ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.L. a solicitat,

în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) anularea Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de Președintele

Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, repunerea

părților în situația anterioară, obligarea autorității pârâte la plata drepturilor

salariale de care a fost lipsită precum și plata cheltuielilor de judecată ocazionate

cu prezentul litigiu.

Arată reclamanta, în motivarea

acțiunii că, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă s-a dispus

demiterea sa din funcția de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor motivat de aducerea la îndeplinire a prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009 precum și de necesitatea reorganizării serviciilor deconcentrate

din teritoriu ale autorității pârâte.

Totodată, a susținut împrejurarea

că temeiul de drept al măsurii dispuse, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, este unul

neconstituțional, actul normativ pe care s-a întemeiat măsura încălcându-i atât

drepturi recunoscute prin Constituția României, principii statuate prin Legea

nr. 188/1999 sau C. muncii dar și prevederi cuprinse în acte internaționale precum

Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Reclamanta a făcut dovada

parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii și menținerea măsurii dispuse.

Curtea de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința 62 din 23 februarie 2010,

a admis acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea Ordinului din 02

octombrie 2009 emis de autoritatea pârâtă Autoritatea Națională Sanitar Veterinară

și pentru Siguranța Alimentelor București și a dispus reintegrarea acesteia în funcția

și atribuțiile specifice din care a fost demisă.

Totodată, a obligat autoritatea

pârâtă să-i plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, cu începere de

la data demiterii și până la reintegrarea efectivă, precum și la plata cheltuieli

de judecată în sumă de 3.000 RON.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut, în esență, astfel cum reiese din considerentele sentinței,

faptul că măsura dispusă împotriva reclamantei este una lipsită de temei legal,

întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr.

1257/2009 a Curții Constituționale a României. S-a apreciat că în acest context,

actul administrativ atacat este lipsit de temei juridic, impunându-se anularea acestuia.

În raport de aceste considerente,

s-a reținut că nu mai este necesară analiza celorlalte motive invocate în acțiune

de reclamantă referitoare la încălcarea altor dispoziții din legile naționale și

convenții internaționale la care România s-a angajat.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Autoritatea Națională Sanitară

Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, invocând ca temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs

se aduc critici sentinței recurate arătându-se că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Susține recurenta că nu

s-a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii l-a constituit constatarea nulității

absolute a unui act administrativ cu caracter individual, respectiv Ordinul din

2 octombrie 2009 emis de Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor și nu constatarea nulității contractului de management din

25 mai 2009, iar motivele care au determinat eliberarea reclamantei din funcția

de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Vrancea au vizat acordarea calificativului „nesatisfăcător”.

Se precizează că potrivit

clauzei din contractul de management prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. b), acceptată

de intimata-reclamantă, în cazul obținerii calificativului necorespunzător în urma

evaluării, se putea dispune încetarea acestui contract din inițiativa angajatorului,

fără alte formalități decât cele prevăzute în contract cât și revocarea din funcție.

Cu toate acestea actul de eliberare din funcție a fost motivat atât în fapt cât

și în drept, fiind nefondate susținerile intimatei reclamante din această perspectivă.

Invocându-se incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se precizează că prima instanță nu

a analizat apărările sale iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

cuprinzând motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul

este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă prezentată anterior, intimata-reclamantă a solicitat anularea

Ordinului din 2 octombrie 2009 emis de președintele autorității pârâte, repunerea

părților în situația anterioară, cu plata drepturilor bănești aferente.

După cum se constată,

prin art. 1 din Ordinul din 2 octombrie 2009 s-a dispus eliberarea intimatei-reclamante

din funcția de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Vrancea, începând cu 2 octombrie 2009, avându-se în vedere rezultatele

evaluării, iar prin art. 2 s-a dispus încetarea contractului de management din

25 mai 2009 încheiat de recurenta-pârâtă cu intimata-reclamantă.

Potrivit art. 2 alin.

(2) din contractul de management din 25 mai 2009, intimata-reclamantă, în calitatea

sa de director coordonator al Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța

Alimentelor Vrancea s-a obligat să „acționeze pe baza obiectivelor și a indicatorilor

de performanță, care face obiectul anexei la prezentul contract de management”,

iar potrivit art. 5 lit. b) pct. b) s-a obligat „să realizeze planul de management

și să urmărească execuția obiectivelor și a indicatorilor de performanță prevăzuți

în anexa la acest contract”.

Aceste clauze contractuale

au fost stabilite de comun acord și însușite de ambele părți, intimata-reclamantă

neavând în nici un fel obiecțiuni în ceea ce privește indicatorii ce trebuie realizați.

Prin urmare, intimata-reclamantă

s-a obligat să realizeze indicatorii din anexa la contract, aceasta fiind una din

principalele sale atribuții generale.

În art. 11 din contractul

de management se prevede că intervine revocarea din funcție a directorului coordonator

de către președintele Autorității Națională Sanitar Veterinară și pentru

Siguranța Alimentelor în cazul evaluării directorului coordonator ca „necorespunzător”.

Astfel cum rezultă din

fișa de evaluare depusă la dosarul cauzei, intimata-reclamantă a obținut calificativul

final al evaluării „nesatisfăcător”, acesta nefiind contestat.

Cum la baza Ordinului

din 2 octombrie 2009 a cărui anulare se solicită în cauza de față au stat fișa de

evaluare a activității, nota aprobată cu nr. 5621/2009, contractul de management

din 25 mai 2009 și cum calificativul „necorespunzător” acordat intimatei-reclamante

nu a fost contestat, rămânând definitiv, instanța de recurs apreciază că ordinul

contestat este legal.

Întrucât instanța de fond

a analizat legalitatea actului a cărui anulare s-a solicitat numai din perspectiva

O.U.G. nr. 37/2009, care nu a constituit temeiul legal al emiterii Ordinului contestat,

în raport de considerentele expuse, se apreciază că este incident în cauză motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, se apreciază

ca incident în cauză și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

întrucât sentința atacată nu satisface în totalitate cerințele impuse de art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind analizate apărările pârâtei.

Avându-se în vedere considerentele

expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) Teza I, alin. (3),

coroborat cu art. 314 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, urmează să admită recursul formulat, să caseze sentința

atacată, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor

împotriva sentinței nr. 62 din data de 23 februarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și respinge acțiunea reclamantei D.L., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.