ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 779/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/15.02.2018, emis de către pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea acestuia. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 163 din 3 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 163 din 3 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului a constatat că prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 octombrie 2020 recurentul -reclamant A. a formulat, în temeiul art. 406 C. proc. civ., cerere de renunțare la judecata recursului formulat în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Conform prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ. "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă", iar potrivit art. 406 alin. (3) C. proc. civ. "Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut." Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-pârâte, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (3) și (6) C. proc.

civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 163 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului formulat de A. împotriva sentinței nr. 163 din 3 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.