ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1476/2025

Ședința publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 12 octombrie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/19.09.2017, emis de pârâtă și obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 34 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantului A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, și a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/19.09.2017 emis de către pârâtă.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2500 de RON cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat redus.

1.3. Calea de atac exercitată

1.3.1. Recursul principal formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate

Împotriva sentinței civile nr. 34 din 20 februarie 2018, a declarat recurs principal pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu solicitarea de admitere a căii de atac, casare a hotărârii de la fond, urmând a se respinge acțiunea reclamantului.

În esență, în motivare, a arătat că în urma activității de evaluare, au fost identificate elemente de încălcare de reclamant a dispozițiilor legale privind regimul juridic al incompatibilităților, în sensul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 întrucât, simultan cu funcția de viceprimar al orașului Găești, județul Dâmbovița, a deținut și calitatea de funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceul Tehnologic "Iordache Golescu" Găești, județul Dâmbovița.

Nerespectarea de către alesul local aflat în stare de incompatibilitate a obligației prevăzute de dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 este sancționată, conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) din același act normativ.

Intimatul -reclamant A. nu a respectat obligația ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 de a demisiona din una dintre funcțiile incompatibile, continuând să dețină simultan în perioada 18.07.2012 - 25.09.2015 atât funcția de viceprimar cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Liceul Tehnologic "Iordache Golescu" Găești, județul Dâmbovița.

Raționamentul instanței de fond potrivit căruia viceprimarul care este consilier local poate fi numit în calitate de reprezentant al organului deliberativ, respectiv, reprezentant al consiliului local, este nelegal întrucât, deși viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali și își păstrează statutul de consilier local, după obținerea mandatului de viceprimar, acesta este obligat să respecte atribuțiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 215/2001 pentru viceprimari și să se supună regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese prevăzut pentru primari și viceprimari, conform dispozițiilor Legii nr. 161/2003.

Prin urmare, după alegerea în funcția de viceprimar, consilierul local este obligat să respecte dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003 și nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile art. 88 din același act normativ.

De altfel, cumulul funcției de consilier local și a celei de viceprimar este interzis expres de dispozițiile art. 87 alin. (1) [it. a) din Legea nr. 161/2003.

Reprezentarea Consiliului Local în Consiliul de Administrație se poate realiza de către persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local, însă desemnarea acestora nu trebuie să încalce regimul incompatibilităților. Prin urmare, există posibilitatea desemnării în calitate de reprezentant al Consiliului local a unei alte persoane, alt consilier local, și nu a viceprimarului care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Raționamentul instanței de fond, conform căruia, prin adoptarea Legii nr. 286/2006, intenția legiuitorului ar fi fost să înlăture incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar și cea de consilier local este eronat, fiind contrazis inclusiv de expunerea de motive care a stat la baza inițierii propunerii legislative.

Așa cum rezultă din expunerea de motive, proiectul de lege propune păstrarea calității de consilier local a viceprimarului pentru ca demiterea acestuia să poată fi realizată cu votul majorității consilierilor în funcție, în reglementarea anterioară, demiterea viceprimarului putând fi realizată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție și pierderea statutului de consilier a viceprimarului.

De asemenea, dacă legiuitorul ar fi intenționat ca viceprimarul să exercite în continuare toate atribuțiile de consilier local ar fi modificat în mod corespunzător și dispozițiile legale referitoare la incompatibilitățile aleșilor locali și ar fi limitat atribuțiile pe care primarul le poate delega viceprimarului.

Însă, legiuitorul a menținut regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali și a menționat expres că viceprimarul este subordonat primarului si înlocuitorul de drept al acestuia, căruia îi poate delega atribuțiile sale.

Legea 161/2003 face o distincție clară între incompatibilitățile calității de consilier local (prevăzute de art. 88) și cele specifice funcției de viceprimar (reglementate de art. 87).

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor alin. (7) al art. 57 din Legea nr. 215/2001 cu punctul 4 din expunerea de motive a Guvernului la proiectul Legii nr. 286/2006 de modificare și completare a Legii nr. 215/2001 rezultă că introducerea acestui alineat s-a făcut în scopul îmbunătățirii relației primar - viceprimar, acesta din urmă fiind liantul dintre primar și consilierii locali și ca în cazul pierderii funcției de viceprimar (demitere, demisie) să poată rămâne în funcția de consilier local.

Intenția legiuitorului a fost ca funcția de consilier local dobândită în urma alegerilor locale să nu poată fi pierdută în varianta în care viceprimarului îi încetează funcția înainte de sfârșitul mandatului.

Astfel, în mod temeinic și legal s-a constatat prin raportul de evaluare faptul că intimatul-reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 18.07.2012-25.09.2015 întrucât a deținut simultan atât funcția de viceprimar al orașului Găești, județul Dâmbovița, cât și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceul Tehnologic "Iordache Golescu", încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea coruptei, cu modificările și completările ulterioare, aflate în vigoare la data faptelor.

