ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2020

Ședința publică din data de 4 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/11.07.2016 întocmit de către Agenția Națională de Integritate, iar pe fond anularea acestui raport, ca fiind nelegal emis.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 25 ianuarie 2017, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., ce a solicitat admiterea acestuia, casarea în tot a sentinței de fond și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul- reclamant a invocat încălcarea de către ANI a dispozițiilor imperative prevăzute de art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 din Legea 176/2010, în sensul că această instituție a solicitat informații care nu sunt publice anterior informării sale și invitării de a-și prezenta un punct de vedere, aspect ce se sancționează cu nulitatea absoluta a înscrisurilor întocmite pe baza acestor informații.

Susține recurentul că, în mod nelegal instanța de fond nu a reținut aplicabilitatea în cauza a dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea 176/2010, întrucât ceea ce s-a comunicat prin Adresa nr. x/17.03.2015 nu este INFORMAREA prevăzuta de dispoziția legala, ci este o înstiintare despre faptul că, în cazul în care se identifica elemente de incompatibilitate "va vom informa despre aceasta si veți fi invitat pentru a prezenta un punct de vedere". Dispoziția legală prevede clar că, în cazul în care inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauza și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. Ori în cauză, la data de 17.03.2015 (când se comunica adresa nr. x/17.03.2015, nu erau identificate elemente în sensul existentei unei incompatibilități. Aceste elemente au fost identificate în urma obținerii informațiilor nepublice, rezultate din adresele efectuate de ANI la diferite instituții, iar ulterior identificării obținerii acestor informații, ANI comunica la data de 3.06.2016 (adresa nr. x/3.06.2016) informarea si invitarea de a prezenta un punct de vedere. Daca adresa din 2015 ar fi reprezentat o informare asa cum prevede legea, nu ar mai fi fost necesara adresa din iunie 2016 . Prin urmare, consideră recurentul că nu se poate retine faptul ca a fost informat despre existenta unor elemente de incompatibilitate în martie 2015. Momentul când a fost informat de existenta acestora este iunie 2016. Anterior acestui moment(iunie 2016), Agenția solicita si obține informații care nu sunt publice, de la diverse instituții, identifica pe baza lor elemente de incompatibilitate și îl informează invîtându-l sa își exprime un punct de vedere. Așadar, susține recurentul că toate înscrisurile întocmite in baza informațiilor care nu sunt publice, obținute anterior informării si invitării sale de a-și exprima un punct de vedere, sunt nule absolut, toate informațiile fiind obținute de Agenție anterior momentului iunie 2016.

Mai susține recurentul că instanța de fond nu a observat că, în realitate, adresa din martie 2015 nici nu a fost expediata pe adresa sa de domiciliu ci pe adresa Primăriei, iar ca destinatar a fost trecuta inclusiv Primăria Sahateni, iar recurentul nu a avut cunoștința de aceasta adresa decât la momentul depunerii ei in prezenta cauza. A se observa ca adresa din 3.06.2016 este comunicata pe adresa de domiciliu asa cum este legal.

În ceea ce privește reținerea instanțeu de fond în sensul calificării informațiilor, ca fiind "informații de interes public, deci publice", susține recurentul că, legiuitorul folosește sintagma "informații publice" iar nu "informații de interes public", și, dacă ar fi dorit sa se refere la informații de interes public, cu siguranța folosea această sintagma în dispoziția legala, însa nu o folosește, iar unde legea nu distinge nici noi nu putem distinge.

Agenția, pentru a respecta dispozițiile legale in materie, ar fi trebuit ca anterior informării sale (3.06.2016) să se raporteze exclusiv la informații publice iar informațiile publice nu pot fi decât cele la care se poate accede direct, fără a se solicita vreunei instituții de a le comunica și consideră că acesta este si motivul pentru care legiuitorul menționează clar la art. 13 alin. (1) din Legea 176/2010 "pana la informarea persoanei care face obiectul evaluării si invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate, desfășoară procedur administrative prin raportare exclusiva la informații publice".

