ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3492/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2016 din data de 18.04.2016, reclamanta A., a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/29.03.2016, emis de către pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestuia, cu toate consecințele de rigoare.

Prin sentința civilă nr. 169 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond susținând că nu a analizat apărările sale preluând, întru totul apărările și interpretările pârâtei.

A mai susținut recurenta că nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile stării de conflict de interese.

Instanța de fond a reținut greșit că a existat cumulativ interesul de natură patrimonială cât și influența interesului personal, dar și afectarea imparțialității în exercitarea atribuțiilor legale aferente funcției pe care o avea.

A mai criticat recurenta hotărârea instanței de fond, susținând că motivarea hotărârii este eronată, întrucât instanța nu a avut în vedere faptul că nu se poate considera că prin votarea hotărârii nr. 8/11.04.2013 reclamanta și-ar fi creat un folos patrimonial, întrucât scoaterea la licitație publică a terenului cu categoria pășuni și fânețe era obligatorie pentru unitatea administrativ teritorială, prin incidența O.U.G. nr. 34/2013, care stabilește termenele și condițiile acestor proceduri, care au fost respectate prin votarea Hotărârii Consiliului Local menționată de către pârâtă.

La momentul adoptării Hotărârii nr. 8/11.04.2013 a CLVinitlă Vodă, nu s-au stabilit și beneficiarii acesteia, aprobându-se numai efectuarea licitației, la care putea participa orice persoană cu îndeplinirea condițiilor legale.

A mai susținut recurenta că votul său în adoptarea Hotărârii Consiliului Local Vintilă Vodă, nu s-a decis soarta proiectului propus deoarece, scoaterea la licitație a fost adoptată în unanimitate, astfel încât votul său, sau abținerea de la vot nu a contat.

Recurenta a mai arătat că existența interesului trebuie apreciată și dovedită la data adoptării hotărârii iar nu ulterior, iar din dispozițiile art. 77 alin. (1) și alic. 2 din Legea nr. 393/2004, reiese că legiuitorul a avut în vedere un interes personal existent la data adoptării hotărârii, iar nu unul ulterior.

Or, instanța de fond avea obligația să interpreteze corect prevederile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 și să analizeze existența/inexistența interesului personal la data adoptării hotărârii, fapt pe care l-a evitat și pe care l-a înlocuit cu prezentarea unor principii generale ale conflictului de interese.

În ceea ce privește incidența art. 22 din vechiul C. proc. civ. (art. 28 din noul C. proc. civ.), invocate în contestația formulată față de Ordonanța pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr. x/2013, a susținut recurenta că instanța de fond a apreciat greșit, neavând în vedere concluziile cercetărilor efectuate, concluzii care, puteau conduce la concluzia că nu au fost îndeplinite condițiile reținerii situației de conflict de interese nici sub aspect volitiv și nici sub aspectul eventualului beneficiu nejustificat.

În concluzie, a susținut recurenta că la momentul exprimării votului nu a existat nici un fel de influențare a obiectivității sale legată de atribuțiile legale care îi reveneau, iar o dovadă a bunei sale credințe constă în aceea că a solicitat Primăriei Vintilă Vodă încetarea contractului încheiat în urma participării la licitația menționată de către intimată, cerere formulată la data de 30.06.2016 pe care a anexat-o motivelor de recurs.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată.

Recurenta-reclamantă la data de 11 iunie 2019 a transmis la dosarul cauzei conluzii scrise prin care a reiterat argumentele susținute în recurs, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

Ca situație de fapt s-a reținut că prin Raportul de evaluare nr. x/29.03.2016, Agenția Națională de Integritate a arătat că reclamanta a încălcat regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de art. 70 și art. 77 din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 75 alin. (1) lit. a).) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare, întrucât în perioada exercitării mandatului de consilier local, reclamanta, a participat la deliberarea și adoptarea (votând "pentru") a Hotărârii Consiliului Local al comunei Vintilă Vodă nr. 8/11.04.2013, prin care s-a aprobat închirierea prin licitație publică cu strigare a pășunii comunale proprietatea comunei Vintilă Vodă, județul Buzău, conform procesului-verbal de ședință încheiat la data de 11.04.2013.

Ulterior adoptării Hotărârii Consiliului Local al comunei Vintilă Vodă nr. 8/11.04.2013, a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/13.05.2013, având ca obiect închirierea, de către reclamantă, a unei suprafețe de 7,65 ha pășune.

S-a mai reținut că prin Hotărârea nr. 8/11.04.2013 a Consiliului Local Vintilă Vodă nu s-a aprobat închirierea pășunii comunale ci s-a aprobat organizarea unei licitații publice pentru închirierea suprafeței pentru o perioadă de 10 ani, prin faptul că reclamanta nu s-a abținut de la vot iar ulterior a participat la respectiva licitație, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 8.05.2013 fiind ofertant câștigător pentru Lotul nr. x - punctul Florina II - 7,65 ha. pășune, cu prețul 200 RON/ha/an, fiind evidentă apariția conflictului de interese în care s-a aflat reclamanta, astfel cum este el reglementat de prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 75 alin. (1) lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004 cu modificările și completările ulterioare.

A mai reținut instanța de fond că atitudinea reclamantei a determinat apariția unor suspiciuni și dubii cu privire la modul în care aceasta a înțeles să-și exercite funcția de consilier local, dovadă fiind sesizările de natură penală ce au fost formulate ca urmare a rezonării în comunitatea locală a acestui incident.

Sesizările au vizat posibila săvârșire a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen.

