ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10 decembrie

2009, reclamantul O.G.C.D. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională

Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor suspendarea executării Ordinului

din 2 octombrie 2010 prin care pârâta a dispus eliberarea sa din funcția de director

coordonator adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

Timiș.

Cauza a fost soluționată

prin sentința civilă nr. 123 din 18 februarie 2010 prin care Curtea de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea

executării actului administrativ până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios

administrativ.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea

nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și iminența producerii unei

pagube.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte îndeplinirea cerinței

existenței cazului bine justificat, astfel cum este definită această sintagmă de

art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004: „împrejurări legate de starea de fapt și

de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ”.

Totodată, a precizat pârâta,

nu este întrunită nici condiția pagubei iminente, reglementată de art. 2 lit.

ș) din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, Curtea va constata

că în cauză, condiția cazului bine justificat este îndeplinită, existând argumente

juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat

în litigiu.

Măsura provizorie dispusă

de instanță se justifică, rezultând îndeplinirea condițiilor cerute de art. 2

alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 din motivele de nelegalitate invocate și

mai ales, din faptul că prin sentința nr. 175 din 24 martie 2010 a aceleiași instanțe

a fost soluționat fondul litigiului, dispunându-se admiterea acțiunii.

Și cea de-a doua cerință

legală pentru a se dispune suspendarea executării este întrunită, dat fiind prejudiciul

material previzibil ce s-ar produce prin diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului.

În consecință, în raport

de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva

sentinței nr. 123 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă

la 600 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant O.G.C.D. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.