ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3369/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/13.10.2017 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALA DE INTEGRITATE ("ANI"), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017, întocmit de ANI la data de 21.09.2017 în lucrarea nr. x/29.05.2014 și comunicat în data de 27.09.2017.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 30 pronunțată în data de 19 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată potrivit legii contenciosului administrativ de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE (ANI) și în consecință a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/21.09.2017 întocmit de pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 30 din data de 19 februarie 2018 a Curții de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Intehritate, încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 5477 din 27 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 30 din data de 19 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins contestația formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire formulată în cauză Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 5477 din 27 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul solicitând anularea deciziei atacate. A susținut revizuentul că, în dosarul nr. x/2017, s-a pronunțat decizia civilă nr. 5477/27.10.2020, prin care s-a soluționat cerere de chemare în judecată, având ca obiect recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 30 din data de 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în sensul că s-a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate. Anterior, prin decizia civilă nr. 1214/07.03.2019 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă la data de 07.03.2019, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 96 din data de 28 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. În opinia revizuentului, cele două hotărâri pronunțate conțin dispoziții potrivnice Astfel, revizuentul arată că în motivarea Deciziei nr. 5477/2020, instanța de recurs a apreciat că raționamentul instanței de fond este bazat pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente, aceasta conducând la o aplicare greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003. Totodată, instanța de recurs a apreciat că " intimatului nu i-a fost acordat un astfel de mandat de reprezentare a autorității publice în cadrul adunării generale a acționarilor, ci i-a fost acordat un mandat de administrare a întreprinderii publice, în calitate de membru al consiliului de administrație, mandat acordat de AGA S.C. B. S.A., situație care nu încadrează în ipoteza art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003". Mai mult decât atât, instanța de recurs a reținut faptul că "în speță, nu există niciun act administrativ emis de Consiliul Local Vălenii de Munte prin care intimatul-reclamant să fi fost numit în consiliul de administrație al S.C. "B." S.A. astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi aplicabilă excepția prevăzută la art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, considerând astfel că, în lipsa unui act administrativ din partea autorității tutelare, sunt încălcate prevederile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003. Din interpretarea dată de instanța de recurs prevederilor art. 29 din O.U.G. nr. 109/2011, reiese faptul că membrii consiliului de administrație trebuie propuși de autoritatea publică tutelară, făcând abstracție de prevederile art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 109/2011. În motivarea Deciziei nr. 1214/2019, instanța de recurs a împărtășit raționamentul instanței de fond, considerând că "în mod corect, prima instanță a reținut faptul că intimatul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (2 1 ) lit. c) din Legea nr. 161/2003". având în vedere faptul că, asemeni speței deduse judecății în dosarul nr. x/2017, intimatul a fost desemnat membru în Consiliul de Administrație al unei societăți comerciale din sectorul public printr-o hotărâre a Adunării Generale a Acționarilor, emisă în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 109/2011.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. II. Soluția pronunțată asupra cererii de revizuire Analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma motivelor invocate, în raport și de prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În cauză, revizuentul a susținut că Decizia Înaltei Curți nr. 5477/27.10.2020 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1214/02019, pronunțate de aceeași instanță în cauze similare, în care s-a dezlegat o problemă de drept comună, constând în analiza cazului de incompatibilitate rezultat ca urmare a deținerii concomitente a calității de funcționar public și a funcției de administrator, în cazul Deciziei nr. 1214/2019 al S.C. C. S.A., iar în cazul Deciziei nr. 5477/2020 al S.C. B. S.A.. Raportat la deciziile considerate de revizuent potrivnice, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția încălcării, prin decizia atacată, a autorității de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare. Potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, acest text de lege reglementând condiția existenței autorității de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părți, obiect și cauză. Procedând la verificarea deciziei atacate cu revizuire și a celei invocate ca fiind potrivnică acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de revizuire invocat, decizia anterioară fiind pronunțată într-un litigiu care privește alte părți reclamante, având obiect diferit, iar obiectul privește anularea unor acte administrative diferite, prin care s-au stabilit încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către persoane diferite. Analizând motivele revizuirii din perspectiva efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că acest efect a fost susținut de revizuent prin raportare la modalitatea de interpretare și aplicare, prin hotărârea pronunțată anterior, a art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr161/2003. Or, rezolvarea diferită dată în alte cauze unor chestiuni litigioase similare nu creează "hotărâri potrivnice" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nu se poate invoca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Chiar dacă, parțial, problemele de drept supuse controlului judiciar sunt similare, nu se poate susține existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, hotărârile pronunțate în recurs de Înalta Curte putând fi considerate, cel mult, ca exprimând o practică judiciară neunitară la nivelul acestei instanțe, a cărei unificare se face prin mecanismele prevăzute de lege, iar nu prin mijlocul procedural al revizuirii. Înalta Curte reține că, deși efectul pozitiv al autorității de lucru judecat nu presupune o triplă identitate de părți, obiect și cauză, acesta nu poate fi opus de într-un litigiu ulterior, purtat în contradictoriu cu un alt reclamant și cu privire la un alt act administrativ, în lipsa oricărui element de legătură între cele două cauze, la nivel subiectiv sau obiectiv, astfel cum prevede art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Caracterul similar al unor litigii înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești nu se confundă cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și nu poate servi drept temei al formulării unei cereri de revizuire pe motivul existenței unor hotărâri potrivnice. În concluzie, Înalta Curte constată că în speță nu este îndeplinită condiția existenței unei hotărâri potrivnice, care să încalce autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, din perspectiva efectului negativ sau pozitiv al acestei autorități. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5477 din 27 octombrie 2020 Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.