ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5829/2020

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13 octombrie 2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017, întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 34 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 34 din 20 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivare, reclamantul a învederat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 și art. 79 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, susținând că, în exercitarea atribuțiilor sale în calitate de funcționar public, nu s-a aflat nici un moment în vreo situație în care un interes privat să influențeze exercitarea îndatoririlor sale publice.

Apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să țină cont de circuitul pe care îl urmează o cerere unică de plată în cadrul APIA, astfel cum este acesta reglementat prin Regulamentul delegat UE nr. 907/11.03.2014, din care reiese că toate intervențiile privind dosarele fermierilor se fac înainte de generarea situației privind calculul plății.

De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere nici rolul pe care îl are un șef de birou din cadrul APIA în cadrul fluxului pe care îl urmează o cerere de plată și nu a ținut cont de faptul că funcționarul public de conducere, care avizează situațiile privind calculul plăților, respectiv deciziile și listele de plată, nu poate modifica sub nicio formă suprafața determinată pentru plata în control administrativ, respectiv suma de plată și îndeplinește doar rolul formal al avizării acestor documente care emană de la instituția pe care o coordonează.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant consideră că prevederile legale în materia conflictului de interese sunt deficitare și pot îngreuna interpretarea coerentă a textelor de lege prin raportare la activitatea pe care o desfășoară în cadrul APIA, iar situația de fapt care a generat presupusul conflict de interese reținut prin raportul de evaluare contestat în cauză, și care constă în activitatea unui funcționar public APIA de avizare a unei liste de plată generată de un sistem informatic, după toate controalele executate de alți funcționari, nu poate fi asimilată, de exemplu, unui funcționar care, având calitatea de primar, încheie un contract de prestări de servicii cu o societate comercială al cărei unic asociat și administrator este fiul său.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 iulie 2018, intimata-reclamantă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare, a arătat, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că instanța de fond a constatat în mod corect că Raportul de evaluare nr. x/22.09.2017 a fost legal emis, întrucât reclamantul a încălcat reglementările privind conflictul de interese aplicabile funcționarilor publici, respectiv dispozițiile art. 71 și art. 79 din Legea nr. 161/2003.

Prin notele scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 22 octombrie 2020, recurenul-reclamant A. a invocat excepția prescripției răspunderii administrative, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 54/2019, prin raportare la momentul la care au avut loc faptele care au determinat constatarea existenței conflictului de interese, respectiv anii 2007 - 2009, precum și data întocmirii raportului de evaluare, respectiv 22 septembrie 2017.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește excepția prescripției răspunderii administrative invocată de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că excepția în discuție a fost invocată direct în calea de atac a recursului și nu a făcut obiectul analizei primei instanțe, motiv pentru care acest nou motiv de nelegalitate al raportului de evaluare nu va fi avut în vedere la soluționarea prezentului recurs.

În ceea ce privește fondul recursului, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și a realizat o încadrare juridică adecvată, criticile referitoare la faptul că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 70 și art. 79 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, fiind nefondate.

Prin Raportul de evaluare nr. x/22.09.2017, întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, s-a reținut că reclamantul s-a aflat în conflict de interese, întrucât a deținut funcția publică în cadrul APIA - Centrul Județean Dâmbovița, și a aprobat plățile pe listele de plată care includeau și cererile de plată depuse personal, în calitate de fermier, pentru campaniile 2007, 2008 și 2009, semnând: fișele privind calculul sumelor de plată nr. x/14.01.2009, nr. y/23.06.2009 și nr. 560/14.12.2010, listele de verificare a cererii de plată pe suprafață nr. 3578/25.10.2008, nr. 703/23.06.2009 și nr. 560/14.12.2010, precum și deciziile de acordare a plăților către persoana fizică A., cu nr. x/06.05.2008, y/14.05.2009 și x/12.03.2010.

Conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare:

"Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, "(1)Funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:

a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;

c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice."

(2) În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință."

În cauză, este de necontestat faptul că la momentul intervenirii conflictului de interese, recurentul-reclamant exercita funcția de Șef serviciu la Centrul local Titu din cadrul APIA - Centrul județean Dâmbovița, iar în această calitate, a aprobat, pentru campaniile agricole 2007, 2008 și 2009, plățile pe listele de plată care includeau și cererile de plată depuse de acesta în calitate de fermier, semnând astfel pentru aprobare: fișele privind calculul sumelor de plată, listele de verificare a cererii de plată pe suprafață, precum și deciziile de acordare a plăților, pentru suma totală de 3.123,24 RON, către sine, în calitate de fermier .

De altfel, Înalta Curte reține că în calea de atac a recursului, situația factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuție fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurentul-reclamant în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de Șef serviciu la Centrul local Titu din cadrul APIA - Centrul județean Dâmbovița.

În conduita recurentului-reclamant se relevă, în raport de maniera în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile conferite de funcția publică deținută în cadrul APIA, prin semnarea pentru aprobare a fișelor privind calculul sumelor de plată, a listelor de verificare a cererii de plată pe suprafață, precum și a deciziilor de acordare a plăților, pentru suma totală de 3.123,24 RON, către sine, în calitate de fermier, existența unui interes patrimonial pe care acesta l-a urmărit, respectiv de a-i fi decontate subvenții din partea APIA, ceea ce a determinat conflictul de interese corect identificat prin raportul de evaluare contestat.

Nu pot fi considerate ca având un caracter întemeiat criticile recurentului-reclamant în sensul că acesta îndeplinește doar un rol formal în circuitul de avizare, iar avizarea situațiilor privind calculul plăților, respectiv a deciziilor și listelor de plată, nu poate modifica suprafața determinată pentru plata subvențiilor, având în vedere că manifestări de voință ale persoanei evaluate au constituit etape în procesul decizional, care au condus la constituirea folosului patrimonial în beneficiul său, fapt de natură a afecta imparțialitatea funcționarului public în luarea deciziilor aflate în atribuțiile sale.

În acord cu opinia instanței de fond, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, există conflict de interese nu numai în situația în care interesele patrimoniale au influențat deciziile pe care funcționarul public trebuie să le ia în exercitarea funcției publice, cât și în situația în care acestea ar putea influența aceste decizii.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că reclamantul avea dreptul să depună cereri de plată în calitate de fermier, dar această împrejurare nu poate conduce la exonerarea funcționarului public de la obligația legală de aducere la cunoștința șefului ierarhic a potențialului conflict de interese în care s-ar afla prin exercitarea atribuțiilor specifice funcției publice deținute. Neprocedând în acest fel, recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile legale privind conflictul de interese, fără însă a se putea prevala de respectarea sarcinilor de serviciu în ceea ce privește interdicția instituită prin prevederile art. 79 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003.

În consecință, criticile aduse sentinței recurate sunt neîntemeiate, fiind reținută corect existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1), lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, ivit prin faptele identificate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.09.2017, reținute în sarcina persoanei evaluate în calitate de funcționar public în cadrul APIA.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 34 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 34 din 20 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2020.