Decizia nr. 653/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul processual Prin cererea înregistrată inițial sub nr. x/2015 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova- prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului - prin Consiliul Local și Primar și Guvernul României a solicitat anularea inventarului cu bunurile care aparțin domeniului public al comunei Gura Vadului, care a fost însușit prin hotărârea Consiliului Local Gura Vadului nr. 15/1999, inventar prin care, în mod fraudulos, a fost trecut terenul în suprafață de 831 mp din domeniul public al statului aflat în administrarea DSVSA Prahova în domeniul public al unității administrative Gura Vadului, anularea poziției nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Gura Vadului, prin care s-a adoptat prin inducerea in eroare a Guvernului, aceasta măsura ilegala și abuzivă, prin care s-a procedat la trecerea din domeniul public al comunei Gura Vadului a terenului menționat mai sus

Hotărările primei instanțe Prin sentința nr. 761/23.05.2016, Tribunalul Prahova, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială în favoarea Curții de Apel Ploiești, având în vedere dispozițiile art. 10 teza a II-a din Legea nr. 554/2004. Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 213 din 11 octombrie 2016, a admis excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova- prin Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor Prahova, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului - prin Consiliul Local și prin Primar și Guvernul, ca tardiv formulată. În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că, în cauză, Hotărârea de guvern nu a fost comunicată reclamantei, aceasta fiind terț față de hotărârea de guvern, iar față de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, termenul de formulare a cererii de anulare în contencios administrativ curge de la data la care a luat la cunoștință de actul administrativ. Instanța a reținut că cererea de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea poziției nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Gura Vadului, înregistrată la reclamantă la data de 9.03.2015, a fost comunicată instanței prin serviciul poștal (data oficiului poștal plicul 12.03.2015, plic aflat la dosar Tribunal) și înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 18.03.2015. Din înscrisurile depuse la dosar, deși reclamanta a susținut în concluziile orale că a luat cunoștință de hotărârea de guvern la momentul depunerii întâmpinării de către unitatea administrativ teritorială în dosar nr. x/2014, în care a solicitat anularea hotărârii de consiliul local de aprobare a inventarului domeniului public, curtea constată că susținerile sunt neîntemeiate. Conchide instanța în sensul că reclamanta a luat cunoștință de actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o la data de 8.01.2014, iar acțiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată instanței la data de 12.03.2015, cu depășirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoștință, contrar dispozițiilor art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, …, termenul de 1 an fiind calculat potrivit art. 2553 alin. (1) C. civ.. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, (5) termenul …. prevăzut la alin. (2) este termen de decădere. Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului de decădere stabilit atrage pierderea lui, conform art. 2.545 alin. (2) C. civ. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova a promovat recurs împotriva sentinței nr. 213 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 493 C. proc. civ. Susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic litigios și, reluând criticile prezentate în fața instanței de fond, recurenta-reclamantă a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, arătând că domeniul public al comunelor este alcătuit din bunurile declarate ca atare, prin hotărâre a consiliului local. Prin urmare HCL nr. 15/1999, emisă de Consiliul Local ca autoritate deliberativă fiind un act de sine stătător, emis de autoritate a administrației publice locale, putând fi contestat în fata instanței de contencios administrative. Prin această hotărâre a fost stabilită sfera bunului cât și apartenența acestuia, actul ulterior al Guvernului H.G. nr. 1359/2001 nefăcând a altceva decât să "ateste" aceasta apartenență. Hotărârea de Guvern nr. 1359/2001 de atestare a domeniului public al unității administrative- teritoriale nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ-teritoriale, Guvernul având doar competența legală de a atesta. În continuare, arată că, în anul 2014 recurenta a solicitat instanței anularea HCL nr. 15/1999, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014, actiune care a fost respinsă pentru neparcurgerea procedurii prealabile cu UAT Gura Vadului. În fine, recurenta a arătat că hotărârea Consiliului Local nr. 15/1999 a fost luată fără să aibă la bază un act administrativ (dispoziție legală) care să permită includerea în domeniul public al Comunei Gura Vadului a suprafeței de 831 m.p., reprezentând terenul aferent dispensarului sanitar veterinar Gura Vadului. 1.

