată.

Nu este fondată critica recurentei potrivit căreia sentința este contradictorie prin faptul că, deși s-a reținut că se constată o aparență de legalitate a actului administrativ nr. 10 din 23.12.2015 emis de S.N.S.V.A., în continuare a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat. Din considerentele hotărârii atacate rezultă fără dubiu că instanța a avut în vedere constatarea unei aparențe de nelegalitate a actului administrativ, împrejurare ce a condus la pronunțarea soluției de suspendare a executării actului, fiind vorba despre o eroare materiale de dactilografiere, împrejurare care nu poate genera constatarea unei contradicții în conținutul considerentelor hotărârii.

Prin urmare, în cuprinsul sentinței recurate nu există motive contradictorii ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 din C. proc. civ., privitoare la conținutul hotărârii, astfel că instanța de fond a analizat cauza în limitele instituite de lege și cu respectarea principiului disponibilității părților.

În concluzie, se reține că motivarea hotărârii atacate permite instanței de control judiciar să verifice aplicarea dispozițiilor legale aplicate în cauză la stabilirea situației de fapt, considerentele hotărârii făcând posibilă examinarea legalității soluției pronunțate.

B. Nu este fondat nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Nu se poate reține nelegalitatea sentinței ca urmare a omisiunii instanței de a se pronunța pe incidența disp. art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că "Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive".

Reclamanta a arătat prin cererea de suspendare că a formulat o cerere de suspendare a executării înregistrată sub nr. de dosar x/2016, că prin Sentința civilă nr. 166 din 21 iunie 2016 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de suspendare, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1403 din 29 martie 2018, a casat sentința primei instanțe și a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată, și a precizat că există motiv nou de suspendare diferit de cel invocat în dosarul nr. x/2016, că cele două cereri de suspendare sunt fundamentate pe motive distincte, cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2016 și-a avut justificarea în aparența de nelegalitate a Documentului de anulare, prin raportare la nelegalitatea procedurii de emitere a acestuia, iar în dosarul prezent aparența de nelegalitate este justificată prin raportare la lipsa unui temei juridic valabil al emiterii Documentului de anulare, ca urmare a anulării în parte a dispozițiilor pct. 16.2 teza I din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 39/2010.

Instanța de fond a reținut că, în motivarea cererii anterioare de suspendare, reclamanta a învederat că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din legea contenciosului administrativ, nelegalitatea documentului de anulare nr. 10 din 23.12.2015 rezultând din disp. art. 18 și 19 din Ordinul nr. 39/2010 a A.N.S.V.A., care prevede că anularea certificatului de aprobare a mijlocului de identificare se realizează în baza notei de constatare și procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmite în baza controalelor efectuate sau la cererea furnizorului primar, iar față de S.C. A. S.R.L. nu a fost întocmit proces-verbal de sancționare, și că este îndeplinită și condiția producerii unei pagube iminente.

Prin cea de a doua cerere de suspendare, reclamanta a precizat că există un nou motiv de suspendare, aparența de nelegalitate fiind justificată prin raportare la lipsa unui temei juridic valabil al emiterii Documentului de anulare, ca urmare a anulării în parte a dispozițiilor pct. 16.2 teza I din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 39/2010.

Critica recurentei potrivit căreia Sentința nr. 4347 din 14.11.2017 a Curții de Apel București nu constituia un motiv nou pentru formularea unei noi cereri de suspendare a actului administrativ, întrucât sentința putea fi depusă în fața instanței de recurs învestită să soluționeze prima cerere de suspendare formulată cu privire la același act administrativ, nu este, de asemenea, fondată.

