ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2070/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.I. a chemat în judecată Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor solicitând admiterea cererii de suspendare a efectelor Ordinului din 24 august 2009 emis de pârâtă prin președinte, cu privire la eliberarea din funcția de director coordonator al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de anulare a actului respectiv, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că suspendarea executării actului administrativ atacat se impune cu necesitate, întrucât o continuare a efectelor acestora îi produce o pagubă iminentă, fiind îndeplinită și condiția referitoare la cazul bine justificat.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 125/F din 26 octombrie 2009 a admis acțiunea reclamantului dispunând suspendarea efectelor ordinului din 24 august 2009 emis de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. 652/64/2009 al Curții de Apel Brașov, ce are ca obiectul anularea ordinului susmenționat. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că suspendarea efectelor ordinului se impune, atâta vreme cât din actele dosarului rezultă dubii cu privire la legalitatea acestuia. De asemenea, condițiile cumulative referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă au fost probate prin actele depuse la dosar de reclamant, în susținerea cererii de suspendare.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. și depunând înscrisuri în susținerea recursului. Prin cererea de recurs recurenta a adus, în esență, următoarele critici sentinței recurate. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece prin sentința recurată s-a dispus suspendarea executării ordinului din 24 august 2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect anularea acestuia deși reclamantul a solicitat suspendarea executării acestui ordin până la soluționarea pe fond a cererii în anulare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se menționează că instanța de fond nu a adus niciun argument pentru respingerea apărărilor formulate prin întâmpinare, astfel că motivarea este lacunară. În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că soluția instanței de fond este greșită fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Se susține, în esență, că în speță nu a fost dovedit cazul bine justificat și paguba iminentă astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la condiția cazului bine justificat se arată că reținerea primei instanțe în sensul că la baza ordinului a cărui suspendare s-a solicitat nu a stat un act de control în adevăratul sens al cuvântului, ci un set de întrebări este eronată, întrucât nota din 28 august 2009 ce a stat la baza emiterii ordinului a fost încheiată în urma unui control efectuat de Corpul de Control al Președintelui A.N.S.V.S.A., ocazie cu care au fost constatate o serie de deficiențe. De asemenea, se susține că toate celelalte argumente ale instanței de fond cu privire la dovedirea cazului bine justificat nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nefiind prezentate dovezi de nelegalitate evidente.

În ceea ce privește paguba iminentă se arată că instanța de fond nu a motivat în nici un fel existența acesteia, iar reclamantul nu a făcut dovezi referitoare la existența unei pagube grave, dificil de reparat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este fondat. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „ în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Or, în speță, motivele invocate de intimatul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

După cum se constată, prima instanță, soluționând cererea de suspendare a intrat în cercetarea fondului în ceea ce privește legalitatea ordinului din 24 august 2009, fapt de altfel nepermis, întrucât cererea de chemare în judecată are un alt obiect, respectiv suspendarea actului administrativ. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinită condiția „cazului bine justificat” deoarece în cuprinsul hotărârii recurate nu sunt indicate fapte sau împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal fără a fi analizat fondul cauzei, care este atributul instanței care va soluționa eventuala cerere referitoare la anularea ordinului din 24 august 2009. Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției pagubei iminente, Înalta Curte constată faptul că instanța de fond nu a analizat în niciun fel această condiție.

Simpla afirmație din considerente în sensul: „condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente au fost probate prin actele depuse la dosar de reclamant în susținerea cererii de suspendare” nu poate conduce la concluzia că prima instanță a motivat și argumentat îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă care nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente. Intimatul-reclamant nu a administrat nici un fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituții juridice.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare a actului administrativ în cauză, astfel că va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Întrucât instanța de fond, așa cum s-a reținut, nu a indicat prin considerentele hotărârii motivele pe care aceasta se întemeiază în ceea ce privește îndeplinirea condiției pagubei iminente și nici nu a analizat apărările formulate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare, instanța de recurs apreciază că în cauză poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. În ceea ce privește motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se apreciază că acesta este nefondat,întrucât instanța de fond nu a acordat mai mult decât s-a cerut. După cum se constată, s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată suspendarea efectelor ordinului din 24 august 2009 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce are ca obiect anularea acestuia, în temeiul art. 14 și art. 15 Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, suspendarea executării actului administrativ menționat, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare se poate dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Având în vedere toate considerentele pentru care s-au apreciat ca fiind fondate motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 125/F din 26 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul C.I., ca neîntemeiată. Irevocabilă.