Susține recurentul că, dispoziția legala care obligă inspectorul la a se raporta la informații publice se coroborează cu dispozițiile prevăzute la art. 5 alin. (4) lit. a) si b din Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public " Accesul la informațiile de interes public (prev. la art. 1) se realizează prin: afișare la sediul autorității sau instituțiilor publice, ori prin publicare in Monitorul Oficial sau in mijloace de informare in masa, in publicații proprii precum si in pagina de internet proprie/consultarea lor la sediul autorității sau al instituției publice, in spatii destinate special acestui scop". Acesta este motivul pentru pentru care legiuitorul nu permite solicitări ci numai raportări, întrucât acestea sunt accesibile fiind suficient sa acceseze modalitățile prevăzute in dispoziția legala citata mai sus.

Mai arată că recurentul că instanța de fond invocă exclusiv dispozițiile art. 2 lit. b) din legea 544/2001, fara a avea în vedere însă si dispozițiile art. 5 din aceeași lege care enumera categoriile de informații care sunt de interes public, în condițiile în care, printre acestea nu se regăsesc și informațiile solicitate și obținute de către Inspectorul de integritate.

Cu privire la motivul invocat în acțiune, respectiv acela conform căruia, ca primar avea dreptul să fie membru în consiliul de administrație al scolii, intrucat Legea învățământului nr. 84/2015 îi permitea acest lucru, recurentul apreciază motivarea instanței ca fiind in contradicție cu dispozițiile legale. Astfel, conf. art. 145 alin. (1) si 4 din Legea 84/2015, din Consiliul de administrație al scolii trebuia sa facă parte obligatoriu și "reprezentantul primarului". Ori, atâta timp cat reprezentantul primarului poate avea calitatea de membru in Consiliul de Administrație, cu atât mai mult putea avea aceasta calitate Primarul. Atât legea învățământului cat si legea 161/2003, când face referire la Primar se refera în realitate la AUTORITATEA în sine iar nu la OM, persoană fizică. Ori, cel care reprezenta Primarul în Consiliul de Administrație, putea fi insasi persoana care îndeplinea efectiv aceasta funcție si exercita această autoritate cat si o altă persoana.

Mai mult, susține recurentul că, prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 4619/sep. 2014, la art. 4 se prevede în mod clar că printre membri Consiliului de Administrație sa se regăsească si PRIMARUL. Acest Ordin este in vigoare si la acest moment iar recurentul nu poate fi sancționat în 2016 pentru o situație ambigua care a fost clarificata în 2014 prin acest ordin. Apreciază că norma legala prevăzuta în Ordinul mai sus menționat este mai favorabilă și îi profită ca si persoana evaluată.

Recurentul remarcă faptul că a existat chiar un conflict legislativ prin obligativitatea numirii unui reprezentant al primarului sau chiar primarul în consiliul de administrație al unei unități de invatamant si sancționarea acestui fapt prin art. 87 din Legea 161/2003. Ori, prin prisma principiului aplicării în timp a legilor, solicită instanței să aprecieze în sensul că dispoziția din art. 87 indicata mai sus, care prevede motiv de incompatibilitate, este abrogata implicit prin intrarea in vigoare a Legii 1/10 ia. 2011 -legea învățământului si ulterior a Ordinului indicat mai sus care permit Primarului sa facă parte din Consiliul de administrație al unei unități de invatamant.

Cu privire la motivul referitor la faptul ca Prefectura ca si organ abilitat in a dispune măsura sanctionatorie, nu poate aplica sancțiunea întrucât a trecut o perioada mai mare de 3 ani de la momentul stării de incompatibilitate pana la momentul sesizării Agenției, apreciază, de asemenea, motivarea instatei ca fiind nelegală, în cauză fiind incident art. 3 al art. 26 din Legea 176/2010. Consideră că interpretarea sistematică invocată de instanța de fond trebuia făcuta si prin raportare la dispozițiile articolelor anterioare. Atfel: Art. 25 alin. (1) din lege menționează si face distincție intre modalitățile de sancționare în funcție de: DEMNITATEA, FUNCȚIA SAU ACTIVITATEA RESPECTIVA .Conf. art. 25 alin. (2) "fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate contituie temei pentru eliberarea dîn funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinara..." . Primarul deține o demnitate publică si, prin urmare, nu-i poate fi aplicata sancțiunea destituirii, destituirea aplicându-se excluziv celor care dețin o funcție. Ori, neputandu-se aplica destituirea, singura sancțiune care îi poate fi aplicata este sancțiunea disciplinară, iar conform art. 26 alin. (3) din aceeași lege, sancțiunea disciplinară poate fi aplicata în termen de 3 ani de la data încetării stării de incompatibilitate, iar în cazul său starea de incompatibilitate a incetat cu mai mult de 3 ani ani, calculați de la data sesizării Agenției.