Instanța a examinat motivele invocate prin cererea de suspendare, a administra probele solicitate și a pronunțat soluția în raport de acestea și analiza efectuată asupra cererii de suspendare cu care a fost învestită.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea actelor juridice reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora. Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, și sunt întrunite condițiile expres prevăzute de lege, fiind echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Instanța de fond a apreciat în mod corect cazul bine justificat constând în pronunțarea Sentinței nr. 4347 din 14.11.2017 a Curții de Apel București,

Reclamanta a susținut prin acțiunea formulată în fața instanței de fond că obiectul cauzei îl formează cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. privind suspendarea executării Documentului de anulare nr. 10 din 23.12.2015 emis de A.N.S.V.S.A. până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ menționat. Temeiul legal în baza căruia Documentul de anulare a fost emis, dispunându-se sancțiunea anulării tuturor certificatelor de aprobare a mijloacelor oficiale de identificare deținute de Societate, a fost pct. 16.2. teza I din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 39/2010, care prevede că:

"Nerespectarea prevederilor stipulate la pct. 15.1 reprezintă abatere și se sancționează în cazul furnizorilor primari cu anularea tuturor certificatelor de aprobare a mijloacelor de identificare emise de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor pentru aceștia și implicit, retragerea dreptului de a desfășura activitatea de comercializare a mijloacelor oficiale de identificare pe teritoriul României iar în cazul furnizorilor secundari, prin retragerea calității de furnizor secundar".

Prin Sentința nr. 4347/2017 pronunțată la data de 14.11.2017, Curtea de Apel București a admis în parte cererea societății, anulând în parte pct. 16.2 teza I din Anexa 2 la Ordinul nr. 39/2010, în privința instituirii abaterii și a sancțiunilor pentru furnizorii primari. Curtea de Apel București a apreciat ca fiind întemeiate motivele de nelegalitate invocate de A., reținând, printre altele, că:

"Art. 5 din O.G. nr. 2/2001 stabilește care sunt sancțiunile contravenționale ce pot fi prevăzute prin actele normative care stabilesc contravenții. Sancțiunile nu sunt aplicate direct în temeiul O.G. nr. 2/2001, fiind necesar ca atât fapta contravențională cât și sancțiunea aplicabilă să fie stabilite printr-unul dintre actele prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Așadar, prin calificarea unei fapte ca abatere și instituirea unei răspunderi prin ordin. în realitate se stabilește și sancționează o contravenție, cu încălcarea art. 2 din O.G. nr. 2/2001".

În mod corect a reținut instanța de fond că documentul de anulare nr. 10 din 23.12.2015 al A.N.S.V.A. a fost emis și în temeiul pct. 16 - 20 din anexa nr. 2 la Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 39/2010 pentru aprobarea cerințelor tehnice care trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor, precum și pentru stabilirea condițiilor de aprobare a acestora pe teritoriul României, cu modificările și completările ulterioare, iar Curtea de Apel București a anulat în parte pct. 16.2 teza I din Anexa 2 la Ordinul nr. 39 din 28.04.2010 emis de Președintele A.N.S.V.A., în privința instituirii abaterii și a sancțiunilor pentru furnizorii primari, astfel că, și în situația în care Sentința civilă nr. 4347 din 14.11.2017 a Curții de Apel București nu este definitivă, în mod corect a apreciat că există o aparență de nelegalitate a actului administrativ (document de anulare) nr. 10 din 23.12.2015 emis de A.N.S.V.A., fiind prin urmare îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv paguba iminentă, Înalta Curte reține că și aceasta este îndeplinită, instanța de fond reținând în mod corect, în privința condiției pagubei iminente, că este evident că din anul 2015 și până la data soluționării cererii societatea a fost prejudiciată semnificativ prin măsura dispusă, prin sistarea activității, având credite contractate, iar paguba va crește pe măsura nefuncționării sale. A contractat o facilitate de credit în anul 2014, având limita descoperirii de cont de 250.000 RON, extinsă în 2015 la limita de 450.000 RON prin act adițional, credit contractat în vederea susținerii activității de producție a crotaliilor și cu prefigurarea rambursării sale din profitul astfel obținut, fiind îndeplinită condiția pagubei iminente din perspectiva prejudiciul material viitor și previzibil. În concluzie, sunt îndeplinite condițiile pagubei iminente, respectiv, dacă ar produce efecte, actul administrativ ar fi de natură să cauzeze reclamantei pierderi financiare grave, care ar afecta activității pe care le desfășoară.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, a apreciat în mod corect îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru suspendarea executării actului administrativ.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 180 din 24 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2019.

GGC - MM