ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2069/2016

Decizia

nr. 2069/2016

Asupra

cererii de față;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

cererii deduse judecății

Curtea de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

sesizată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu soluționarea

excepției de nelegalitate a prevederilor Ordinului președintelui

Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru

Siguranța Alimentelor nr. 55/2010, precum și a anexelor la acest

ordin, excepție ridicată de petentul A. în Dosarul nr. x/305/2012

aflat pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința

civilă nr. 128/F din 28 iunie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de

nelegalitate a Ordinului președintelui Autorității

Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor

nr. 55 din 14 iunie 2010, publicat în M. Of. nr. 408/18.06.2010, precum și

a anexelor la acest ordin.

atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe

Împotriva

sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

4.

Hotărârea instanței de recurs

Prin decizia

nr. 232 din 3 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței

civile nr. 128/F din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal.

completare a hotărârii instanței de recurs

Prin cererea

înregistrată la data de 11 aprilie 2016 pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, recurentul-reclamant A. a solicitat

completarea deciziei nr. 232 din 3 februarie 2016, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2013.

În motivarea

cererii, recurentul-reclamant expune critici cu privire la sentința primei

instanțe, reiterează apărări cuprinse în cererea de recurs

și în notele scrise depuse la dosarul cauzei și formulează

critici cu privire la hotărârea instanței de recurs în ceea ce

privește soluția dată excepției de nelegalitate ce

formează obiectul cauzei, solicitând completarea deciziei pronunțate

de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea cu

privire la încălcarea de către președintele

Autorității Naționale Sanitară Veterinară și

pentru Siguranța Alimentelor, cu ocazia emiterii Ordinului nr. 55/2010, a

prevederilor art. 2, 3, 4, 77, 78 și 79 din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În drept, recurentul-reclamant

invocă dispozițiile art. 22 alin. (1), (2) și (4) și art.

444 alin. (1) și (2) C. proc. civ. din 2010.

intimaților

Intimata-pârâtă

A.N.S.V.S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității

cererii în raport cu termenul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

din 2010 și excepția inadmisibilității cererii, susținând

că cererea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute

de articolul menționat din același Cod. Pe fond, intimata-pârâtă

a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Înalta Curte constată

că litigiul de față se soluționează potrivit dispozițiilor

C. proc. civ. din 1865, având în vedere că prezentul proces a fost început

prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 7 noiembrie 2012

pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, ce a format obiectul Dosarului nr. x/305/2012,

precum și prevederile art. 3 și art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea

în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora:

„Art. 3 - (1) Dispozițiile C. proc.

civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după

intrarea acestuia în vigoare.

(2) Procesele începute prin cereri depuse, în

condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri

de deținere înainte de data intrării în vigoare a

C. proc. civ.

rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță

după această dată.

Art.

81 -

Legea

nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată

în M. Of. al României, Partea I, nr. 545/03.08.2012, cu completările ulterioare,

intră în vigoare la data de 15 februarie 2013”.

Astfel fiind,

în temeiul art. 129 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că

cererea cu care a fost învestită se circumscrie dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ. din 1865 (care își găsesc corespondentul în dispozițiile

art. 444 C. proc. civ. din 2010, pe care petentul și-a întemeiat cererea).

Conform art. 281

2

C. proc. civ. din 1865:

„Art. 281

2

- Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri

conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere,

în termen de 15 zile de la pronunțare.

Cererea se soluționează

de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată.

Prevederile art. 281

1

alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile

prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să

se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor,

interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”.

La termenul de

judecată de astăzi, 22 iunie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunțare

cu privire la excepțiile invocate de intimata-pârâtă Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, excepții

care, potrivit art. 137 C. proc. civ. din 1865, fac de prisos în tot cercetarea

în fond a pricinii.

la excepția tardivității

În sensul celor

expuse la pct. II.1, nu pot fi primite susținerile intimatei-pârâte întemeiate

pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, care nu sunt aplicabile

prezentului litigiu.

Excepția

tardivității invocată de intimata-pârâtă este neîntemeiată,

având în vedere faptul că dispozițiile aplicabile, respectiv cele ale

art. 281

2

C. proc. civ. din 1865, nu reglementează termenul în care

poate fi formulată cererea de completare a unei hotărâri pronunțate

de instanța de recurs, prin care a fost respins recursul, o asemenea hotărâre

nefăcând parte din categoria hotărârilor enumerate de textul de lege,

respectiv

hotărâri

care pot fi atacate cu apel sau recurs și hotărâri date în fond după

casarea cu reținere

.

la excepția inadmisibilității

Din simpla lectură

a textului art. 281

2

C. proc. civ. din 1865, se constată că

cererea de completare a hotărârii poate fi formulată în cazul în care

instanța a omis să se pronunțe:

asupra unui capăt

de cerere principal sau accesoriu; asupra unei cereri conexe sau incidentale; asupra

cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau

apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Or, în speță,

așa cum s-a arătat la pct. I.5, prin cererea de completare, petentul formulează

critici

cu privire la sentința primei instanțe și la hotărârea instanței

de recurs în ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate,

solicitând completarea hotărârii prin pronunțarea cu privire la încălcarea

de către președintele Autorității Naționale Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, cu ocazia emiterii Ordinului

nr. 55/2010, a prevederilor art. 2, 3, 4, 77, 78 și 79 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Astfel fiind,

se constată că, prin cererea formulată, petentul nu vizează

o omisiune a instanței în sensul dispozițiilor art. 281

2

C.

proc. civ. din 1865, ci formulează veritabile critici cu privire la soluția

pronunțată în recurs și tinde să obțină o rejudecare

a cauzei.

Or, pe calea cererii

de completare a hotărârii reglementată de art. 281

2

C. proc.

civ. din 1865, cerere care este limitată strict la omisiunile enumerate în

text, nu este admisibil a fi realizată o analiză de legalitate și

temeinicie a hotărârii judecătorești, în sensul anvizajat de către

petent.

În consecință,

în temeiul art. 137 raportat la art. 281

2

C. proc. civ. din 1865, Înalta

Curte constată că este întemeiată excepția inadmisibilității

cererii, excepție invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității invocată de pârâta Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.

Respinge cererea

formulată de recurentul-reclamant A. privind completarea dispozitivului deciziei

nr. 232 din 3 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în

Dosarul nr. x/64/2013, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2016.