ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.L. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) anularea Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de Președintele Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, repunerea părților în situația anterioară, obligarea autorității pârâte la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu. Arată reclamanta, în motivarea acțiunii că, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus demiterea sa din funcția de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate din teritoriu ale autorității pârâte. Totodată, a susținut împrejurarea că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, este unul neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea nr. 188/1999 sau C. muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum Declarația Universală a Drepturilor Omului. Reclamanta a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința 62 din 23 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea Ordinului din 02 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor București și a dispus reintegrarea acesteia în funcția și atribuțiile specifice din care a fost demisă. Totodată, a obligat autoritatea pârâtă să-i plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, cu începere de la data demiterii și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuieli de judecată în sumă de 3.000 RON. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, astfel cum reiese din considerentele sentinței, faptul că măsura dispusă împotriva reclamantei este una lipsită de temei legal, întrucât O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale a României. S-a apreciat că în acest context, actul administrativ atacat este lipsit de temei juridic, impunându-se anularea acestuia. În raport de aceste considerente, s-a reținut că nu mai este necesară analiza celorlalte motive invocate în acțiune de reclamantă referitoare la încălcarea altor dispoziții din legile naționale și convenții internaționale la care România s-a angajat. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și 7 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs se aduc critici sentinței recurate arătându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii. Susține recurenta că nu s-a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității absolute a unui act administrativ cu caracter individual, respectiv Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și nu constatarea nulității contractului de management din 25 mai 2009, iar motivele care au determinat eliberarea reclamantei din funcția de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea au vizat acordarea calificativului „nesatisfăcător”.

Se precizează că potrivit clauzei din contractul de management prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b), acceptată de intimata-reclamantă, în cazul obținerii calificativului necorespunzător în urma evaluării, se putea dispune încetarea acestui contract din inițiativa angajatorului, fără alte formalități decât cele prevăzute în contract cât și revocarea din funcție. Cu toate acestea actul de eliberare din funcție a fost motivat atât în fapt cât și în drept, fiind nefondate susținerile intimatei reclamante din această perspectivă. Invocându-se incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se precizează că prima instanță nu a analizat apărările sale iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, intimata-reclamantă a solicitat anularea Ordinului din 2 octombrie 2009 emis de președintele autorității pârâte, repunerea părților în situația anterioară, cu plata drepturilor bănești aferente. După cum se constată, prin art. 1 din Ordinul din 2 octombrie 2009 s-a dispus eliberarea intimatei-reclamante din funcția de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea, începând cu 2 octombrie 2009, avându-se în vedere rezultatele evaluării, iar prin art. 2 s-a dispus încetarea contractului de management din 25 mai 2009 încheiat de recurenta-pârâtă cu intimata-reclamantă.

Potrivit art. 2 alin. (2) din contractul de management din 25 mai 2009, intimata-reclamantă, în calitatea sa de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vrancea s-a obligat să „acționeze pe baza obiectivelor și a indicatorilor de performanță, care face obiectul anexei la prezentul contract de management”, iar potrivit art. 5 lit. b) pct. b) s-a obligat „să realizeze planul de management și să urmărească execuția obiectivelor și a indicatorilor de performanță prevăzuți în anexa la acest contract”. Aceste clauze contractuale au fost stabilite de comun acord și însușite de ambele părți, intimata-reclamantă neavând în nici un fel obiecțiuni în ceea ce privește indicatorii ce trebuie realizați.

Prin urmare, intimata-reclamantă s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una din principalele sale atribuții generale. În art. 11 din contractul de management se prevede că intervine revocarea din funcție a directorului coordonator de către președintele Autorității Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în cazul evaluării directorului coordonator ca „necorespunzător”. Astfel cum rezultă din fișa de evaluare depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă a obținut calificativul final al evaluării „nesatisfăcător”, acesta nefiind contestat. Cum la baza Ordinului din 2 octombrie 2009 a cărui anulare se solicită în cauza de față au stat fișa de evaluare a activității, nota aprobată cu nr. 5621/2009, contractul de management din 25 mai 2009 și cum calificativul „necorespunzător” acordat intimatei-reclamante nu a fost contestat, rămânând definitiv, instanța de recurs apreciază că ordinul contestat este legal.

Întrucât instanța de fond a analizat legalitatea actului a cărui anulare s-a solicitat numai din perspectiva O.U.G. nr. 37/2009, care nu a constituit temeiul legal al emiterii Ordinului contestat, în raport de considerentele expuse, se apreciază că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, se apreciază ca incident în cauză și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât sentința atacată nu satisface în totalitate cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind analizate apărările pârâtei. Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I, alin. (3), coroborat cu art. 314 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, urmează să admită recursul formulat, să caseze sentința atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței nr. 62 din data de 23 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea reclamantei D.L., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.