În drept, s-a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărarea intimatului-reclamant

Împotriva recursului ce face obiectul judecății intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, apreciind că soluția de respingere a acțiunii este temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 22 octombrie 2018 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08.10.2019, în ședință publică, cu citarea părților, judecata cauzei fiind amânată la acel moment pentru termenul de față, din 04 februarie 2019, față de imposibilitatea de prezentare, din motive medicale, a apărătorului ales al recurentului - reclamant A..

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor expuse, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ cu controlul de legalitate al Raportului de evaluare nr. x/11.07.2016, emis de pârâtă Agenția Națională de Integritate.

În motivarea actului administrativ atacat s-a reținut că intimatul-reclamant A. a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât în perioada 08.09.2010 - 31.08.2011 a deținut simultan funcția de primar al comunei Săhăteni județul Buzău și membru al Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale " B." Săhăteni, fiind încălcate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantului, ca fiind neîntemeiată, această soluție fiind împărtășită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a legii la situația de fapt identificată în cauză.

Constată astfel Înalta Curte că sentința de fond a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor corespunzătoare din Legea nr. 161/2003 și Legea educației naționale nr. 1/2011, forma în vigoare la data desfășurării situației pe baza căreia s-a reținut starea de incompatibilitate în sarcina recurentului-reclamant A..

Reține astfel, instanța de control judiciar că situația juridică generatoare a stării de incompatibilitate este reglementată de normele de drept substanțial cuprinse în art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare și în perioada avută în vedere de inspectorul de integritate (08.09.2010 - 31.08.2011), pe când prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se prevede că activitatea procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează de către Agenția Națională de Integritate, evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Astfel, potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la momentul evaluării "Funcția de primar, viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

De asemenea, art. 145 alin. (1) și (6) din vechea lege a educației naționale nr. 84/2015, în vigoare la începutul perioadei de referință supusă evaluării avea următorul conținut:

1) Unitatea de învățământ preuniversitar este condusă de consiliul de administrație.

6) Consiliul de administrație al unității de învățământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, este format din director, director adjunct, reprezentantul consiliului local, reprezentantul primarului, reprezentanți ai părinților, 1 - 5 reprezentanți ai cadrelor didactice, reprezentantul agenților economici și un reprezentant al elevilor, pentru ciclul secundar superior".

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de primar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, instanța de fond reținând corect că este evidentă incompatibilitatea dintre funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al Școlii Gimnaziale " B." Săhăteni.

Înalta Curte nu poate reține critica recurentului în sensul existenței unui conflict legislativ între dispozițiile Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice și Legii învățământului nr. 84/1995, intenția legiuitorului fiind clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Dimpotrivă, tocmai pentru că, în perioada de referință, participarea primarului în consiliul de administrație al unei instituții publice era sancționată pe temeiul art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, a fost prevăzută obligația de desemnare a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ de nivel gimnazial, învățământ preșcolar și primar; Consiliul local fiind de asemenea obligat să-și desemneze un reprezentant, altul decât primarul.

Pe de o parte, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 145 din Legea educației naționale nr. 84/1995, în vigoare în momentul de referință, referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar.

Apoi, mai trebuie observat că dispozițiile art. 145 din Legea educației naționale nr. 84/1995 nu obligă primarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului (și un reprezentant al consiliului local) dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație.