În drept, a invocat art. 483 și ate art. 488 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Legea nr. 161/2003, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 215/2001.

1.3.2. Recursul incident formulat de reclamantul A.

Împotriva sentinței anterior menționate, a formulat recurs incident reclamantul A., în temeiul art. 461 alin. (2) C. proc. civ., solicitând, în urma admiterii acestuia, să fie înlăturate considerentele primei instanțe care prejudiciază reclamantul.

În esență, în motivare, a arătat prima instanță a apreciat ca fiind nefondată apărarea reclamantului vizând incidența dispozițiilor Legii nr. 128/2017 în soluționarea prezentei cauze.

Chiar dacă instanța de fond recunoaște că actul administrativ atacat menționează un presupus fapt ilicit care la data emiterii raportului nu mai era sancționabil consideră totuși că, în temeiul art. 15 alin. (2) din Constituția României, Legea nr. 128/2017 nu este aplicabilă.

La data constatării stării de pretinsă incompatibilitate, Legea nr. 128/2017 exceptează expres situația faptica dedusa judecății din sfera de aplicare a articolului 87 alin. (1) lit. d).) din Legea 161/2003.

Emitentul actului apreciază eronat, din perspectiva pretinsei incidente a principiului neretroactivității legii civile, ca prevederile legii noi nu s-ar aplica actelor administrative prin care, ulterior apariției legii noi, s-ar constata existenta unor stări de incompatibilitate vizând perioada anterioara incidentei Legii nr. 128/2017.

Situația juridica a constatării stării de incompatibilitate s-a realizat după apariția legii noi, astfel încât aceasta devine aplicabila. Principiul neretroactivității legii este aplicabil situațiilor in care un raport de evaluare prin care se constata o stare de incompatibilitate a rămas valid prin refuzul de a-l ataca in justiție sau pentru situațiile in care, atacat fiind, instanța a respins definitiv acțiunea judiciara.

Efectul constatării unei stări de incompatibilitate este si cel prevăzut de art. 25 din Legea 176/2010, care face trimitere la Legea nr. 161/2003 privind decăderea din dreptul de a ocupa funcțiile prevăzute de art. 1 al respectivului act normativ.

Decăderea constituie o limitare a capacitații persoanei fizice astfel ca eliminarea situației juridice ce genera incompatibilitatea viceprimarilor de a activa ca si membri in consiliile de administrație ale școlilor, trebuia sa fie aplicata imediat de către parata.

În concluzie a solicitat să se constate că nu se poate reține existența unei situații de incompatibilitate și astfel că se impune înlăturarea considerentelor greșite din dispozitivul sentinței atacate vizând inaplicabilitatea în speță a Legii nr. 128/2017.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de Agenția Națională de Integritate, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor expuse prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul principal este fondat și va fi admis iar recursul incident este nefondat și se va respinge, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/19.09.2017, prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut în sarcina sa încălcarea regimului incompatibilităților prevăzut de Legea nr. 161/2003, având în vedere că în perioada 04.07.2012- 21.06.2016 a exercitat simultan funcția de viceprimar al Orașului Găești, județul Dâmbovița, iar prin HCL 36/18.07.2012, HCL 119/28.11.2013 și HCL 82/28.10.2014 a fost desemnat ca reprezentant al Consiliul Local Găești în consiliul de administrație a al Liceului tehnologic "Iordache Golescu", Găești, județul Dâmbovița, participând la deliberări (conform proceselor-verbale enumerate în raportul de evaluare).

Prima instanță a admis acțiunea și a anulat raportul de evaluare contestat, reținând, în esență, că, din moment ce viceprimarul păstrează calitatea de consilier local, iar această din urmă calitate permite dobândirea calității de membru în consiliul de administrație, pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.

Analiza recursului principal formulat de Agenția Națională de Integritate.

Din perspectiva cadrului normativ incident cauzei se relevă art. 87 alin. (1) din Legea 161/2003 care prevede: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

Este de observat că în conformitate cu acest text de lege, existența situației de incompatibilitate este întrunită prin simpla deținere cumulativă a celor două funcții, respectiv de a avea atât calitatea de viceprimar, cât și calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pe care este cert că partea reclamantă le-a deținut simultan în perioada evaluată în cauză, respectiv între 04.07.2012- 21.06.2016.

În speță sunt incidente și dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, forma în vigoare în perioada supusă evaluării reclamantului până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49/26.06.2014, conform cărora: "În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local (...)" b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă; c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă."