Înalta Curte reține că prin Ordonanța nr. 494/P/2013 din 29.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele vizate, inclusiv reclamanta, apreciindu-se în ceea ce o privește pe aceasta că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 253

1

alin. (1) C. pen., respectiv fapta nu există.

Potrivit art. 253

1

din C. pen. în vigoare la momentul săvârșirii presupusei fapte, prin conflict de interese se înțelege fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 prin conflict de interese privind pe aleșii locali, se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică ori are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

A reținut instanța de fond că legiuitorul a reglementat distinct regimul conflictului de interese de natură penală față de regimul conflictului de interese administrativ, fiind instituite pentru fiecare dintre acestea și un regim sancționator diferit.

Într-adevăr este diferită sancțiunea și modalitatea de reglementare a regimului conflictului de interese în materie penală față, de materia contenciosului administrativ, însă în ambele materii de drept există o condiție comună care trebuie îndeplinită de către subiectul de drept pentru a se afla într-o astfel de stare de ilegalitate și anume existența folosului material(în materie penală), respectiv interesul personal de natură patrimonială(în materia contenciosului administrativ).

Astfel, elementul material al faptei în ambele dispoziții de drept penal/contencios administrativ este reprezentat de folosul material/interesul patrimonial.

Or, prin Ordonanța Parchetului s-a stabilit deja că fapta nu există întrucât nu s-a creat un folos material.

Chiar dacă nu există o hotărâre judecătorească definitivă în materie penală, (întrucât Ordonanța nr. 494/P/2013 din 29.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu a fost contestată la instanță) care să fi stabilit inexistența faptei de conflict de interese, Înalta Curte constată că în prezenta cauză elementul material este același, respectiv realizarea folosului material/interes personal de natură patrimonială, care atât în dosarul Parchetului cât și în cauza de față acesta nu a fost dovedit.

Pentru aceste motive este greșită argumentarea instanței de fond potrivit căreia în condițiile în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a verificat doar dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253

1

din C. pen., astfel încât soluția adoptată nu poate produce efecte juridice în ceea ce privește conflictul de interese de natură administrativă, care, are o altă reglementare și un alt regim sancționator.

Contrar considerentelor și soluției instanței de fond, Înalta Curte va avea în vedere argumentele reținute de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul penal nr. x/2013

Astfel, Înalta Curte observă că, în motivarea soluției de neîncepere a urmăriri penale față de reclamanta din prezenta cauză A., (printre alții), pentru săvârșirea inracțiunii prev. de art. 253

1

C. pen., Parchetul a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât din conținutul art. 253

1

C. pen. reiese faptul că existența infracțiunii este condiționată de întrunirea mai multor cerințe esențiale și anume: - funcționarul public să fi comis acțiunea incriminată în exercițiul atribuțiilor de serviciu; - prin fapta comisă să se realizeze, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă sau un afin până la gradul II inclusiv, ori pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servici sau foloase de orice natură.

A mai reținut Parchetul că aceste cerințe esențiale nu sunt îndeplinite, întrucât prin participarea reclamantei în calitate de consilier local la adoptarea Hotărârii nr. 8/11.04.2013 a Consiliului Local Vintilă Vodă, nu s-a creat un folos material în beneficiul făptuitoarei.

Totodată, sunt importante sub aspectul soluționării prezentei cauze și considerentele expuse de Parchet, potrivit cărora Hotărârea nr. 8/11.04.2013 a Consiliului Local Vintilă Vodă viza aprobarea închirierii prin licitație publică cu strigare a unor suprafețe de teren, proprietatea domeniului privat al comunei Vintilă Vodă, hotărâre care nu are însă caracterul unei decizii, prin care se realizează vreun folos material.

Încheierea contractelor de închiriere a suprafețelor de teren a fost urmarea licitației publice organizată de Primăria comunei Vintilă Vodă, licitație în baza căreia, comisia de licitație desemnată de către primarul comunei Vintilă Vodă a declarat câștigătoare ofertele depuse de făptuitori.

Înalta Curte constată că aceste considerente ale Parchetului de pe lîngă Curtea de Apel Ploiești se impun cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză.

Atâta vreme cât Parchetul, într-un dosar penal, nu a reținut obținerea unui folos material în sarcina reclamantei dincolo de orice dubiu rezonabil, instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei cauze, nu poate reține contrariul, respectiv că reclamanta are un interes personal de natură patrimonială.

Este adevărat că standardul probei este diferit în cadrul procedrurii penale față de procedura civilă/contenciosului administrativ fiscal, însă în condițiile în care mijloacele probatorii administrate în prezenta pdocedură sunt identice cu cele administrate în fața instanței penale, fără a fi administrat vreun mijloc probatoriu nou, Înalta Curte apreciază că este necesar să primească o interpretare identică.

Prin urmare, aspectul participării reclamantei în calitate de consilier local la adoptarea Hotărârii nr. 8/11.04.2013 a Consiliului Local Vintilă Vodă, prin care nu s-a creat un folos material în beneficiul acesteia, este definitiv soluționat prin Ordonanța nr. 494/P/2013 din 29.10.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești(Ordonanța nefiind contestată în instanță), astfel încât Înalta Curte va recunoaște acestei Ordonanțe valoare de putere de lucru judecat.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul reclamantei și va dispune anularea raportului de evaluare emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 169 din 22 iunie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează în tot sentința atacată și în rejudecare admite acțiunea reclamantei.

Dispune anularea raportului de evaluare nr. x/29.03.2016 emis de pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.