ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.I. a chemat în judecată Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor solicitând admiterea cererii de suspendare a efectelor Ordinului

din 24 august 2009 emis de pârâtă prin președinte, cu privire la eliberarea

din funcția de director coordonator al Direcției Sanitare Veterinare

și pentru Siguranța Alimentelor până la soluționarea

irevocabilă a acțiunii de anulare a actului respectiv, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că suspendarea executării actului

administrativ atacat se impune cu necesitate, întrucât o continuare a efectelor

acestora îi produce o pagubă iminentă, fiind îndeplinită și

condiția referitoare la cazul bine justificat.

Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 125/F

din 26 octombrie 2009 a admis acțiunea reclamantului dispunând suspendarea

efectelor ordinului din 24 august 2009 emis de pârâtă, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul

dosarului nr. 652/64/2009 al Curții de Apel Brașov, ce are ca

obiectul anularea ordinului susmenționat.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că suspendarea efectelor

ordinului se impune, atâta vreme cât din actele dosarului rezultă dubii cu

privire la legalitatea acestuia. De asemenea, condițiile cumulative

referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă au fost probate

prin actele depuse la dosar de reclamant, în susținerea cererii de

suspendare.

Împotriva acestei sentințe, considerată

nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâta Autoritatea

Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6, 7

și 9 C. proc. civ. și depunând înscrisuri în susținerea

recursului.

Prin cererea de recurs recurenta a

adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate.

În susținerea motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se arată că

instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin

sentința recurată s-a dispus suspendarea executării ordinului

din 24 august 2009 până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii având ca obiect anularea acestuia deși reclamantul a

solicitat suspendarea executării acestui ordin până la

soluționarea pe fond a cererii în anulare.

În ceea ce privește motivul de

recurs prevăzut art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se menționează

că instanța de fond nu a adus niciun argument pentru respingerea

apărărilor formulate prin întâmpinare, astfel că motivarea este

lacunară.

În argumentarea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că

soluția instanței de fond este greșită fiind dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a

dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare.

Se susține, în

esență, că în speță nu a fost dovedit cazul bine

justificat și paguba iminentă astfel cum acestea sunt definite de

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la condiția cazului

bine justificat se arată că reținerea primei instanțe în

sensul că la baza ordinului a cărui suspendare s-a solicitat nu a

stat un act de control în adevăratul sens al cuvântului, ci un set de

întrebări este eronată, întrucât nota din 28 august 2009 ce a stat la

baza emiterii ordinului a fost încheiată în urma unui control efectuat de

Corpul de Control al Președintelui A.N.S.V.S.A., ocazie cu care au fost

constatate o serie de deficiențe. De asemenea, se susține că

toate celelalte argumente ale instanței de fond cu privire la dovedirea

cazului bine justificat nu sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ a

cărui suspendare se solicită, nefiind prezentate dovezi de nelegalitate

evidente.

În ceea ce privește paguba iminentă

se arată că instanța de fond nu a motivat în nici un fel existența

acesteia, iar reclamantul nu a făcut dovezi referitoare la existența

unei pagube grave, dificil de reparat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de

dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, „ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței

de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de

suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă

generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să

constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor

două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea

executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea condițiilor

cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară

a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de

drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de

răsturnare a prezumției de legalitate și să facă

verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul bine justificat este definit

de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată

de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o

îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra

legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu

ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței

dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării

executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri

provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speță, motivele

invocate de intimatul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care

să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci

necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus

judecății.

După cum se constată,

prima instanță, soluționând cererea de suspendare a intrat în

cercetarea fondului în ceea ce privește legalitatea ordinului din 24

august 2009, fapt de altfel nepermis, întrucât cererea de chemare în

judecată are un alt obiect, respectiv suspendarea actului administrativ.

Prin urmare, în mod greșit

instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția

„cazului bine justificat” deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt

indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este

atributul instanței care va soluționa eventuala cerere referitoare la

anularea ordinului din 24 august 2009.

Cât privește criticile

referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte

constată faptul că instanța de fond nu a analizat în niciun fel această

condiție. Simpla afirmație din considerente în sensul:

„condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente au fost

probate prin actele depuse la dosar de reclamant în susținerea cererii de

suspendare” nu poate conduce la concluzia că prima instanță a

motivat și argumentat îndeplinirea condiției referitoare la paguba

iminentă care nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana

lezată, prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu a administrat

nici un fel de probă de natură să formeze convingerea

instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau

imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi

anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al

suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe

care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții

juridice.

În concluzie, în raport de cele

reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit

că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului

administrativ în cauză, astfel că va fi reținută

situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Întrucât instanța de fond,

așa cum s-a reținut, nu a indicat prin considerentele hotărârii

motivele pe care aceasta se întemeiază în ceea ce privește

îndeplinirea condiției pagubei iminente și nici nu a analizat

apărările formulate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare,

instanța de recurs apreciază că în cauză poate fi

reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 7 C.

proc. civ.

În ceea ce privește motivul de

recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se

apreciază că acesta este nefondat,întrucât instanța de fond nu a

acordat mai mult decât s-a cerut. După cum se constată, s-a solicitat

prin cererea de chemare în judecată suspendarea efectelor ordinului din 24

august 2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce

are ca obiect anularea acestuia, în temeiul art. 14 și art. 15 Legea nr. 554/2004,

cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă

parte, suspendarea executării actului administrativ menționat, în

condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare se poate dispune până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei.

Având în vedere toate considerentele

pentru care s-au apreciat ca fiind fondate motivele de recurs invocate de

recurenta-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin.

(3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va

casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare

formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 125/F din 26

octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul C.I., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.