Din interpretarea coroborată a normelor anterior citate rezultă fără putință de tăgadă că intenția legiuitorului a fost în sensul de a institui situația de incompatibilitate a funcției de viceprimar cu aceea de membru al Consiliului de administrație al unei instituții publice, cum este situația Liceului Tehnologic "Iordache Golescu" Găești, astfel încât cele două funcții deținute simultan în perioada 04.07.2012- 21.06.2016 de către reclamantul A. sunt incompatibile.

Contrar opiniei instanței de fond, pe care nu o împărtășește, Înalta Curte constată că interdicția prevăzută la art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 nu a fost înlăturată în privința viceprimarului urmare modificării aduse art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, prin O.U.G. nr. 49/2014.

Deși este real că legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări prin Legea nr. 128/2017, în sensul instituirii unei excepții pentru situația în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice vizează o unitate de învățământ din rețeaua autorităților unităților de administrație publică locală, statuându-se în acest sens că există incompatibilitate pentru cumulul de calități, cu excepția membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale, aceste modificări legislative nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, nefiind posibilă atragerea aplicabilității acestor norme astfel cum a susținut reclamantul prin acțiunea formulată.

Aceasta întrucât art. 15 alin. (2) din Constituția României, invocat de recurenta-pârâtă în susținerea motivului de nelegalitate formulat, prevede, într-adevăr, că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în acest sens statuând și art. 6 din C. civ., aplicabil potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, conform căruia legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, neavând putere retroactivă.

Ca atare, nu poate fi reținută aplicarea în speță a Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în Monitorul Oficial din 07.06.2017, pentru o perioadă anterioară adoptării acesteia, respectiv perioada supusă evaluării reclamantului 04.07.2012- 21.06.2016, nefiind întrunită condiția existenței unei legi penale sau contravenționale pentru care legea fundamentală permite retroactivitatea legii, ca excepție a principiului constituțional al neretroactivității.

Instanța de control judiciar nu poate primi sub acest aspect alegația reclamantului referitoare la aplicarea legii în vigoare la momentul evaluării situației de fapt, fiind eronat raționamentul dezvoltat de acesta potrivit căruia, deși raportul de evaluare supus analizei instanței vizează perioada 04.07.2012- 21.06.2016, anterioară modificării legii și introducerii acestei excepții, dacă legea în vigoare la momentul evaluării nu prevede sancționarea unei fapte ca fiind o situație de incompatibilitate, inspectorul de integritate nu are ce prevedere legală să aplice și astfel nu poate încheia un raport de evaluare, nefiind posibilă aplicarea tezei art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 care nu mai era în vigoare încă de la data de 10.06.2017 când a fost adoptată Legea nr. 128/2017.

O atare interpretare este în contradicție cu dispozițiile art. 6 din C. civ. care prevăd că actele și faptele încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Totodată, actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. De asemenea, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau produse ori săvârșite după intrarea sa în vigoare, precum și situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

Așadar, în aplicarea acestor norme legale este evident că, în prezenta cauză, faptul deținerii simultane a celor două calități de către reclamant s-a produs în perioada evaluată 04.07.2012-21.06.2016, impunându-se a fi examinat asupra efectelor sale juridice sub imperiul legii de drept material în vigoare la data producerii lui, inclusiv din perspectiva nulității invocate.

Ca urmare, nu prezintă relevanță sub aspectul analizei existenței stării de incompatibilitate împrejurarea că evaluarea situației de fapt și, implicit, întocmirea Raportului de evaluare contestat, au avut loc în anul 2017. Întocmirea acestui raport este consecința de drept procedural a stării de incompatibilitate, iar aplicarea legii de drept material în cauză ține de starea de incompatibilitate, iar nu de momentul desfășurării evaluării sau al emiterii raportului întocmit în acest sens. De aceea, normele de drept material care definesc starea de incompatibilitate se aplică în forma existentă la data producerii faptului juridic, nefiind norme de procedură pentru a putea fi asociate cu momentul evaluării situației de fapt și al întocmirii raportului corespunzător.

În egală măsură, nu poate fi reținut nici argumentul referitor la interpretarea dispozițiilor legale incidente în cauză cu observarea evoluției legislative și a semnificației acesteia conform viziunii reclamantului, și anume aceea că modificarea intervenită prin Legea nr. 128/2017 nu reprezintă o schimbare de viziune a legiuitorului, propunerea legislativă menționată având doar rolul de a corecta anumite neclarități existente în legislația în vigoare privind incompatibilitățile aleșilor locali în scopul de a rezolva problema neclarității textului de lege și a controverselor privind interpretarea acestuia.

Soluția legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, forma aplicabilă în perioada evaluată, este evidentă în sensul prevederii unei incompatibilități în situația de cumul de calități precum cel existent în speță, astfel încât nu poate fi interpretată în sensul viitoarei forme a legii care introduce excepția, pentru a putea constitui un argument valid în sprijinul ipotezei conform căreia modificarea legislativă în discuție ar avea exclusiv rolul unor clarificări în privința textului de lege și a interpretării acestuia.

