ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 560/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x din 21 noiembrie 2018, comunicat la data de 28 noiembrie 2018.

Prin sentința civilă nr. 109 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată și a respins, ca prematur formulată, cererea referitoare la aplicabilitatea Legii 54/2019.

Împotriva sentinței civile menționate la punctul I.2 anterior, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând considerente subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat, prin invocarea unor considerente similare celor evocate în fond, respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 21 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția insuficientei timbrări, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente atât dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., dar și cele ale art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, prin care se statuează în sensul că recursul prin care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (caz de casare ce corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) se taxează distinct, cu 100 de RON.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că prin recursul declarat în prezenta cauză, reclamantul A. și-a întemeiat calea de atac promovată pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care taxa datorată pentru un astfel de recurs era în cuantum de 200 RON. Prin chitanța seria x din data de 05.06.2019 recurentul a achitat taxă de timbru în cuantum de 50 RON, însă, în raport de motivele de casare invocate, prin citația emisă la data de 09.07.2019 și comunicată recurentului-reclamant la data de 12.07.2019, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării unei taxe judiciare de timbru suplimentare. Prin adresa comunicată la dosar în data de 25.07.2019 recurentul a învederat că taxa aferentă cererii sale de recurs a fost deja achitată, depunând, în acest sens, o copie a chitanței seria x din data de 05.06.2019. Prin citația emisă la data de 18.01.2022 și comunicată la data de 21.01.2022 s-a adus, încă o dată, la cunoștința recurentului obligația completării taxei de timbru, obligație pe care, însă, recurentul-reclamant nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat.

Din verificările efectuate, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea de facilități la plata taxei.

Consecința neachitării integrale a taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului, pentru insuficienta sa timbrare.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 109 din 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 109 din 14 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.