În mod greșit susține recurentul că cel care reprezenta Primarul în Consiliul de administrație putea fi însăși persoana care îndeplinea efectiv această funcție și exercita această autoritate, în condițiile în care legiuitorul, prin normele legale mai sus menționate a prevăzut ca în consiliul de admninistrație al unității de învățământ să fie inclus un reprezentant al primarului și nu primarul însuși, distincția fiind evidentă.

Astfel cum în mod corect și judecătorul fondului a reținut, în vederea respectării regimului incompatibilităților specifice funcției, primarul trebuia să numească un reprezentant care să îl reprezinte în cadrul consiliului de administrație al școlii, în condițiile în care, în perioada de referință, nu exista nici o dispoziție legală care să-i interzică să procedeze astfel.

Faptul că ulterior, prin modificările aduse legii educației, s-a permis ca " primarul sau un reprezentant al primarului" să facă parte din consiliul de administrație al unității de învățământ nu prezintă relevanță în cauză, importanță având normele legale în vigoare în perioada de referință - 08.09.2010- 31.08.2011- conform cărora primarului îi revenea obligația legală de a desemna un reprezentant în consiliile de administrație ale instituțiilor de învățământ. În perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar fiind considerată incompatibilă cu aceea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice precum Școala Gimnazială " B." Săhăteni încât, în consiliul de administrație al școlii, avea calitatea de membru un reprezentant al primarului și nu primarul însuși.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare, astfel cum a susținut recurentul-reclamant.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Aceasta întrucât, în perioada de referință, intenția legiuitorului a fost clară, funcția de primar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, așa cum este Școala Gimnazială " B." Săhăteni, ceea ce înseamnă că în consiliul de administrație al școlii trebuia să fie membru un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuși.

Modificarea făcută de legiuitor, ulterior perioadei de referință, confirmă intenția legiuitorului în sensul că, la momentul adoptării Legii educației naționale nr. 84/1995 nu s-a prevăzut posibilitatea primarului de a face parte din consiliul de administrație al unității de învățământ. Această modificare legislativă ce a intervenit ulterior, nu determină și aplicabilitatea ei în cauza pendinte, având în vedere prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Cu alte cuvinte, o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Altfel spus, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia.

Aceeași concluzie este valabilă și în legătură cu modificarea corespunzătoare adusă prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 161/2003, în condițiile în care respectiva reglementare nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru a avea astfel incidență în cauză, ca excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul sau după finalizarea activității de evaluare.

Pentru aceleași considerente, reține Înalta Curte că, în cauză nu pot fi avute în vedere prevederile Ordinului MEN nr. 4619/2014, invocate de recurentul-reclamant în cadrul cererii de recurs, fiind ulterioare perioadei de referință pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate (08.09.2010-31.08.2011), neputând fi aplicate retroactiv.

Înalta Curte nu poate reține nici critica recurentului prin care invocă nelegala sa informare privind declanșarea procedurii de evaluare, fiind respectate întocmai dispozițiile art. 13 și art. 20 din Legea nr. 176/2010, în vigoare în perioada de referință, autoritatea intimată procedând legal, mai întâi la informarea recurentului - reclamant, prin Adresa nr. x/17.03.2015 (dosar), despre faptul că s-a declanșat din oficiu evaluarea respectării regimului juridic al incompatibilităților, urmând a fi informat dacă, din activitățile desfășurate vor rezulta elemente în sensul existenței unei incompatibilități și invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

Înalta Curte reține că au fost respectate dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea 176/2010 conform căruia dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

În procedura de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, reglementată în secțiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, o atare activitate implicând evaluarea declarațiilor și "obținerea altor date și informații".

Interpretarea gramaticală a textului legal citat conduce la concluzia că inspectorilor de integritate li s-a permis derularea activității de evaluare chiar prin colectarea de date și informații de la persoane fizice ori juridice, anterior informării persoanei și solicitării punctului de vedere al acesteia, o atare măsură fiind necesară doar în ipoteza în care s-au identificat, în cursul activității astfel derulate, elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese.