Apărările intimatilor Prin întâmpinarea formulată, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Gura Vadului, prin Consiliul Local și prin Primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând considerentele importante ale sentinței. Intimatul Guvernul României, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În dezvoltarea apărărilor a arătat că recurenta intenționează să contureze instanței de control convingerea că demersul secundar al său a fost condiționat de soluția dispusă în primul litigiu. Arată că, o astfel de intenție este nefondată, motiv pentru care solicită respingerea acestei critici. Pe fondul recursului, intimatul a apreciat că este nefondat, susținând că întreaga argumentație a recurentei vizează aspecte de nelegalitate a HCL nr. 15/1999, față de care, din faza de fond a soluționării cauzei, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. La rândul său, recurenta -reclamantă a depus Răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își menține argumentele expuse în motivele de recurs. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. 1.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 18 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 13 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată sub aspectul admiterii excepției tardivității invocată de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reține că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare prezentate. Referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac. Recurenta-reclamantă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova- prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea inventarului cu bunurile care aparțin domeniului public al comunei Gura Vadului, însușit prin hotărârea Consiliului Local Gura Vadului nr. 15/1999, inventar prin care, în mod fraudulos, a fost trecut terenul în suprafață de 831 mp din domeniul public al statului aflat în administrarea D.S.V.S.A. Prahova în domeniul public al unității administrative Gura Vadului, anularea poziției nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Gura Vadului. Recurenta-reclamantă se pretinde vătămată în dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren de 831 m.p., aferentă dispensarului sanitar veterinar aflat în administrarea D.S.V.S.A. Prahova, (dintr-un lot de 5058 m.p.) inclus la poziția nr. 32 din anexa nr. 57 din H.G. nr. 1359/2001 din care o parte este cuprinsă în actul administrativ individual atacat ca făcând parte din domeniul public al municipiului. Motivul principal al respingerii cererii de chemare în judecată a fost determinat de toate documentele administrate în cauză care atestă cu claritate că, raportat la momentul introducerii acțiunii în justiție, reclamanta nu a formulat în termenul legal de decădere prevăzut de art. 11 alin. (2) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, de la data luării la cunoștință, cererea de anulare a actului administrativ cu caracter individual, instituirea unor astfel de termene fiind necesară în virtutea respectării principiilor securității și stabilității raporturilor juridice. Nefiind destinatarul actului, recurenta-reclamantă trebuia să introducă cererea de chemare în judecată din momentul de la care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele prevăzute de articolul 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Așadar, după exercitarea recursului grațios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale nu este mulțumită de soluția dată reclamației sale, în cadrul procedurii prealabile, sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluției sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). În toate cazurile, potrivit alin,(2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1) (în speță 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere). Acest moment a fost stabilit de curtea de apel, ca fiind 8 ianuarie 2014 iar acțiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată/transmisă instanței la data de 12.03.2015. Contrar celor susținute prin cererea de recurs, Înalta Curte reține că în mod justificat și printr-o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 11 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu raportare la și la celelalte dispoziții legale expres enunțate în cuprinsul sentinței, judecătorul fondului a apreciat că este tardiv formulată cererea recurentei reclamante. Este evidențiat, cu prioritate că, în sensul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, argumentele reclamantei din care reiese că, în anul în anul 2013, ca urmare a controlului efectuat la nivelul DSVSA Prahova de către Camera de Conturi Prahova, prin raportul de audit financiar încheiat la data de 13.06.2013 și decizia Curții de Conturi nr. 69/11.07.2013, s-a constatat că imobilul a fost trecut în mod abuziv din domeniul public al statului în domeniul public al unității administrative teritoriale Gura Vadului, trecere care s-a realizat ca urmare a