ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4737/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2009, reclamantul O.G.C.D. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor suspendarea executării Ordinului din 2 octombrie 2010 prin care pârâta a dispus eliberarea sa din funcția de director coordonator adjunct la Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Timiș. Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 123 din 18 februarie 2010 prin care Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube. Împotriva sentinței a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte îndeplinirea cerinței existenței cazului bine justificat, astfel cum este definită această sintagmă de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004: „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Totodată, a precizat pârâta, nu este întrunită nici condiția pagubei iminente, reglementată de art. 2 lit. ș) din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea va constata că în cauză, condiția cazului bine justificat este îndeplinită, existând argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Măsura provizorie dispusă de instanță se justifică, rezultând îndeplinirea condițiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 din motivele de nelegalitate invocate și mai ales, din faptul că prin sentința nr. 175 din 24 martie 2010 a aceleiași instanțe a fost soluționat fondul litigiului, dispunându-se admiterea acțiunii. Și cea de-a doua cerință legală pentru a se dispune suspendarea executării este întrunită, dat fiind prejudiciul material previzibil ce s-ar produce prin diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului. În consecință, în raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 123 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la 600 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant O.G.C.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2010.