În această privință, deși art. 20 alin. (5) din Lege face trimitere expresă la dispozițiile art. 13 și 15, amplasate în secțiunea a 2-a, dedicată evaluării averilor, trimiterea realizată a precizat că aplicarea acelor norme se face "în mod corespunzător'; adică mutatis mutandis, ținându-se cont de normele cu caracter special din secțiunea a 3-a, care cuprinde procedura evaluării conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Așadar, constată instanța de control judiciar că interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 și, respectiv, 13 și 15 din Legea 176/2010 trebuie realizată circumstanțial, ținându-se cont de caracterul special al normelor din art. 20. Or, procedând astfel, se poate deduce că, în fapt, activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date și informații de la persoane fizice sau juridice, de vreme ce se precizează expres că solicitarea unui punct de vedere persoanei evaluate este necesară doar în "urma evaluării declaratei de interese, precum și a altor informații", dacă se identifică elemente în sensul existentei unui conflict de interese sau a unei incompatibilități.

În cuprinsul art. 13 și art. 20 din Legea nr. 176/2010 se face mențiunea expresă că evaluarea existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități se face prin raportare la declarațiile de avere și de interese, astfel încât nu se poate aprecia că pârâta nu ar fi fost în măsură să solicite aceste documente înainte de a înștiința reclamantul cu privire la evaluarea la care era supusă. Așadar, pentru a analiza declarațiile de avere și de interese intimata - pârâtă era îndreptățită să efectueze solicitări în acest sens către instituțiile care le dețineau.

În ceea ce privește critica recurentului referitoare la reținerea instanței de fond cu privire la calificarea informațiilor ca fiind publice, Înalta Curte constată mai întâi, că trebuie făcută distincția clară dintre informații și date publice (în antiteză cu cele care au caracter nepublic, iar nu privat, personal) și informații care, publice fiind, au fost obținute de la autoritățile/instituțiile care le dețin sau le centralizează. Cu alte cuvinte, împrejurarea că informațiile și datele cu privire la reclamant, ce au caracter public, au fost obținute de către pârâtă în urma solicitărilor formulate în cadrul evaluării către instituțiile care le centralizează și stochează nu le transformă pe acestea în informații și date ce nu au caracter public, ci demersul efectuat de intimata -pârâtă trebuie interpretat în sensul că s-a dorit obținerea celor mai precise informații și date, având în vedere implicațiile deosebite pe care acestea le au, atât cu privire la evaluare desfășurată, cât și cu privire la persoana evaluată, iar cele mai în măsură să le transmită sunt chiar autoritățile și instituțiile publice de la care provin și/sau care le centralizează".

În plus, mai constată Înalta Curte că, în conformitate cu pct. 41 si 42 din cadrul Deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 37/2015, datele cu caracter personal care privesc sau rezulta din activitățile unei autorități sau instituții publice si care privesc capacitatea de exercitare a funcției publice reprezintă informații de interes public în sensul art. 2, lit. b) din Legea 544/2001.

Așadar, în mod corect instanța de fond nu a putut reține critica recurentului privind caracterul nepublic al informațiilor utilizate de intimata -pârâtă.

Nefondată este și critica recurentului referitoare la aplicabilitatea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, în condițiile în care recurentul - reclamant a deținut funcția de demnitate publică de primar al Comunei Săhăteni pentru 2 mandate, respectiv în perioada 2008-2016, fiind evident că procedura de evaluare desfășurată în perioada 2015-2016, se circumscrie dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

În concluzie, reține instanța de control judiciar că recurentul - reclamant, în calitate de primar, avea obligația de a evita situațiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pretinsa ambiguitate ori evoluția în timp a dispozițiilor edictate în legătură cu administrarea instituțiilor de învățământ nefiind de natură a-l exonera pe recurentul - reclamant de această îndatorire legală.

În condițiile arătate, Înalta Curte concluzionează că, în raport de prevederile legale aplicabile perioadei evaluate, respectiv art. 87 alin. 1lit. d) din Legea nr. 161/2003 și art. 145 din Legea nr. 84/1995, recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de primar și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, criticile formulate de recurentul-reclamant fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, constatând că este nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 8 din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2020.