aprobării inventarului bunurilor ce alcătuiesc documentul public al comunei Gura Vadului. Astfel, raportat la considerațiunile teoretice sus indicate este de arătat că instanța de fond nu putea admite cererea de acordare a despăgubirilor materiale și morale și nici nu se impunea a realiza o analiză detaliată a îndeplinirii cerințelor legale pentru antrenarea unei atare răspunderi, câtă vreme a statuat în sensul legalității Deciziei nr. 58/10.02.2014. Din adresa recurentei-reclamante nr. 15652/20.12.2013, prin care s-au solicitat copii de pe anumite documente cu privire la întabularea terenului proprietate publică, au fost comunicate reclamantei Anexa 57 din H.G. nr. 1359/2001, fila inventarului domeniului public - poziția 32, încheierea nr. 57372/2008, planul de amplasament și delimitare a imobilului și s-a menționat că terenul de 831 mp, aferent dispensarului sanitar veterinar ce face parte integrantă din suprafața de 5058 mp proprietatea UAT Gura Vadului. În plus, instanța de recurs, în urma propriului demers de analiză, în concret, constată lipsa suportului probator existent în cauză cu referire la aspectul că recurenta-reclamanta ar fi luat la cunoștință de hotărârea de guvern la momentul depunerii întâmpinării de către unitatea administrativ teritorială în dosar nr. x/2014, în care a solicitat anularea hotărârii de consiliul local de aprobare a inventarului domeniului public, fiind astfel lipsită de relevanță această susținere. Din cuprinsul plângerii prealabile formulată de recurenta-reclamantă la data de 9.03.2015 (fila nr. x ds. fond) este menționat, printre altele, "prin adresa nr. x din data de 8.01.2014 comunicată de UAT Gura Vadului a fost înscris în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, prin modificarea anexei nr. 57, poziția nr. 32, la H.G. nr. 1359/2001 în anul 2002", astfel că această adresă atestă data certă la care recurenta reclamantă a luat cunoștință de hotărârea de guvern a cărei anulare o solicită. Mai mult decât atât, afirmația recurentei referitoare la faptul că, în anul 2014 recurenta a solicitat instanței anularea HCL nr. 15/1999 (care a făcut obiectul dosarului nr. x/2014), actiune care a fost respinsă pentru neparcurgerea procedurii prealabile cu UAT Gura Vadului) precum și faptul că de la data introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. - x/2014 și până la data introducerii acțiunii ce face obiectul prezentei cauze a fost suspendat termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută. De altfel, în situația în care reclamanta nu făcut dovada serioasă că s-a aflat în una dintre situațiile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției, apreciem că aceasta a decăzut din dreptul de a mai contesta actul de Guvern cu caracter individual, supus litigiului, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 185 C. proc. civ. În acest context Înalta Curte reafirma împrejurarea, necontestată de altfel, în sensul că probele pe baza cărora instanța a admis excepția tadivității, astfel că nu se poate susține că hotărârea sa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, deoarece din materialul probator administrat nu au rezultat motive de nelegalitate a actului administrativ cu caracter individual respectiv Hotărârea nr. 15/1999 adoptată de Consiliul Local al Comunei Gura Vadului fiind act administrativ premergător al H.G. nr. 1359/2001 prin care a fost stabilit domeniul public și privat al UAT Gura Vadului, acesta din urmă fiind de fapt actul de proprietate asupra bunurilor din domeniul public și privat al localității. Acceptând termenul de excepție de un an, prevăzut pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ, din art. 11 din Legea contenciosului administrativ, termenul legal sus-menționat, calificat drept termen de decădere, a fost cu mult depășit, astfel că acțiunea reclamantei este indiscutabil tardivă, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond. În concluzie, având în vedere valoarea probelor administrate în cauză, decizia atacată este legală, recurenta -reclamanta luând la cunoștință de actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o la data de 8.01.2014, iar acțiunea în anularea actului administrativ individual a fost comunicată instanței la data de 12.03.2015, cu depășirea termenului legal de un an de la data la care a luat cunoștință, contrar dispozițiilor art. 11 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, …, termenul de 1 an fiind calculat potrivit art. 2553 alin. (1) C. civ. Concluzionând Înalta Curte reține că hotărârea recurată este temeinică și legală în privința respingerii cererii de chemare în judecată, pentru motivele prezentate. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 C. proc. civ. se va respinge recursul promovat de reclamanta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova prin Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Prahova împotriva sentinței nr. 213 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.