ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1403/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a solicitat suspendarea executării documentului de anulare 10 din 23.12.2015 emis de pârâtă.

Prin Sentința nr. 681 din data de 16 mai 2016 tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2016.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării documentului de anulare 10 din 23.12.2015 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs, a arătat, în esență, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, că în mod greșit a reținut instanța fondului că împrejurarea că din preambulul actului lipsește mențiunea privind procesul-verbal de contravenție, este aptă să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ.

În acest sens, s-a arătat că art. 18 din Ordinul președintelui Autorității Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 39/2010 reglementează condițiile în care se poate dispune anularea certificatului de aprobare a mijlocului de identificare prevăzut la pct. 16 și 17 din același act normativ și nu condiționează legalitatea documentului de anulare de inserarea în preambulul acestuia a respectivelor documente, nota de constatare și procesul-verbal de contravenție.

S-a arătat că pârâta a făcut dovada întocmirii procesului-verbal de contravenție nr. x/30.04.2013, care a fost anulat în parte, doar în ceea ce privește cuantumul amenzii, menținând-se în rest dispozițiile.

Referitor la condiția pagubei iminente, a arătat recurenta că aceasta nu a fost probată, iar cele reținute de prima instanță sunt greșite, existând în România mai mulți furnizori primari de mijloace oficiale de identificare.

Apărările intimatei

Intimata reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

S-a arătat că susținerile recurentei privind necondiționarea legalității documentului de anulare de cerințele de formă sunt eronate, întrucât această condiție este prevăzută expres la pct. 18 din Ordinul nr. 39/2010, iar cerințele formale în întocmirea oricărui act administrativ sunt obligatorii și nu facultative.

De asemenea, s-a arătat că lipa mențiunii privind procesul-verbal de contravenție constituie un viciu al motivării documentului de anulare, motivare care nu poate fi complinită ulterior prin atașarea procesului-verbal.

Totodată, ca motiv de nelegalitate a documentului de anulare a fost invocată neprevederea dispoziției legale încălcate, fiind indicat doar generic art. 16 - 20 din Ordinul nr. 39/2010 ANSVSA.

A mai arătat recurenta că procesul-verbal indicat ulterior se referă la fapte diferite, fiind emis anterior intrării în vigoare a pct. 15.1 din Ordinul nr. 39/2010.

A fost criticat actul administrativ și sub aspectul încălcării principiului proporționalității, sancțiunea aplicată paralizând activitatea societății de comercializare a crotaliilor.

Referitor la condiția pagubei iminente, s-a precizat în întâmpinare că susținerile recurentei privind existența a 57 de furnizori primari este de natură să inducă în eroare, întrucât doar doi dintre cei menționați sunt producători și furnizori de crotali. S-a susținut că A. prestează un serviciu public, fiind îndeplinită condiția perturbării grave și previzibile a activității de identificare și înregistrare a ovinelor, caprinelor și suinelor din România.

Totodată, s-a arătat și faptul că societatea a suportat costuri semnificative în vederea achiziționării de utilaje pentru producerea crotalilor.

Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2018 s-a admis în principiu recursul formulat de pârâta Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, se reține că Societatea reclamantă a făcut obiectul unui control efectuat de ANSVSA, ce a avut ca obiect verificarea prin sondaj a documentelor din luna august și octombrie 2014, constatându-se că SC A. SRL a eliberat duplicate de crotalii, fără respectarea prevederilor legale în vigoare, ajutând în mod voit sau fără știință proprietarii de animale să obțină subvenții posibil necuvenite.

Prin notificarea DSVSA Dâmbovița s-a comunicat că pe teritoriul acestui județ există o bovină cu crotalie duplicat eliberată de aceeași societate, cum rezultă din nota x/17.12.2015.

În baza acestei note de constatare și în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2014, O.U.G. nr. 23/2010, H.G. nr. 1415/2009 și punctelor 16 - 20 din anexa 2 la Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 39/2010, autoritatea pârâtă a emis documentul de anulare nr. 10/23.12.2015, prin care au fost anulate certificatele de aprobare a mijloacelor oficiale de identificare nr. 23/19.06.2010, nr. 46 și 47/20.01.2011, nr. 71/20.04.2011, 87 și 88/26.07.2011 și nr. 103/7.03.2012, societății reclamante retrăgându-i-se calitatea de furnizor primar de mijloace de identificare.

În drept, Prezentul recurs privește modalitatea de interpretare a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ și de aplicare concretă a acestora în cauza de față.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este fondat, deoarece recurenta-reclamantă nu a invocat nicio împrejurarea de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Astfel, existența unui caz bine justificat poate fi reținuta dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situație de excepție, în cadrul căreia instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.

În speță, instanța de fond a reținut susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, faptul că documentul de anulare nr. 10/23.12.2015, a fost emis în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 39/2010, care la pct. 18 statuează că anularea certificatului de aprobare a mijlocului de identificare se realizează prin documentul de anulare prevăzut în anexa 11, în baza notei de constatare și a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor la normele sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor sau la cererea furnizorului primar, însă în preambulul său autoritatea pârâtă nu a indicat procesul-verbal de contravenție întocmit de medicii veterinari oficiali din cadrul Direcției Generale Control Oficial.

Referitor la acest aspect, instanța de control judiciar reține că lipsa din preambulul actului administrativ a mențiunii privind procesul-verbal de contravenție nr. x/30.04.2013 nu este aptă să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, cu atât mai mult cu cât s-a probat în fața primei instanțe existența acestui proces-verbal care a însoțit actele administrative constestate. De asemenea, nu este lipsită de relevanță și împrejurarea că din actele dosarului rezultă că respectivul proces-verbal a fost verificat de instanțele de judecată competente, care au reținut situația de fapt constatată, aplicându-se doar o reducere a sancțiunii.

În ceea ce privește nemotivarea, aspect ce poate fi verificat pe calea unei cereri de suspendare, se constată că documentul în anulare conține în preambulul său temeiul de drept în baza căruia a fost emis (art. 16 - 20 din anexa 2 la Ordinul președintelui ANSVSA nr. 39/2010), iar din coroborarea acestuia cu cele reținute în nota nr. x/17.12.2015, rezultă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere de recurentă la emiterea actului administrativ în litigiu.

În raport de restul motivelor invocate de intimata-reclamantă în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuțioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii documentului în anulare. Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranșare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, motivele invocate de recurenta-reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că instanța învestită cu soluționarea fondului acțiunii, respectiv Curtea de Apel Ploiești, s-a pronunțat la data de 14.12.2016, respingând prin Sentința nr. 296/2016 acțiunea în anulare formulată de reclamantă, împrejurare care are consecințe și în ceea ce privește "cazul bine justificat".

Referitor la condiția pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, cât timp nu s-a făcut dovada că prin măsura dispusă s-a creat o perturbare previzibilă gravă a funcționării activității la nivelul reclamantei. Or perturbarea gravă invocată de reclamantă se referă la efectele la nivel național asupra domeniului reglementat chiar de recurenta - pârâtă, astfel că dreptul de apreciere asupra implicațiilor retragerii certificatelor aparține acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că se impune, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reformarea soluției pronunțate de instanța de fond, în sensul casării sentinței și respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței nr. 166 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 martie 2018.

Procesat de GGC - GV