Înalta Curte reține că este întemeiată susținerea recurentei-pârâte în sensul că dispozițiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, atât în forma în vigoare în perioada anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, cât și în forma ulterioară, nu prevăd în mod expres posibilitatea viceprimarului de a fi desemnat în calitate de membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, această calitate putând fi deținută doar de primar, conform modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 49/26.06.2014, sau un reprezentant al primarului și un reprezentant al Consiliului local, însă cu condiția respectării regimului juridic al incompatibilităților.

Într-adevăr, din interpretarea acestor norme legale reiese că nu este obligatorie prezența viceprimarului în consiliul de administrație al școlilor, ci a unui reprezentant al primarului și a unor reprezentanți ai consiliului local, reprezentanți care, având în vedere tocmai coroborarea prevederilor Legii nr. 1/2011 cu ale Legii nr. 161/2003, pot fi oricare alți consilieri locali având în vedere că, ulterior obținerii mandatului de viceprimar, acesta nu își mai exercită mandatul de consilier local, fiind vorba de două mandate distincte, chiar dacă își păstrează statutul de consilier local. În plus, este de observat că reprezentarea Consiliului local în consiliile de administrație se poate realiza de persoane stabilite prin hotărâre a Consiliului local, fără a se încălca însă regimul juridic al incompatibilităților prin desemnarea acestora.

În concluzie, există posibilitatea desemnării în calitate de reprezentant al Consiliului local a altei persoane, respectiv alt consilier local, și nu a viceprimarului care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deoarece nu poate fi ignorată legea materială specială aplicabilă.

Apreciind că prin modificarea adusă art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, a fost înlăturată fără echivoc interdicția în privința primarului și, pentru identitate de rațiune și atribuții, și a viceprimarului, rezultând că pot face parte din consiliul de administrație al unităților de învățământ în virtutea pretinsei voințe a legiuitorului ca prin această modificare funcția de primar (viceprimar) să nu mai fie prezumată legal ca având consecințe negative asupra modului de exercitare a calității de membru în consiliul de administrație, instanța de fond a înlăturat practic incidența art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, dând eficiență dispozițiilor Legii nr. 1/2011 ca norme legale ulterioare celor de reglementare a regimului incompatibilităților prevăzut în Legea nr. 161/2003.

Or, voința legiuitorului prin promulgarea Legii nr. 161/2003 a fost tocmai aceea de a implementa un cadru legislativ instituit cu reglementări precise, clare și fără echivoc pentru stabilirea incompatibilităților privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Mai mult decât atât, în mod corect, a susținut recurenta - pârâtă că prin adoptarea Legii nr. 286/2006, intenția legiuitorului nu ar fi fost să înlăture incompatibilitatea dintre funcția de viceprimar și cea de consilier local cum în mod eronat a reținut prima instanță, acest raționament fiind contrazis inclusiv de expunerea de motive care a stat la baza inițierii propunerii legislative.

Proiectul de lege propune păstrarea calității de consilier local a viceprimarului pentru ca demiterea acestuia să poată fi realizată cu votul majorității consilierilor în funcție, în reglementarea anterioară, demiterea viceprimarului putând fi realizată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție și pierderea statutului de consilier a viceprimarului.

De asemenea, dacă legiuitorul ar fi intenționat ca viceprimarul să exercite în continuare toate atribuțiile de consilier local ar fi modificat în mod corespunzător și dispozițiile legale referitoare la incompatibilitățile aleșilor locali și ar fi limitat atribuțiile pe care primarul le poate delega viceprimarului.

În aceste condiții, având în vedere că nu s-au conturat și demonstrat elemente de nelegalitate a actului administrativ contestat, și anume Raportul de evaluare nr. x/19.09.20217 întocmit de Agenția Națională de Integritate, potrivit argumentelor expuse, aspecte ce conduc în mod nemijlocit la conturarea caracterului nelegal al hotărârii de fond supuse cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentei-pârâte formulate din perspectiva interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente în materie de incompatibilități, motiv pentru care va admite demersul judiciar al acesteia și va reforma sentința de fond atacată în limitele stabilite prin cererea de recurs analizată conform celor reținute în prezenta decizie.

În ceea ce privește cererea de recurs incident formulată de recurentul - reclamant A., prin care se tinde la înlăturarea considerentelor vătămătoare reținute de prima instanță, ca o consecință a tuturor motivele anterior expuse, dat fiind că în cadrul căii de atac a recurentei - pârâte s-a procedat la reformarea sentinței primei instanțe și la înlăturarea ca neîntemeiate pretențiilor deduse judecății, se va reține caracterul nefondat și al căii de atac promovate de reclamant, considerentele primei instanțe fiind înlocuite cu raționamentul instanței de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul principal declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate; va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

Va respinge recursul incident declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 34 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă atacată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 34 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.